Astazi, 31 august, este din punct de vedere calendaristic ultima zi de vara. A mai trecut o vara din viata mea si ma pregatesc pentru iubita mea toamna.
Nu am reusit sa fac tot ce mi-am propus, insa asta s-a intamplat din motive obiective ( deci nu's eu de vina :D ). Am vazut totusi o bucata de tara, am petrecut mai mult timp cu bunicii si locuinta mea a primit un nou look. Desigur, mai este inca de munca, dar in linii mari e cam gata.
Regret ca nu am fost la mare anul asta, regret ca nu am facut poze in natura, insa nu regret ca lucrurile s-au petrecut asa. Asta a fost sa fie si cu siguranta e mult mai bine.
E adevarat ca nu o sa mai avem zile calduroase, ca o sa trebuiasca sa scoatem din dulap hainute un pic mai groase, ca o sa avem parte de zile ploioase si ca...s-a terminat vacanta! Dar nu-i nimic, orice sfarsit este un nou inceput, asa ca sa profitam de el din plin. Daca nu am apucat sa fac vara tot ce mi-am dorit, mai primesc o sansa de la toamna.
O sa-mi fie dor de verdeata ierbii, de galbenul stralucitor al soarelui, de albastrul curat al cerului, de mirosul proaspat al aerului si de intreg peisajul de vara al naturii, insa stiu ca o sa-l revad la anul.
Deocamdata iti spun la revedere scumpa Vara, iti multumesc ca mi-ai inseninat vacanta, insa te rog sa-i faci acum loc surorii tale Toamna si s-o lasi sa ma surprinda si ea cum de atatia ani incoace o face.
31 august 2009
30 august 2009
A new obsession
L-am descoperit anul trecut, prin august daca mai tin eu bine minte. Nu imi amintesc exact cand l-am vazut prima data si ce anume m-a atras la el, insa a reusit sa-si faca loc in viata mea. Ca toate lucrurile bune, de altfel, a aparut fara sa imi dau seama si nu a solicitat vreun efort din partea mea. A venit de la sine, ca cel mai natural gest. Este vorba de serialul "Grey's Anatomy". Vara trecuta, pana a pleca la mare, stateam pana pe la vreo 3 dimineata la televizor, chinuindu-ma sa nu adorm pentru a-l urmari. Anul asta, TVR 1 difuzeaza in continuare seriile 3 si 4 si e imposibil sa le pierd.
Nu vreau sa divulg povestea lui, mai ales ca nici nu am vazut toate episoadele. Trebuie sa fac rost de toate seriile ca sa pot vedea si eu serialul asta cap-coada, nu pe sarite cum fac acum, si sa-l inteleg mai bine. Vreau totusi sa mentionez ca urmarindu-i pe medici cum incearca sa salveze vietile oamenilor, mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa incerc sa dau la medicina. Proabil o sa vi se para o prostie ca un serial m-a facut sa-mi dau seama de asta, dar asa este. Intotdeauna mi-au placut biologia si chimia si eram si buna la aceste obiecte. Nu stiu cum de nu m-am gandit macar sa incerc. Nu mi-a trecut prin cap sa trec si medicina pe lista mea. Am trecut alte domenii, insa de medicina m-am temut si nu stiu de ce. Sunt multi ani de invatat si e greu. Mie imi place sa invat. Esti responsabil de vietile oamenilor. Sunt perfect constienta de asta, as fi reusit sa ma descurc. Pentru ca nu am fost incurajata, nu am indraznit. De asta ni s-a spus sa ne gandim foarte bine cand ne pregatim pentru admiterea la facultate. Nu regret ceea ce fac acum, insa sunt curioasa cum ar fi fost daca...
Daca ar fi dupa mine, as mai face cateva facultati: medicina, geografia si jurnalismul. Dar nu am eu atata timp la dispozitie incat sa-mi fac pe plac.
O veste buna e faptul ca anul asta voi studia medicina sociala. E o disciplina optionala pe care o voi alege cu siguranta. Asa ca, tot voi avea un minimum de cunostine medicale.
Cred ca mi-ar fi placut sa devin medic. Stiu, stiu ca e foarte greu, dar trebuie sa fie extraordinar sa ai cunostintele necesare pentru a vindeca pe cineva. Mi-ar fi placut sa fiu alaturi de pacienti, sa-i tratez, sa le dau speranta. Cred ca m-as fi descurcat perfect si m-as fi potrivit de minune.
