Este o saptamana deosebit de importanta pentru toti crestinii ortodocsi. E o saptamana care cere mai multa atentie si grija din partea noastra. In aceasta saptamana, sufletul nostru este dator de a fi alaturi de Iisus Hrisots, care inca o data, sufera pentru noi. Are parte de cele mai umilitoare lucruri si cu toate acestea, le accepta. Singurul lucru de care tine cont e dragostea pentru noi. In fiecare zi din aceasta saptamana se organizeaza slujba deniilor. Sunt niste slujbe deosebit de frumoase, poate cele mai asteptate de peste an. Cel putin din punctul meu de vedere. Joia se citesc cele 12 Evanghelii, iar vineri se canta Prohodul Domnului.
Nu spun mai multe cuvinte pentru ca observ ca nu imi prea iese ceva frumos, las insa o imagine care cred eu ca spune tot.
Duminica a fost mare sarbatoare: Intrarea Domnului in Ierusalim ( popular: Sarbatoarea Floriilor ), sarbatoare ce precede Saptamana Patimilor si Invierea Domnului Nostru Iisus Hristos.
Tot duminica am dormit cu o ora mai putin pentru ca s-a dat ceasul inainte :(( Nu e corect, mie care imi place sa dooorm ;))
Duminica am petrecut o zi deosebit de frumoasa si de neasteptata. Mi s-a facut o surpriza: am fost invitata la teatru. Iupiii!!! De cand imi doresc sa ajung si aici... Surpiza a fost, insa, alta: am fost la teatrul de copii. Impreuna cu Louise, am vazut o transpunere in scena a povestii "Prostia omeneasca" de Ion Creanga. Ce pot sa spun.... m-am simtit ca la gradinita. Am fost intr-o sala plina de copilasi nazdravani. Pana sa inceapa piesa i-am urmat cum radeau si misunau prin sala. Am fost impresionata de tatii, mamele sau chiar intreaga familie care au venit cu copiii la teatru. Langa mine a stat un bunic cu nepotica lui. Acesta ii explica pe parcursul spectacolului ce nu intelegea ea. Au fost atat de dulci si de scumpi :X M-am simtit si eu copilas si mi-a placut foarte mult de actori. Oameni pasionati de teatru si care iubesc copiii. Asta am vazut eu.
Dupa spectacol aveam de gand sa plec in camin si sa ma apuc de teme. Da' de unde? :)) Luiza mi-a facut o alta surpriza si m-a luat la ea acasa, oferindu-mi o duminica superba alaturi de ea. Uite-asa, am petrecut o dupa-amiaza ca intre fete, am papat ( e o foooarte buna gospodina, aviz baietilor :> ), ne-am uitat la filmulete, desene, poze, am ascultat muzica, am jucat joculete ( Luiza mi-a deschis o cafenea :> ), am palavragit vrute si nevrute. Nici nu stiu cum a trecut timpul, dar nu ma mai dadeam plecata de la ea. Intr-un final, presata de timp, am zis ca e cazul sa ma strang si eu pe la casa mea si am plecat de la Luiza, furandu-i o promisiune cum ca vom mai repeta experienta ( si asta cat de curand!!! ).
Am ajuns zgribulita in camin si nici n-am apucat sa stau o ora, ca am primit invitatie prin vecini la film. Asa ca, am luat popcornul cu gust de caramel si mi-am incheiat seara prin c12, alaturi de doua fete scumpe de tot, vizionand nu unul, ci doua filme! Cat timp am stat la fete, a plouat, astfel ca atunci cand am iesit eu de la ele si in timp ce ma indreptam spre caminul meu, m-am bucurat de un aer racoros, umed, tare... mirosea a ploaie, a primavara, a racoare, a bine si frumos.
Cam asa mi-am incheiat eu un weekend deosebit.
A inceput Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor. In fiecare seara se fac denii, slujbe nemaipomenit de frumoase. E o saptamana in care chiar ar trebui sa fim mai cumpatati, mai linistiti, mai buni, mai iertatori. Sa renuntam la prostiile, orgoliile si dreptatea noastra. Sa ne impacam cu cei cu care suntem certati, sa-i iubim pe cei care ne sunt in preajma si sa ne pregatim frumos pentru marea sarbatoare care urmeaza: Invierea. Inca o saptamana de post: curaj, mai este un pic si gata! Sa ne gandim ma mult la Hristos si la patimile lui si sa lasam grijile vietii si fastul acestei sarbatori pe planul doi. Cum am zis si la Craciun, conteaza cum arata sufletul nostru, nu casa, bucatele sau noi in exterior. Interiorul, sufletul face diferenta.
