Well, am ajuns acasa...in faimosul Campulung Moldovenesc.
Ma simt oarecum ciudat, de parca nu imi gasesc locul. Sunt si foarte obosita si somnoroasa si...fara idei. Nu stiu ce o sa fac vacanta asta. Adica planuri am, dar...nu sunt atat de entuziasmata de ele pe cat mi-as dori. Hmm...am o mica speranta ca din luna august lucrurile vor reveni la normal. La limita mea de "normal". Zic toate astea pentru ca vreau sa ma mentin pe linia de plutire a optimismului. Doamne fereste sa cad iar in realism pentru ca atunci vara mea nu ar mai fi colorata si vesela, ci gri si obositoare. Si noi nu vrem asa ceva :P
Anyway, ma gandesc ca pana atunci sa-mi notez intr-o agenda tot ceea ce vreau sa fac. Nu de alta dar sa nu uit ceva si apoi, la finalul verii sa vad cat am reusit sa realizez din tot ceea ce mi-am propus. Notat, agenda, idei? Oare sunt metodica? DA! And I'm not ashame to admit it. Asa sunt eu, asa imi place sa fac lucrurile. Intai sa le gandesc, apoi sa mi le notez, sa mi le planuiesc, sa mi le organizez si apoi sa trec la actiune. Stiu ca daca iti faci planuri risti sa nu iti iasa si pierzi mult din farmecul ala: " sa fac ce imi vine prima data in minte, sa risc, sa iau decizii pe moment, sa traiesc clipa" ( eu inteleg altceva despre acest "traieste clipa" si o sa vorbesc despre asta in alt articol ). Uneori mai fac si asa, dar in principiu imi place sa ma gandesc de 100 de ori inainte de a face ceva. O stiti pe Monica din serialul Friends? Well, ma cam aseman cu ea. Destul de mult as putea zice, mai ales cand vine vorba de astfel de detalii :D
Uff...daca as stii ca a doua jumatate a vacantei de vara ar fi asa cum imi doresc eu, zilele din prima parte nu mi s-ar mai parea atat de monotone si de anoste.
So, sunt acasa, sunt oficial in vacanta de vara, nu sunt prea bucuroasa momentan din cauza unui "obstacol" ce mi-a aparut in cale, insa sper sa-l depasesc si sa vina si pentru mine zilele senine cele mult asteptate.
30 iunie 2009
28 iunie 2009
Ultima sambata in Iasi
Aceasta postare trebuia sa fie facuta aseara, insa pentru ca am ajuns foarte tarziu in camera, pe undeva in jurul orei 12:30, fiind si foarte obosita, am hotarat sa las treaba "pe maine" adica pe azi.
Sa vedem cu ce sa incepem...oare cu faptul ca m-am trezit foarte devreme ieri, desi era sambata? Nu, nu pare atat de important. Ca am inceput sa lucrez pentru dosarul de practica dar din lipsa chefului am abandonat treaba pentru un film? Nici asta nu e cine stie ce.
Ei bine, spre dupa-amiaza lucrurile au inceput sa devina mai interesante. Iata ce s-a intamplat:
Intai m-am intalnit cu Cristina si am stat noi asa ca fetele la povesti pana cand...a inceput concertul organizat de cei din echipa sugestiv numita "Miscarea de Reciclare".
Sa va povestesc un pic despre ei si despre ideea lor care mie mi se pare geniala. Miscarea de reciclare reprezinta o campanie nationala de educare si implicare in reciclarea deseurilor. Stim cu totii cat de important este ca mediul in care traim sa fie curat pentru a fi si noi sanatosi. Insa unii dintre noi, desi stiu asta, nu le pasa. Motiv pentru care arunca tot felul de gunoaie acolo unde nu le este locul, lasand in urma lor o natura patata. Intotdeauna am crezut ca asta tine de educatie. Asta incearca sa faca si aceasta echipa: sa ne arate ca putem face si alte lucruri cu acele gunoaie, ca fiind putin creativi putem face lucruri minunate. Stiti cum se spune: gunoiul unuia este comoara altuia. Nici nu stitit cate lucruri interesante se pot construi refolosind anumite produse care in loc sa ramana pe strada, isi gasesc utilitate in viata noastra. Asa ca, ma alatur si eu acestei echipei si va invit sa reciclati! Pentru o natura frumoasa, un mediu curat si pentru sanatatea noastra. Haideti sa nu ne batem joc de tot ceea ce ne ofera mediul inconjurator si sa ne obisnuim ca gunoaiele sa fie aruncate la cos, sa nu lasam lumina aprinsa daca nu avem nevoie de ea, apa la robinet sa curga doar atat timp cat o folosim. Daca nu vreti sa faceti asta pentru natura, ganditi un pic egoist si imaginati-va ca o faceti pentru voi. In cele din urma, chiar asa si este. Un mediu curat reprezinta bunastare pentru noi. Ma bucura sa stiu ca mai exista oameni preocupati de ecologie, care incearca sa faca ceva pentru a proteja natura. Astfel de miscari merita a fi incurajate si sustinute de toti. Haideti sa aratam ca ne pasa si sa ne implicam si noi in a face un bine atat comunitatii, cat si noua insine.