Asta este, alegerile au fost facute si trebuie sa continuam pe drumul pe care l-am ales. Am, in schimb, serialul meu care o sa-mi satisfaca placerea de-ai urmari pe medici in actiune.
Ce mi-a mai placut la acest serial a fost sa vad ca, desi sunt foarte ocupati cu urgentele medicale, au o viata personala. Au prieteni care sunt alaturi la vreun necaz, se indragostesc si isi intemeiaza familii. Dar in acelasi timp isi fac si o cariera stralucita. Nu e usor, insa se merita.
Gata, ma intorc la serialul meu. Am facut rost de sezoanele 2 si 3 si vreau sa vad un nou episod si o noua rezolvare a unui mister medical :)
29 august 2009
Pelerinaj in Ardeal si Banat, last day :(
Ultima zi din pelerinaj ne-a gasit la o manastire a carei nume l-am uitat :"> Regret, dar pur si simplu nu mi-l mai amintesc. Aceasta manastire a fost destul de izolata de lume, asa ca acolo nu am intalnit multi oameni. Cei care ne-au primit au fost foarte draguti ca ne-au asteptat pana tarziu in noapte cand am ajuns si ca pe deasupra, ne-au oferit si de mancat. Am o singura plangere: locul unde am nimerit sa dormim nu a fost prea placut. Evident era sarac si inca in constructie, dar desi nu sunt pretentioasa, nu prea mi-a placut. Nu mai conteaza insa, am trecut si peste noapte, asa ca dimineata am pornit-o inspre Sighisoara.
Ce pot sa spun...era sa fiu calcata de o masina pe trecerea de pietoni, masina care mergea cu muuulti kilometri la ora si care a claxonat suficient de mult pentru a acoperi injuraturile probabil :D Am fost si la o farmacie sa cumpar o crema pentru alergie ( ma intepase o insecta si mi se umflase mana tare ) si am dat 20 de ron pe ea :-o Ne-am plimbat un pic prin centru, am trecut si pe la Biserica de acolo, apoi am mers la o pizza. Nu am facut noi alegerea cea mai buna, dar cu siguranta ne-au prins bine feliile ramase ulterior in autobuz cand ne-a prins foamea. Oamenii pe care i-am intalnit in Sighisoara mi-au parut atat de plictisiti si in acelasi timp deloc primitori. Sper ca asta sa fie doar impresia mea si sa nu fie adevarat pentru ca am ramas un pic dezamagita de ce am gasit.
Am pornit apoi spre Lacul Rosu. Insa pentru ca era foarte aglomerat pe acolo si nu am gasit nici un loc de parcare, am oprit in Cheile Bicazului. Mirific loc. E pentru a doua oara cand am ajuns aici si mi-a placut foarte mult. E un adevarat spectacol al naturii. Am facut multe poze, am mai stat un pic prin zona si am pornit la drum.
Am trecut prin Roman. Mi-as fi dorit sa vad orasul din autocar, dar am adormit si m-am trezit in Piatra Neamt unde am hotarat sa facem un popas ( desi nu era trecut in program ). Ce am facut noi aici? Ne-am dat cu telescaunul. Am vazut orasul de sus. Am ajuns in varf si acolo ne-am oprit un pic si am admirat privelistea. Ce pot sa mai zic? O noua incantare. Ati vazut pozele doar. O zona superba de munte care nu poate fi descrisa in cuvinte, ci inteleasa cu sufletul prin puterea simtului vederii.
Acesta a fost ultimul popas facut. Ne-am indreptat spre Iasi si cand am ajuns acolo, pelerinajul nostru a luat sfarsit. Am uitat sa mentionez ca pe drumul dinspre Piatra Neamt spre Iasi am dezvaluit ingerasii cui eram, precum si impresii de pe toata durata pelerinajului.