M-am suparat un pic azi pentru ca la singurul seminar pentru care am ramas in Iasi, nu a venit profa. Ce aiurea, putea sa ne anunte. Daca stiam asa, plecam inca de vineri acasa. Acum as fi fost in pat la mine, dar asa... mai petrec o noapte in camin. Ce sa fac, ma resemnez. Asta a fost sa fie. Daca nu era asa, nu as fi avut parte de acest sfarsit de saptamana minunat ce tocmai s-a incheiat.
Dar gata! Bagajul e facut, maine adaug ultimele lucrusoare si la 3:33 sper sa ma aflu in trenul ce ma duce spre casa. Iupiii!!! Abia astept! Mi-e dor de Campulung, de casa mea, de camera mea, de patul meu, de papa buna, de tot, tot, tot!!! Abia astept sa ajung! Nu mai vreau Iasi, nu mai vreau camin, nu mai vreau stres si griji, cel putin pentru o perioada. Vreau acasa la mine, vreau liniste, vreau o pauza de relaxare totala...
Maine o sa fiu acasa la mine, in patul meu... abia astept. Deci, asta e ultima noapte in Iasi, in camin, in starea mea de nemultumire.
Ne auzim de acasa. Nu stiu cand, nu stiu cu ce... gasesc eu. O sa-mi vina mie inspiratia si o sa scriu eu ceva pe blog, altceva, mult mai interesant decat ce am mai facut eu in ultima vreme :D
See you, hope to be back soon :P
Invierea cea de obste mai inainte de Patima Ta incredintand-o, pe Lazar din morti l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta si noi, ca pruncii, semnele biruintei purtand, Tie, Biruitorului mortii strigam: "Osana Celui dintru inaltime! Bine esti cuvantat, cel ce vii intru numele Domnului!"
O minunata zi de sambata! Aveam de gand sa ma trezesc devreme, dar pentru ca m-am culcat relativ tarziu aseara si pentru ca somnul de sambata dimineata, dupa o saptamana incarcata, e cel mai dulce, am zis sa profit. M-am dat jos din pat pe la vreo 10. Aseara adormisem cu ideea ca astazi voi merge la cumparaturi, dar nu stiam cand si unde anume. Astazi am hotarat: Carrefour si Kaufland. Desi mi-era cam lene, am zis sa nu mai pierd vremea si sa ies. Pe la 12 eram deja in Carrefour. Am mers singura si a fost tare bine pentru ca m-am plimbat pe unde am vrut, am stat cat am dorit, fara sa fiu presata de cineva care nu are rabdare sa stea dupa mine. M-am simti tare bine la magazine, mi s-a facut pofta, daca pot sa ma exprim asa, sa cumpar cate si mai cate si sa ma apuc sa gatesc, sa pregatesc ceva special pentru cei dragi mie. M-am simti deodata ca o gospodina care trebuie sa faca multe cumparaturi pentru familia ei si tare mi-a mai placut. Adevarul e ca nu sunt o impatimita dupa caumparaturi, dar uneori e chiar relaxant sa mergi la plimbare pri magazine, sa vezi ce a mai aparut, cat mai costa lucrurile. Am mai observat ca foarte multa lume are tendinta de a se uita in cosul celuilalt sa vada ce a cumparat si mi s-a parut comic. La fel de amuzanta mi s-a aprut situatia in care tatal si fiul, trimisi la cumparaturi de nevasta, respeciv mama, cautau esenta de migdale. Cand am trecut pe langa ei, l-am auzit pe baiat zicand: "Esenta de migdale... ai auzit de asa ceva?" si am ras in sinea mea.
Am reusit si astazi sa merg in locurile in care mi-am propus, a fost una din acele zile in care nu am avut mult de asteptat in statie un mijloc de transport si am reusit sa prind legaturile de care aveam nevoie.
Acum ma simt bine. Am petrecut o zi de sambata pe placul meu. Bineinteles ca eu vreau mai mult si mai mult sa fac dar... e bine si atat cat am realizat. Slava Domnului!
Ma bucur din plin de aceste zile, am invatat multe lucruri si simt in sufletul meu acea bucurie sau mai bine spus, acea liniste, acea impacare cu mine insami. Sunt zile dupa care uneori am impresia ca o sa tanjesc...de aceea vreau sa ma bucur din plin de ele!