Si acum sa dau detalii si despre concert. La Proconsul, cel mai mult m-a emotionat momentul in care referenul de la melodia "Cerul" a fost cantat de public. Este al doilea concert de-al lor la care particip si am ramas uimita de faptul ca de fiecare data aud o melodie noua care imi place. Anul trecut a fost melodia "Pentru tine", anul asta "Da mai departe". Una peste alta, baietii au cantat live, mi-a placut foarte mult si nu o sa ratez viitoarele lor concerte pentru ca au melodii mult prea frumoase si ar fi pacat sa stau sa le ascult numai acasa.
Insa...momentul cel mai asteptat al serii pentru mine a fost...DIRECTIA 5!!!
Nu as putea sa spun exact de cand au inceput sa-mi placa melodiile baietilor. La fel ca toate lucrurile bune din viata mea, nu reusesc sa-mi amintesc cand s-a intamplat totul si cand a capatat atata importanta pentru mine. Dar poate ca e mai bine asa, sa nu stiu cum s-a petrecut, pentru ca s-ar pierde mult din farmecul pe care il da un lucru nou aparut in viata mea.
Sa revenim...de fiecare data cand il vad pe Cristi, ma simt ca o scolarita indragostita. Omul asta are ceva deosebit. De fapt are mai multe lucruri deosebite: e simpatic, charismatic, are o voce incredibila si stie sa comunice cu publicul. Niciun concert al Directiei 5 nu e asemanator cu celalalt. De fiecare data parca e ceva diferit, deosebit. Tocmai de asta le si astept cu nerabdare. Melodiile lor sunt atat de frumoase, romantice si transmit un mesaj atat de frumos referitor la dragoste. Ce m-a impresionat in mod deosebit a fost faptul ca la fiecare concert de-al lor la care am fost, baietii au cantat live. Nu pot sa redau in cuvinte tot ceea ce simt atunci cand ii vad pe baieti sau le ascult melodiile, poate o voi face cu alta ocazie cand voi fi mai inspirata. Tot ceea ce pot sa spune e ca pur si simplu ador Directia 5, il iubesc pe Cristi si abia astept sa-i mai vad intr-un concert pentru ca sunt grozavi.
Regret faptul ca nu am putut sa-i fac cateva poze :( Asta pentru ca era deja intuneric si luminile de la scena erau puternice si nu mi-ar fi iesit bine pozele. In schimb, am 7 filmulete la care o sa ma uit ori de cate ori vreau sa-l mai vad.
Asta a fost cel mai frumos cadou pe care l-as fi putut primi, acum cand mai sunt numai cateva zile si o sa parasesc Iasi-ul.
Sa vedem cu ce sa incepem...oare cu faptul ca m-am trezit foarte devreme ieri, desi era sambata? Nu, nu pare atat de important. Ca am inceput sa lucrez pentru dosarul de practica dar din lipsa chefului am abandonat treaba pentru un film? Nici asta nu e cine stie ce.
Ei bine, spre dupa-amiaza lucrurile au inceput sa devina mai interesante. Iata ce s-a intamplat:
Intai m-am intalnit cu Cristina si am stat noi asa ca fetele la povesti pana cand...a inceput concertul organizat de cei din echipa sugestiv numita "Miscarea de Reciclare".