Am avut parte de o noua aventura la final. Autocarul a ajuns cu o ora mai tarziu decat mi-as fi dorit, asa ca am pierdut trenul spre casa si eu nu aveam unde sa dorm. Ma gandeam cu disperare cum va fi sa stau treaza o noapte intreaga in gara, obosita dupa 6 zile de drum. Insa am primit ajutor din partea Anei si a mamei sale care m-au gazduit peste noapte. Mi-au oferit un acoperis, mancare si un pat calduros. Ma bucur enorm ca am cunoscut-o pe Ana, este un inger de fata, insa de mama ei m-am atasat inca din primele 10 secunde. O femeie atat de buna, blanda, calma, intelegatoare si in acelasi timp puternica nu am mai cunoscut. M-a primit cu bratele deschise, de parca as fi fost fata ei si m-a ajutat cu tot ce am avut nevoie. Le multumesc din suflet ca au fost alaturi de mine si ma simt o norocoasa ca am intalnit astfel de persoane.
A doua zi dimineata, Ana m-a condus la gara si am pornit spre Campulung Moldovenesc, my home :)
A fost o experienta grozava. Am cunosct oameni minunati, am vazut locuri deosebite, am aflat multe lucruri si am tras invataturi. A fost cel mai bun lucru facut pe vara aceasta. As vrea sa mai repet experienta, se merita cu adevarat! Sper sa ne fie tuturor cu folos ceea ce am vazut si trait, iar astfel sa devenim mai buni si sa invatam sa fim la fel de linistiti ca locurile frumoase pe care le-am vazut :)
Ce pot sa spun...era sa fiu calcata de o masina pe trecerea de pietoni, masina care mergea cu muuulti kilometri la ora si care a claxonat suficient de mult pentru a acoperi injuraturile probabil :D Am fost si la o farmacie sa cumpar o crema pentru alergie ( ma intepase o insecta si mi se umflase mana tare ) si am dat 20 de ron pe ea :-o Ne-am plimbat un pic prin centru, am trecut si pe la Biserica de acolo, apoi am mers la o pizza. Nu am facut noi alegerea cea mai buna, dar cu siguranta ne-au prins bine feliile ramase ulterior in autobuz cand ne-a prins foamea. Oamenii pe care i-am intalnit in Sighisoara mi-au parut atat de plictisiti si in acelasi timp deloc primitori. Sper ca asta sa fie doar impresia mea si sa nu fie adevarat pentru ca am ramas un pic dezamagita de ce am gasit.
Am pornit apoi spre Lacul Rosu. Insa pentru ca era foarte aglomerat pe acolo si nu am gasit nici un loc de parcare, am oprit in Cheile Bicazului. Mirific loc. E pentru a doua oara cand am ajuns aici si mi-a placut foarte mult. E un adevarat spectacol al naturii. Am facut multe poze, am mai stat un pic prin zona si am pornit la drum.
Am trecut prin Roman. Mi-as fi dorit sa vad orasul din autocar, dar am adormit si m-am trezit in Piatra Neamt unde am hotarat sa facem un popas ( desi nu era trecut in program ). Ce am facut noi aici? Ne-am dat cu telescaunul. Am vazut orasul de sus. Am ajuns in varf si acolo ne-am oprit un pic si am admirat privelistea. Ce pot sa mai zic? O noua incantare. Ati vazut pozele doar. O zona superba de munte care nu poate fi descrisa in cuvinte, ci inteleasa cu sufletul prin puterea simtului vederii.
Acesta a fost ultimul popas facut. Ne-am indreptat spre Iasi si cand am ajuns acolo, pelerinajul nostru a luat sfarsit. Am uitat sa mentionez ca pe drumul dinspre Piatra Neamt spre Iasi am dezvaluit ingerasii cui eram, precum si impresii de pe toata durata pelerinajului.
Am avut parte de o noua aventura la final. Autocarul a ajuns cu o ora mai tarziu decat mi-as fi dorit, asa ca am pierdut trenul spre casa si eu nu aveam unde sa dorm. Ma gandeam cu disperare cum va fi sa stau treaza o noapte intreaga in gara, obosita dupa 6 zile de drum. Insa am primit ajutor din partea Anei si a mamei sale care m-au gazduit peste noapte. Mi-au oferit un acoperis, mancare si un pat calduros. Ma bucur enorm ca am cunoscut-o pe Ana, este un inger de fata, insa de mama ei m-am atasat inca din primele 10 secunde. O femeie atat de buna, blanda, calma, intelegatoare si in acelasi timp puternica nu am mai cunoscut. M-a primit cu bratele deschise, de parca as fi fost fata ei si m-a ajutat cu tot ce am avut nevoie. Le multumesc din suflet ca au fost alaturi de mine si ma simt o norocoasa ca am intalnit astfel de persoane.