Suntem la jumatatea weekendului, profitati din plin de ziua de maine si bucurati-va de viata, de zilele ce le aveam de trait, de tot! :) :) :)
Ieri si astazi m-am cam bucurat de vremea de afara, in sensul ca am avut mult de mers prin oras si intotdeauna o plimbare este mai placuta pe o astfel de vreme.
Asadar, ieri a fost o reala bucurie pentru mine sa merg fara graba pana la biblioteca si inapoi, sa cobor si sa urc lejer Copoul, sa observ multitudinea studentilor implicati in diferite activitati ( mult spus, dar... ). Astazi, dupa "ore", am fost la shopping si mi-am cumparat papucei de primavara. In acelasi timp am strabatut o bucata buna din Iasi pe jos, am mers la cateva magazine, am ajuns si la biblioteca ( da, din nou! ) si la cantina. O fi de la vreme sau de la altceva, dar ma simt bine stiind ca am apucat sa fac o multime de lucruri.
Acum sunt taaare obosita, dar e o oboseala placuta, una care nu te apasa, ci te multumeste pentru faptul ca nu ai pierdut zilele de-aiurea.
Sa speram ca in viitor va fi la fel. Cine stie sa-si organizeze timpul si se misca repede, are numai de castigat! Parerea mea :) :) :)
Momentan ma bucur de o seara placuta si linistita de vineri, treaba la laptop e aproape gata, imi pregatesc patutul, ma pregatesc si pe mine pentru nani si... bagam ori un film ori cateva pagini citite dintr-o carte buna!
Un sfarsit de saptamana luminos tuturor! :)
Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul il binevesteste. Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul, Nascatoarei de Dumnezeu sa-i cantam: Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine!
Astazi am avut parte de ceea ce isi doresc cu atata ardoare copilasii: sa creasca si sa faca si ei ceea ce fac oamenii mari.
Ziua mea a inceput cu un curs care nu s-a facut, dar la care am aflat cateva informatii foarte utile pentru licenta. Super! Am mers la secretariat si mi-am laut adeverintele pentru medic, apoi m-am indreptat catre cabinetul medicului de familie la care vroiam sa ma inscriu. Dupa aproximativ o ora de asteptat, am vorbit numai cu asistenta care m-a inscris si mi-a dat trimiterea de care aveam nevoie. In concluzie, sunt inscrisa la un medic de familie care nici macar nu stiu cum arata la fata. :)) Asistenta m-a trimis la un spital la care nu mai fusesem niciodata. Ca de obicei, atunci cand sunt pusa in fata unei situatii cu care nu m-am mai intalnit vreodata, am tendinta sa intru in panica. Acum nu prea mai aveam ce face... piciorul ma durea, vroiam sa aflu neaparat care e problema, nu aveam la cine sa apelez ca sa ma insoteasca asa ca... am luat-o incet la drum in speranta ca voi reusi sa ma descurc eu cumva. N-am gasit din prima policlinica la care eram trimisa :D Am nimerit la spital, dar de acolo m-a indrumat portarul ( care era de fapt o femeie draguta ). Intru in policlinica si ma uit... ma uit... si nu stiu unde sa o iau. Am vazut un tabel cu ce sectii exista si la ce etaje se gasesc si am luat-o la pas prin policlinica. Intr-un final, ajung la un cabinet, bat la usa, intru si zic: "Nu stiu daca am nimerit bine" dar doamna doctor a fost draguta s-a uitat pe trimitere si a zis ca e bine. I-am explicat problema si m-a trimis la radiologie. Acum cauta radiologia. O gasesc, stau acolo, fac raza. Ma trimit nu stiu unde sa platesc radiografia. Buuun, ia si cauta locul ala. Ma invart eu ce ma invart si pana la urma intreb un doctor care a iesit dintr-un cabinet. Imi arata. Merg la locul respectiv si astept. Doamnele de acolo pareau foarte ocupate, nu stiu cu ce, dar un timp nici nu m-au bagat in seama. In cele din urma, se trezeste una ca stau si eu ca idioata acolo si imi acorda atentie. Dupa ce platesc, merg inapoi la radiologie dupa rezultate. Am asteptat si acolo o bucata buna pana s-a gandit doctorita sa mi le interpreteze, iar de acolo am mers iar la prima doamna doctor sa imi dea tratamentul. Imi recomanda fizioterapie si medicamente. Sunt de acord. Merg sa ma programez la fizioterapie, apoi merg la farmacie dupa medicamente. Apoi dau fuga inapoi la cabinetul medicului de familie cu rezultatele finale. Toate acestea, pana la ora 14 cand deja credeam ca au trecut 3 zile in una singura. Ajung in camera, stau un pic si merg la biblioteca sa imi iau niste carti. Ca niciodata, cartile mi-au venit repede, astfel incat am reusit sa ma incadrez in timp si pana la ora 5 eram inapoi in camera. Concluzii dupa prima parte a zilei: e frumos sa fii om mare, dar numai la inceput pana vezi ce si cum sta treaba. Pe urma, iti doresti sa redevii copilul de alta data, fara griji, fara probleme, fara stres.