Sa va povestesc un pic despre ei si despre ideea lor care mie mi se pare geniala. Miscarea de reciclare reprezinta o campanie nationala de educare si implicare in reciclarea deseurilor. Stim cu totii cat de important este ca mediul in care traim sa fie curat pentru a fi si noi sanatosi. Insa unii dintre noi, desi stiu asta, nu le pasa. Motiv pentru care arunca tot felul de gunoaie acolo unde nu le este locul, lasand in urma lor o natura patata. Intotdeauna am crezut ca asta tine de educatie. Asta incearca sa faca si aceasta echipa: sa ne arate ca putem face si alte lucruri cu acele gunoaie, ca fiind putin creativi putem face lucruri minunate. Stiti cum se spune: gunoiul unuia este comoara altuia. Nici nu stitit cate lucruri interesante se pot construi refolosind anumite produse care in loc sa ramana pe strada, isi gasesc utilitate in viata noastra. Asa ca, ma alatur si eu acestei echipei si va invit sa reciclati! Pentru o natura frumoasa, un mediu curat si pentru sanatatea noastra. Haideti sa nu ne batem joc de tot ceea ce ne ofera mediul inconjurator si sa ne obisnuim ca gunoaiele sa fie aruncate la cos, sa nu lasam lumina aprinsa daca nu avem nevoie de ea, apa la robinet sa curga doar atat timp cat o folosim. Daca nu vreti sa faceti asta pentru natura, ganditi un pic egoist si imaginati-va ca o faceti pentru voi. In cele din urma, chiar asa si este. Un mediu curat reprezinta bunastare pentru noi. Ma bucura sa stiu ca mai exista oameni preocupati de ecologie, care incearca sa faca ceva pentru a proteja natura. Astfel de miscari merita a fi incurajate si sustinute de toti. Haideti sa aratam ca ne pasa si sa ne implicam si noi in a face un bine atat comunitatii, cat si noua insine.
Si acum sa dau detalii si despre concert. La Proconsul, cel mai mult m-a emotionat momentul in care referenul de la melodia "Cerul" a fost cantat de public. Este al doilea concert de-al lor la care particip si am ramas uimita de faptul ca de fiecare data aud o melodie noua care imi place. Anul trecut a fost melodia "Pentru tine", anul asta "Da mai departe". Una peste alta, baietii au cantat live, mi-a placut foarte mult si nu o sa ratez viitoarele lor concerte pentru ca au melodii mult prea frumoase si ar fi pacat sa stau sa le ascult numai acasa.
Insa...momentul cel mai asteptat al serii pentru mine a fost...DIRECTIA 5!!!
Nu as putea sa spun exact de cand au inceput sa-mi placa melodiile baietilor. La fel ca toate lucrurile bune din viata mea, nu reusesc sa-mi amintesc cand s-a intamplat totul si cand a capatat atata importanta pentru mine. Dar poate ca e mai bine asa, sa nu stiu cum s-a petrecut, pentru ca s-ar pierde mult din farmecul pe care il da un lucru nou aparut in viata mea.
Sa revenim...de fiecare data cand il vad pe Cristi, ma simt ca o scolarita indragostita. Omul asta are ceva deosebit. De fapt are mai multe lucruri deosebite: e simpatic, charismatic, are o voce incredibila si stie sa comunice cu publicul. Niciun concert al Directiei 5 nu e asemanator cu celalalt. De fiecare data parca e ceva diferit, deosebit. Tocmai de asta le si astept cu nerabdare. Melodiile lor sunt atat de frumoase, romantice si transmit un mesaj atat de frumos referitor la dragoste. Ce m-a impresionat in mod deosebit a fost faptul ca la fiecare concert de-al lor la care am fost, baietii au cantat live. Nu pot sa redau in cuvinte tot ceea ce simt atunci cand ii vad pe baieti sau le ascult melodiile, poate o voi face cu alta ocazie cand voi fi mai inspirata. Tot ceea ce pot sa spune e ca pur si simplu ador Directia 5, il iubesc pe Cristi si abia astept sa-i mai vad intr-un concert pentru ca sunt grozavi.
Regret faptul ca nu am putut sa-i fac cateva poze :( Asta pentru ca era deja intuneric si luminile de la scena erau puternice si nu mi-ar fi iesit bine pozele. In schimb, am 7 filmulete la care o sa ma uit ori de cate ori vreau sa-l mai vad.
Asta a fost cel mai frumos cadou pe care l-as fi putut primi, acum cand mai sunt numai cateva zile si o sa parasesc Iasi-ul.
26 iunie 2009
Un sfarsit inseamna un nou inceput
Iata ca s-a incheiat inca un an universitar ( cel de-al doilea pentru mine ). Sesiunea s-a terminat acum 3 saptamani, iar ziua de azi marcheaza si sfarsitul perioadei alocate pentru practica de vara. Urmeaza sa lucrez la alcatuirea dosarului, marti sa il predau si...gata!!! Plec acasa...