A doua zi dimineata, Ana m-a condus la gara si am pornit spre Campulung Moldovenesc, my home :)
A fost o experienta grozava. Am cunosct oameni minunati, am vazut locuri deosebite, am aflat multe lucruri si am tras invataturi. A fost cel mai bun lucru facut pe vara aceasta. As vrea sa mai repet experienta, se merita cu adevarat! Sper sa ne fie tuturor cu folos ceea ce am vazut si trait, iar astfel sa devenim mai buni si sa invatam sa fim la fel de linistiti ca locurile frumoase pe care le-am vazut :)
Pelerinaj in Ardeal si Banat, day five
In ziua a cincea ne-am trezit la Manastirea Ramet. Pentru ca am stat iar in camera cu Loredana, Oana si Mihaela, am stat la povesti pana la o bucata de noapte si nu am reusit sa ne trezim la 4 si sa mergem sa vedem Cheile Rametului :( Mare greseala. Am lasat cateva ore de somn in plus sa-mi rapeasca ocazia de o contempla un nou loc minunat. Cei care au fost ne-au povestit cat de frumos e acel loc, lucru care m-a facut sa regret si mai mult si sa-mi promit ca nu voi mai lasa somnul sa-mi incurce planurile.
Am pornit spre Cetatea de Balta, insa cum aceasta era inchisa pentru renovari, am hotarat sa facem o mica schimbare a traseului si sa mergem la Sibiu. Asa ca am luat-o inspre acest oras. Ajunsi aici, ne-am oprit la Catedrala, am pierdut apoi ceva timp pe la pangar, dupa care am pornit in cautarea unui local in care sa mancam. Am gasit in cele din urma un local dragut unde ne-a servit o tanara foarte amabila. Majoritatea dintre noi am comandat supa de legume si pot sa spun ca am fost pe deplin multumiti. A fost foarte gustoasa. Dupa ce am terminat cu totii de mancat, am pornit spre centru si am urcat intr-un turn de veghe de unde am putut vedea Sibiul in toata splendoarea lui. Am fost si pe Podul Minciunilor. Am aflat ca se numeste asa pentru ca acolo se fac foarte multe declaratii de dragoste :)) Trageti voi concluziile.
Cand ne-am adunat toti am parasit Sibiul ( de la care aveam pretentii mai mari, insa l-am gasit cu mult sub asteptari ) si am pornit inspre Manastirea Sambata de Sus.
La Manastirea Sambata de Sus ne-a primit un parinte foarte bland care ne-a vorbit 45 de minute despre multe lucruri. A vorbit atat de frumos si am tras atatea invataturi, incat a fost mai mare dragul sa-l asculti. De la manastirea respectiva am mai mers pe jos un kilometri sau doi si am ajuns la un izvor descoperit de un parinte. Am stat un pic si acolo dupa care ne-am indreptat spre ultimul loc de cazare.
Am pornit spre Cetatea de Balta, insa cum aceasta era inchisa pentru renovari, am hotarat sa facem o mica schimbare a traseului si sa mergem la Sibiu. Asa ca am luat-o inspre acest oras. Ajunsi aici, ne-am oprit la Catedrala, am pierdut apoi ceva timp pe la pangar, dupa care am pornit in cautarea unui local in care sa mancam. Am gasit in cele din urma un local dragut unde ne-a servit o tanara foarte amabila. Majoritatea dintre noi am comandat supa de legume si pot sa spun ca am fost pe deplin multumiti. A fost foarte gustoasa. Dupa ce am terminat cu totii de mancat, am pornit spre centru si am urcat intr-un turn de veghe de unde am putut vedea Sibiul in toata splendoarea lui. Am fost si pe Podul Minciunilor. Am aflat ca se numeste asa pentru ca acolo se fac foarte multe declaratii de dragoste :)) Trageti voi concluziile.
Cand ne-am adunat toti am parasit Sibiul ( de la care aveam pretentii mai mari, insa l-am gasit cu mult sub asteptari ) si am pornit inspre Manastirea Sambata de Sus.