Seara mea s-a incheiat intr-un mod deosebit de placut, eu si inca trei fete am luat-o spre Agronomie, locul unde s-a desfasurat ultima conferinta organizata de cei de la ASCOR Iasi, intitulata "Cautand sensul vietii, m-a gasit Dumnezeu" unde a fost invitata Maica Siluana de la Centrul de Formare si Consiliere Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril din Iasi. Despre conferita nu am decat cuvinte de lauda. Mi-a parut rau ca am ajuns noi un pic mai tarziu si nu am mai gasit loc pe scaune, iar sala era arhiplina... dar cu toate acestea a meritat din plin sa ma aflu acolo.
In primul rand, o stiam pe maica, un pic, din cartile pe care le-am citit si pe care le gasiti in sectiunea de pe blog dedicata cartilor citite de mine. Pot sa spun ca este o persoana deosebita, glumeata, de la care avem toti ce invata. Mi-a placut foarte mult cum a vorbit, ce a vorbit, a fost cu adevarat folositor sa ascultam cuvintele ei. In prima parte a conferintei ne-a vorbit maica despre experientele ei, apoi corul Invierea de la ASCOR ne-a bucurat cu cateva cantece inchinate Sarbatorilor Pascale, iar in ultima parte, maica a raspuns intrebarile celor din sala. Apoi am plecat acasa... cumva plutind ( stiu eu de ce ).
Adevarul este ca dupa o zi agitata, asa cum a fost prima parte a zilei, conferinta a venit ca un balsam pentru suflet. Si ce daca nu am mers la curs? Nu regret deloc.
Cam asa s-a incheiat ziua mea de "om mare". Mai vreau sa repet experienta? Nu stiu... O recomand si altora? Ultima parte, cu siguranta. Cert e ca in curand ma voi numara si eu printre randurile adultilor "adevarati".
Yupiii!!! Azi iar am mers la cinematograf. De data aceasta am fost insotita de Louise si am vizionat Alvin and the chipmuncks 2. Nu am vazut prima parte a filmului, insa am de gand sa fac rost de ea. Ce sa zic, filmul a fost dragut, nu e chiar printre favoritele mele, insa Theodore mi s-a parut atat de dulce si de simpatic, incat pentru el l- as mai urmari o data. De data aceasta am fost in alta sala, mai mica si la film au venit vreo 8 copilasi. Erau asa de scumpi cand chicoteau si radeau pe acolo, ti-era mai mare dragul sa-i auzi. Pentru asta, chiar a meritat ca astazi sa merg la film. Recunosc ca a cam inceput sa-mi placa sa vad filme la cinematograf. Ma simt altfel, parca si atentia imi este captata mai usor. Motiv pentru care urmaresc mereu ce filme noi apar, iar in momentul in care vad unul care imi place, incerc sa ajung repede, repede la Cinemacity.
Aseara am fost prin vecini ( in C12 ) si am vazut un alt film: "Call of the wild". Mi s-a parut interesant, insa eu vreau sa citesc cartea care cu siguranta va fi mai frumoasa decat filmul.
Am hotarat ca de fiecare data cand am parte de ceva special sa notez totul aici pe blog pentru ca in vremurile grele sa imi amintesc de momentele bune. Mi-am mai dat seama ca avem o libertate atat de mare si ca putem face atat de multe lucruri, insa totul depinde de noi. Daca reusim sa biruim dusmanul nostru cel mai mare si anume: gandul, o sa avem parte numai de minuni. Dar ca de obicei, apar scuze gen lene, ca e greu, pesimism. Multe avem de invatat, insa trebuie sa avem grija sa nu ramanem restanti. Ma refer la faptul ca anumite lucruri trebuie invatate la timpul lor si nu mai tarziu. In fond si la urma urmei, viata e scurta si nu o putem petrece numai in greseli.
