Not in the mood...!

Din multitudinea de lucruri frumoase despre care pot sa scriu si mai ales despre care trebuie sa scriu ( am cateva restante, stiu, voi recupera ), se pare ca atentia mea este concentrata mai mult asupra celor rele care mi se intampla. Aceste lucruri rele au o atat de mare influenta asupra mea, incat imi fura toata puterea si energia pe care as putea-o canaliza spre ceva bun.
Si uite-asa, mai am inca un motiv sa imi aman treaba. Am mai gasit o scuza pentru care mi-am abandonat blogul, pentru care am refuzat sa mai deschid laptopul, pentru care am taiat orice contact direct, orice comunicare cu cei din jurul meu.
M-ati vazut zambind, dar stiati oare daca e un zambet curat, venit din inima?
M-ati vazut raspunzand frumos celor care ma intrebau cate ceva, dar stiati oare cat de greu imi era sa nu las ceea ce ma afecteaza pe mine sa va afecteze si pe voi?
M-ati vazut continuandu-mi activitatile zilnice, dar stiati oare ce era in sufletul meu?
Nu stiati! Nici macar nu va inchipuiati! Nici macar nu ati fi putut sa ghiciti pentru ca va lasati inselati de aparente. Pentru ca ceea ce nu e in acord cu ideile, conceptiile si parerile voastre nu exista. Pentru ca asa suntem noi oamenii ( rautaciosi, invidiosi, egoisti, neiertatori, razbunatori ). Spunem ca-l iubim pe aproapele nostru, dar asta o facem numai atata vreme cat se poarta frumos cu noi sau ne da ceva. Cand se afla intr-o situatie dificila, cand nu are puterea sa zambeasca si se concentreaza asupra lui, nu asupra noastra, il abandonam, il lasam singur, uitam ca mai exista. In fond, avem si noi viata noastra si nu ne putem ocupa numai de el, nu? Ca sa nu mai vorbesc despre pretentiile pe care le avem de la cei din jur. Daca acestea nu ne sunt indeplinite ne luam jucariile si plecam pentru ca nu ne mai convine. Asta e lumea in care traim. Suntem exact ca legile din Romania: bune in teorie, proaste in practica ( in sensul ca nu se aplica si nu se respecta ).
Momentan la mine in suflet e furtuna si pe cerul meu s-au adunat cei mai urati si cei mai negri nori. E o perioada grea din toate punctele de vedere. Asa ca pur si simplu stau si astept. Astept sa treaca furtuna. Astept sa rasara soarele si sa vad iarasi un cer de un albastru curat ca lacrima. Astept sa va pot impartasi iar lucruri frumoase pe care unii dintre voi refuzati sa le vedeti. Cand va fi posibil acest lucru nu stiu... linistea e un dar de mare pret si... se obtine destul de greu.
Am observat ca ce e bun se castiga atat de greu si se pierde atat de repede...
In momentul de fata nu mai pot fi optimista, exista ceva ce nu imi da voie sa fac asta... am cam uitat sa zambesc si sa ma bucur cu adevarat de viata... e greu sa faci singur fata dificultatilor si problemelor care apar in cale, insa e si mai greu sa fi lovit de indiferenta celor din jur, de nepasarea si raceala din sufletul lor fata de tine. Sa nu uitam, totusi, ca un cuvant spus lasa urme de nesters in inima celui caruia ii este adresat. Lucrurile bune exista, insa ele sunt ascunse foarte bine. Ne e mai la indemana sa ne folosim de cele rele. Pe zi ce trece ( desi nu ma mai mira nimic ) imi dau tot mai mult seama ca scopul vietii unora este de a face sa le fie lor bine. Acest curent bolnav, numit generic "individualism" este cel care ne va distruge pe fiecare in parte, bucatica cu bucatica. Nu ma astept sa ma credeti si sa-mi dati dreptate, dar va veti convinge singuri in viitor ca asa este.
Pana la urma, cand vom invata sa lasam de la noi, cand o vom face din dragoste nu dintr-o obligatie formala, cand nu vom mai tine la rautate si vom invata sa iertam, atunci poate...
Am plecat in lumea mea, acolo unde pe ordinea de zi se afla tacerea si uneori, muzica celor de la Directia 5...