La Manastirea Sambata de Sus ne-a primit un parinte foarte bland care ne-a vorbit 45 de minute despre multe lucruri. A vorbit atat de frumos si am tras atatea invataturi, incat a fost mai mare dragul sa-l asculti. De la manastirea respectiva am mai mers pe jos un kilometri sau doi si am ajuns la un izvor descoperit de un parinte. Am stat un pic si acolo dupa care ne-am indreptat spre ultimul loc de cazare.
Pelerinaj in Ardeal si Banat, day four
A patra dimineata din pelerinaj ne-a gasit la Manastirea Crisan. E un alt loc mirific. Manastirea este foarte frumoasa, bine ingrijita si primitoare, nu mai vorbesc de peisajele din jur. Absolut magnifice. Am stat si aici la slujba, apoi am mers la pangar si mi-am lucat cateva carti si alte mici obiecte religioase. Mi-a placut atat de mult, de nu-mi venea sa ma dezlipesc de acel loc magic.
Insa a trebuit sa ne continuam drumul, asa ca am luat-o spre Hunedoara si ne-am oprit la Castelul Corvinilor. Un ghid ne-a povestit totul despre istoria castelului, despre cei care au locuit in el, dandu-ne detalii despre fiecare camera in parte. Lucrurile pe care le-am auzit de la acel om mi se pareau incredibile. Aveam impresia ca asa ceva exista numai in romane gen Ivanhoe, insa era adevarat. Mi-am inchipuit pret de cateva clipe cum ar fi fost sa traiesc in acea epoca. Nu stiu cat de bine m-s fi simtit, insa povestea castelului si imaginea de ansamblu a fost atragatoare. Am zabovit si aici la magazinul cu suveniruri, dupa care am pornit spre urmatorul obiectiv.
Am ajuns in Alba Iulia, la Catedrala Reintregirii Neamului. Eram foarte curioasa sa vad ce impresie imi va crea acest oras. La fiecare 1 decembrie mi-as fi dorit sa fiu la Alba Iulia pentru a asista la evenimentele corespunzatoare acestei zile si nu mi-am inchipuit niciodata ca voi reusi sa ajung aici. Catedrala este deosebit de frumoasa si impresionanta, atat ca marime, cat si ca arhitectura. Dupa ce am zabovit putin timp pe acolo, am pornit in explorarea orasului. Am vazut un parc foarte frumos cu o fantana arteziana. Am intrat in cateva magazine ca sa ne cumparam de mancare. Apoi am luat-o pe una dintre stradutele acelea fermecatoare ce pareau ca de epoca si am descoperit o biserica catolica. Am intrat si acolo, insa era in constructie si era pustie si rece. Ne-am intorsc in parc si am mancat stand pe banci pana am fost toti gata si am hotarat sa mergem mai departe.
Ultima oprire din acea zi inainte de cazare a fost la Aiud. Aici un calugar ne-a vorbit despre Schitul "Inaltarea Sfintei Cruci", ridicat in cinstea marilor eroi ai neamului romanesc care au murit in urma persecutiilor din perioada comunista. Am aflat adevaruri dureroase despre care nu as vrea sa vorbesc. Ideea e ca ni se prezinta atat de multe lucruri, in atat de multe variante incat nici nu mai stim care sunt corecte sau nu. Calugarul ne-a vorbit despre cat de greu le-a fost sa ridice acel monument, precum si despre toate dificultatile intampinate. Recunosc ca m-a impresionat forma monumentului, cu acele cruci. Am intrat si inauntru si am vazut oasele martirilor. Calugarul ne-a dat si mir izvorat de la Sfintele Moaste. Recunosc ca acel loc m-a impresionat profund, insa m-a lasat si cu un gust amar datorita tuturor acelor fapte pline de suferinta. Inauntrul monumentului erau numele tuturor celor martirizati. Am intalnit acolo oameni din toate categoriile sociale, de la studenti pana la invatatori, profesori si medici. Am trecut si pe langa inchisoarea de la Aiud. Initial am crezut ca e un simplu camin, insa avea la geamuri gratii. Fiind seara in unele celule erau luminile aprinse si am vazut si cativa detinuti. M-a lasat un pic rece acea priveliste, insa tot as fi vrut sa intru ca sa observ mai multe.
In momentul in care calugarul a isparivit povestea, am pornit spre locul de cazare si anume la Manastirea Ramet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)