Afara e frumos, soare, cer senin, caldut. Vine primavara si o data cu ea, un amalgam de sentimente. Ne asteapta o multime de momente frumoase in viitor, momente grele de asemenea. Esential e sa invatam sa traim ziua de azi frumos si curat, sa lucram cat mai mult la persoana noastra pentru a reusi sa ne bucuram cu adevarat de ceea ce primi, iar greutatile sa fie ca o provocare si nu ca un mod de a ne plange de mila ( chiar daca o vom face oricum ).
Fiti veseli si realisti. Viata are si bune si mai putin bune, dar daca invatam sa trecem frumos prin viata avem numai de castigat! :) :) :)
Smecher titlu, nu?:> Aceasta a fost tema conferintei organizata de catre cei de la ASCOR. Imi doream atat de mult sa particip la o astfel de conferinta, insa ca de obicei, ori trebuia sa fac altceva, ori trebuia sa fiu in alta parte, ori..., ori..., ori...
Aseara nu am mai avut insa nici o scuza ( bine, daca vroiam puteam gasi :P ) asa ca am mers. Eram sigura ca nu o sa regret, doar ca aveam sentimentul ala de neliniste cum ca e ceva nou, ce nu am mai experimentat si na... am eu o problema cu astfel de situatii.
Asa cum ma asteptam, a fost super, super, SUPER! Recomand tuturor sa participe la astfel de conferinte la care mergi prost si te intorci luminat si plin de buna- dispozitie. Cel putin, in cazul meu asa a fost. In primul rand am cunoscut ( e mult spus cunoscut, am vazut ) multi tineri interesati de credinta. M-am bucurat nespus de mult sa vad ca inca mai exista printre noi tineri care sunt cu gandul la Dumnezeu si nu Il exclud din viata lor. Parintele care a vorbit, Protosinghelul Ignatie Trif, ne-a tinut un discurs general, iar in a doua parte a conferintei a raspuns la intrebarile celor din sala. Acest parinte este si asistent la Facultatea de Teologie din Alba Iulia si a vorbit atat de frumos, incat a fost o adevarata placere sa-l asculti. A mai facut si glume, dar a surprins foarte serios si convingator anumite probleme.
Ce regret acum e faptul ca pana acum, desi am avut atatea ocazii, nu am profitat de ele. Marti e ultima conferinta. Invitata este Maica Siluana. I-am citit cartile, vorbeste frumos. O sa vad ce parere imi formez si in realitate. Abia astept. Pentru asta, chiar merita sa lipsesc de la cursul de probatiune care ma plictiseste oricum.
Recomand din tot sufletul participarea la astfel de conferinte. Intalnesti oameni noi, pareri noi, experiente deosebite... iesi de acolo castigat din absolut toate punctele de vedere si zero pierderi. Ce oferta avantajoasa, nu?:P
Tot ieri a fost si faimosul Bal Mascat la care nu am participat in nici un an. Pana ieri am regretat asta, dar tinand cont ca ce am facut in schimb a fost mult mai folositor pentru mine a facut ca toate regretele sa dispara. Am observat, in schimb, ce urat se aude de la distanta tot acel zgomot de muzica data la maxim, acompaniat de urlete, tipete si alte cele...
Poate m-am schimbat eu ( m-am babacit, ca si eu la vremea mea am mers prin cluburi ), poate s-au schimbat vremurile... Esential, cred eu, este sa incercam sa ne cunoastem cu adevarat, iar acolo unde identificam erori in sistemul nostru sa facem bine sa le corectam. Si uite asa, vom deveni mai buni, mai fericiti, mai linistiti si mai impacati cu noi insine.
Daca va gasiti printre tinerii crispati de viata si alergici la credinta, recomandarea mea ar fi sa "gustati" un pic din acest amar ca sa vedeti cat de dulce e. De fapt, fiecare lucru bun din viata noastra are un invelis rau, doar ca suntem noi prea orbi ca sa ne dam seama de asta si prea lasi ca sa descoperim comorile ascunse ale vietii. Acum sa fim seriosi, pana si in filme si in povesti se arata ca pana la a ajunge la marea comoara ai de intampinat multe dificultati, de sarit multe hopuri si de purtat multe lupte cu "the evil".
I'm happy ( desi nu am motive suficient de bune care sa ma convinga de asta ) :) :) :)
In ciuda tuturor codurilor date de meteorologi si a celor cateva zile de ninsoare, in sufletul meu si-a facut loc dispozitia de primavara. Simt ca iarna e deja plecata, chiar daca primavara nu s-a instalat definitiv. Ne aflam intr-o perioada de tranzitie pe care pe cat de tare o urasc unii, scotand in evidenta o multitudine de aspecte negative, pe atat de tare o ador eu si asta pentru ca sunt zile nemaipomenit de frumoase, zile cu care nu ne vom mai intalni niciodata. Asa cum nici o secunda nu e la fel ca cealalta, tot la fel nici o zi nu e la fel cu cealalta si nici o perioada dintr-un anotimp nu seamana cu cea de anul trecut, de exemplu. Avem parte de o unicitate de nedescris, de care unii habar nu au, iar altii nu vor sa o observe.
Cand m-am uitat pe geam in aceasta dimineata, am observat un soare curat, un cer vesel, insa nu am simtit nimic altceva in afara faptului ca e o vreme inselatoare. A trebuit sa ies in oras si in timp ce mergeam pe niste stradute laturalnice impanzite de case vechi, simteam cum in sufletul meu isi face loc, incet dar sigur, acele sentimente pe care numai o zi de primavara ti le poate da. Mi-am dat seama ca nu o sa mai vad zapada cat cuprinde, ci spatii verzi si colorate de flori. Dimineata o sa ma trezesc in cantecul pasarelelor. Drumurile in oras nu vor mai fi facute in graba din cauza frigului, ci incet, cu calm, savurand fiecare moment, fiecare pas, fiecare priveliste.
Vine primavara. Natura renaste. Un bun prilej de a ne scutura si noi de omul cel vechi si de a ne transforma, mai ales ca se apropie si cea mai importanta sarbatoare: Invierea. Daca natura ne ofera o lectie atat de frumoasa, sa incercam sa invatam de la ea si impreuna sa schimbam ceva.
Ne asteapta zile senine si vesele in care soarele o sa domneasca, cerul o sa se supuna, pasarelele o sa ne incante iar noi o sa ne minunam inca o data de toate acestea.
Spre seara norii au acoperit cerul si vantul m-a atentionat ca suntem in perioada de dinaintea spectacolului asa ca trebuie sa am grija sa nu racesc. Am fugit repede in camin si mi-am lasat imaginatia sa zburde, conturand imagini care sper ca vor deveni realitate. Nu a trecut iarna, dar nici primavara nu e. Ne pregatim, in schimb, intenes pentru ceea ce va urma.
Vremea simuleaza primavara si primavara ne stimuleaza pe noi. Oare ne-am dat seama cu adevarat ca totul are un rost pe lume si ca toate lucrurile se leaga intre ele?
O zi de vineri plina. M-am trezit destul de greu in dimineata asta. De la o zi la alta ma trezesc din ce in ce mai obosita. Culmea, cand vreau si eu sa ma odihnesc mai bine ca sa ma pot trezi mai devreme si sa apuc sa fac mai multe lucruri. Am fost la cursul despre abuz. Un curs foarte interesant la care de fiecare data descopar noi si noi lucruri, invat cat mai multe si realizez cat de mult este prezent abuzul in viata noastra. Profa e super. Chiar daca la un moment dat am avut eu mici probleme cu ea ( chestie nespecifica mie, dar s-a intamplat :D ), femeia asta e intr-adevar o profesionista. Ce mai incolo, incoace, imi plac cursurile ei. Chiar are ce sa te invete, stie cum sa te capteze, ideea este ca si tu sa vrei asta. A urmat apoi un seminar pe care mi-as fi dorit sa nu-l fi avut, dar a trecut bine si el. Apoi a inceput weekendul si pentru mine. Si cum se putea sa inceapa altfel daca nu printr-o sesiune de curatenie? :D Ce sa facem, fiecare om cu stolul lui, nu-i asa? Am facut curat in camera, am dezghetat frigiderul, am spalat vasele, am maturat, mi-am spalat cateva hainute, am facut mancare. O adevarata gospodina am fost astazi! Ce bine m-am mai simtit! Parca a trecut altfel ziua si acum ma simt linistita stiind ca in camera totul este ok si eu pot sa-mi vad de treburile mele. Pacat ca eu ma misc cam greu si mi-a luat ceva pana sa termin :( Nu stiu, ori sunt eu prea lenesa, ori imi propun sa fac mult prea multe lucruri intr-o zi. Tind sa cred ca este vorba despre prima varianta ( spre rusinea mea ) :D Oricum, prima zi din weekend a decurs ok, sa vedem ce fac in urmatoarele. Planuri am, lucruri de facut vor fi mereu, acuma sa vad cat de bine stiu sa imi organizez timpul. N-am plecat acasa, special pentru asta.
Inca o chestie de care mi-am dat seama azi e ca cei care iti spun ca esti prietenul lor si te ridica in slavi, nu inseamna ca sunt si sinceri. Dar nu m-am suparat. Nici macar un pic. Ce daca m-au mutat in lista de messenger de la friends la alte persoane. Ce daca nu reprezint cu adevarat ceea ce imi declara unele persoane? Asta e. E alegerea lor. Eu sunt fraiera daca ii cred. Intotdeauna am avut macar o mica suspiciune legata de persoanele din viata mea. Iar atunci cand nu aveam, aveau ei grija sa imi arate ca trebuie sa fiu mereu in alerta. Nu stiu cum se face, dar fara sa vreau aflu o multime de lucruri care m-ar putea afecta intr-un fel sau altul Ei bine, de mine depinde. Aleg sa nu-mi mai pese si gata cu supararea. In fond si la urma, urmei, asta e si modelul care trebuie promovat. Stiu ca o sa mai am caderi, ca o sa mai am parte de suferinte si toate cele, dar... bine macar ca acum stiu cum sa folosesc acea "arma" de care ii tot auzeam pe parinti vorbind. Nu pot sa cred cat de linistita ma simt. Parca sunt acoperita de o mana protectoare si tare bine mai e. Pentru asta trebuie sa multumesc Cuiva!
Realizez pe zi ce trece cat de demni de mila suntem noi, oamenii. Alergam dupa lucruri pe care le vrem doar dintr-un pur rasfat, nu din nevoie. Cautam lucruri care nu ne vor oferi niciodata acea satisfactie pe care noi credem ca o vom dobandi daca le obtinem. Suntem dependenti de ceea ce nu trebuie. Urata treaba sa fi co-dependent... E o lupta grea asta. Multi dintre noi nici nu isi dau seama ca "sufera" de aceasta "boala" si e pacat. In momentul in care ai ajuns sa depinzi de un om, sa realizezi ca nu iti e bine fara el langa tine sau ca nu poti sta macar jumatate de zi fara sa stii ceva despre el inseamna ca e o problema. Nu ma contraziceti zicand ca e vorba despre iubire. Asta e altceva. Iubirea nu mai e asa cum era o data: pura, inocenta, adevarata. Astazi isi pierde din ce in ce mai mult din inteles. Daca nu ma credeti, luati de cititi si veti intelege. De la o etapa la alta crestem, ne maturizam datorita experientelor de viata, dar si datorita lucrurilor cu care "ne hranim": carti citite, discutii purtate. Cel putin asta e parerea mea. La mine functioneaza. Si eu aveam anumite pareri in trecut care mi se pareau logice de la sine. Insa, cand fara sa vreau, am descoperit ca lucrurile nu sunt chiar asa cum ne sunt prezentate... n-am ramas socata, ci mi-am schimbat perspectiva din care priveam lucrurile.
Cred ca, pana la urma, cel mai bun lucru pe ziua de azi, s-a intamplat acum, seara, chiar inainte de a ma apuca sa filosofez pe blog si anume: nu m-am suparat cand am observat ca "cineva" care ma considera prietena m-a indepartat dintr-un anumit loc. Bine, nu e cine stie ce chestie. E vorba de niste fleacuri la care tineam foarte mult in trecut si care imi dovedeau mie daca persoana care le zice e sincera sau nu. Astazi, mi se par niste chestii atat de prostesti. Ori devin eu indiferenta fata de tot, ori invat "sa cresc frumos".
Pacat ca nu am reusit sa ma exprim pe intelesul tuturor, par multa filosofie fara sens cuvintele mele de mai sus, dar... poate ca e mai bine asa. Sa nu inteleaga toata lumea ceea ce simt eu. E mai de folos ca eu sa pricep si sa pun in aplicare ceea ce invat. Oricum, slava lui Dumnezeu pentru toate!
Un sfarsit de saptamana plin si in acelasi timp odihnitor! :)
N-am mai intrat pe blog atat de des pe cat mi-as fi dorit. Ca de obicei, apar alte si alte locuri unde trebuie sa fiu, lucruri pe care trebuie sa le fac, astfel incat unele dintre activitatile mele pe care le consider destul de importante suporta amanare. Se pare ca atata timp cat sunt in Iasi am mai mereu cate ceva de facut, pe cand atunci cand sunt acasa am si timp si chef si dor sa mai scriu cate ceva. Asta ca sa nu mai vorbesc de lista mea luuunga de articole ce asteapta a fi postate ( nu sunt scrise inca, au numai titlul :P ).
Asa... dupa cum ziceam, am avut parte de un weekend deosebit. Am mers, cu ajutorul lui Dumnezeu, intr-un coltisor de Rai de care imi era dor si totusi teama ca nu voi mai ajunge sau ca nu va mai fi la fel... in fine, ganduri stupide. N-am scapat nici de data asta de aventuri, ca deh, cand sunt cu o anumita C. am mai mereu parte de cate una. Totul a inceput cu faptul ca am pornit prea tarziu din camin. Nu stiu cum, dar de la Rapa Galbena incolo da-i si alearga cu un ghiozdan greu in spate. Si eu sunt un dezastru la alergat, nu am rezistenta deloc. DELOC! Asa ca am ajuns cu un minut prea tarziu si am pierdut trenul. Pana am returnat biletele, am aflat ca nu exista alta legatura spre locul unde vroiam noi sa ajungem, asa ca mergand in autogara am pierdut si ultimul maxi- taxi. Buuun, super! Ce sa facem? Luam un maxi spre Pascani ( are o semnificatie deosebita acest oras pentru o anume Andreea, nu zic mai multe ) si de acolo o ocazie pana in Suceava si de acolo aveam o masina pana unde vroiam sa ajungem. Ne urcam in maxi, prind si loc ( yes! ) si pornim la drum. Prin Codrii Pascaniului se circula bara la bara, drum cu polei, zapada nu era curatata. In fine, in loc sa ajungem la cel tarziu 5:30 in Cristesti ( ca de acolo cica aveam legatura mai usor spre Suceava ) ajungem pe la 6:30. Nu-i nimic. Asteptam ocazie. Si staaam si asteptam si nu ne ia niciuna. Si staaam in firg, ningea super tare. Eram langa o casa, lumina era aprinsa si vedeam parintii si copiii in interior stand la caldurica, mancand si vorbind si asa mi-as fi dorit sa fiu si eu acolo, sa dorm, sa stau, sa rad, sa vorbesc, sa nu stau afara. Pana la 9:30 cand a venit cineva sa ne ia cu masina de acolo ( ca altfel nu aveam nici o sansa) am inghetat, am trait intens, am simtit aventura! In cele din urma, aproape de miezul noptii am ajuns in mult iubitul meu colt de Rai. Nu e prima data cand am parte de astfel de aventuri. As vrea, totusi, sa fie ultima :D
In weekend am avut parte de liniste, de zapada si de un peisaj ca in povesti!!! Imi pare rau ca nu am poze ca sa arat minunea naturii. Am mai avut parte de o maaare bucurie, dar nu spun care. Apoi am avut parte de inca o aventura la drumul de intoarcere. Era vorba sa plecam luni dimineata la 7. Trebuia sa facem trei legaturi pana in Iasi. La 6 ma trezesc, cu chiu cu vai, imi fac patul, imi pregatesc bagajul, ca pe la 6:30 sa hotaram ca plecam la 13:00. Perfect! Am bagat somn pana pe la 10, m-am odihnit si bine a mai fost!
Acum sunt in Iasi. Mi se pare ca am fost plecata o vesnicie. Reluam activitatea intelectuala intensa si stresanta, picurata pe ici pe colo cu cate un zambet si un strop de bucurie.
Esentialul e ca weekendul asta am mai invatat ceva, mare lucru poate face o carte!
N-am zis nimic de 1 si de 8 Martie. Nu stiu de ce, dar pur si simplu, n-am simtit nevoia. Au devenit prea comericale lucrurile astea si incep sa ma plictiseasca. Desigur ca ma bucur atunci cand primesc un mesaj sau o mica atentie dar... mi se par lucruri fara fond. Adica, de ce sa dau si sa primesc pe 8 Martie si nu pe 17 iulie? In fine, astea-s alte teorii de-ale mele.
Nu conteaza cum e vremea, conteaza cum suntem noi in interior pentru ca asta se va reflecta si in exterior! Sa fim cumpatati si multa liniste sufleteasca va doresc! :)