A fost unul dintre cei mai dificili ani posibili...cel putin asa mi s-a parut pe toata durata semestrelor si in sesiuni. Foarte multe proiecte si teme de predat, multa materie de retinut. Acum rasuflu usurata ca toate s-au sfarsit cu bine, insa in momentele in care credeam ca nu o sa reusesc sa finalizez totul la timp ma simteam pur si simplu coplesita. Ce e mai greu a trecut, insa or sa vina alte si alte provocari, uite-asa, ca sa nu avem noi timp sa ne plictisim.
In camin incepe sa se astearna linistea. Multi studenti s-au decazat deja, au mai ramas doar cei cu licenta si cei care mai au de rezolvat cate ceva cu practica. Pentru restul a inceput oficial vacanta de vara. Ma cuprindea un sentiment de usoara tristete vazand tinerii plecand cu un munte de bagaje spre taxi-uri, gari, autogari cu destinatia spre casa. Iasi-ul nu mai e la fel. Nu mai e la fel de aglomerat si colorat si vesel...Se simte lipsa studentilor peste tot. Cel putin eu una simt ca nu mai e la fel ca inainte si...e un pic trist.
As fi vrut ca vara asta sa fi ramas aici, sa lucrez si sa ma ocup de licenta. Nu a fost sa fie asa, poate ca e mai bine. Oricum am si alte lucruri de care sa ma ocup, asa ca privim partea plina a paharului.
Desi mai am de stat cateva zile, parca nu imi vine sa cred ca in curand voi parasi Iasi-ul meu drag si viata de aici. O sa imi fie foarte dor in vacanta de Iasi, cu defectele si calitatile sale, de viata de studenta, cu bune si cu rele, de tot ceea ce am trait si a trecut.
O sa simt lipsa unor lucruri si persoane si o sa ma bucur ca am scapat de altele ( lucruri sau persoane ). Ce sa-i faci, viata pentru mine e ca snurul unui martisor: o parte buna, una alba si alta neagra, care se impletesc si se completeaza reciproc. Daca ai parte de o intamplare trista, soarele isi va face curaj si va alunga norii care iti intuneca viata, precum si daca e senin si mult prea cald, vor veni nori care sa aduca un pic de racoare. Asa e viata, trebuie sa acceptam tot ceea ce primim si sa mergem mai departe. In fond si la urma urmei, totul se intampla cu un scop si totul e spre binele nostru. Cel putin asta imi place mie sa cred.
Sfarsitul anului universitar inseamna inceputul vacantei de vara. Vacanta pe care, ca de obicei, mi-o doresc relaxanta si in acelasi timp fructuoasa. Mi-as dori sa-mi reincarc bateriile la maxim, sa calatoresc, sa citesc, sa fac poze, sa ma intalnesc cu prietenii mei, sa rad, sa dansez, sa ascult muzica, sa ma uit la televizor, sa dorm pana tarziu, sa fac sport, sa invat sa gatesc, sa ma regsesc si sa conturez noi vise pentru toamna, vise pe care mi le doresc a deveni realitate.
Uff...si cam atat imi vine in minte deocamdata. Ca sa fiu sincera, ma si tem sa ma mai gandesc la altceva, nu de alta, dar decat sa risc sa nu-mi iasa lucrurile asa cum mi-as dori...mai bine le tin pentru mine, safely locked in my little head :P
A fost unul dintre cei mai dificili ani posibili...cel putin asa mi s-a parut pe toata durata semestrelor si in sesiuni. Foarte multe proiecte si teme de predat, multa materie de retinut. Acum rasuflu usurata ca toate s-au sfarsit cu bine, insa in momentele in care credeam ca nu o sa reusesc sa finalizez totul la timp ma simteam pur si simplu coplesita. Ce e mai greu a trecut, insa or sa vina alte si alte provocari, uite-asa, ca sa nu avem noi timp sa ne plictisim.
In camin incepe sa se astearna linistea. Multi studenti s-au decazat deja, au mai ramas doar cei cu licenta si cei care mai au de rezolvat cate ceva cu practica. Pentru restul a inceput oficial vacanta de vara. Ma cuprindea un sentiment de usoara tristete vazand tinerii plecand cu un munte de bagaje spre taxi-uri, gari, autogari cu destinatia spre casa. Iasi-ul nu mai e la fel. Nu mai e la fel de aglomerat si colorat si vesel...Se simte lipsa studentilor peste tot. Cel putin eu una simt ca nu mai e la fel ca inainte si...e un pic trist.
As fi vrut ca vara asta sa fi ramas aici, sa lucrez si sa ma ocup de licenta. Nu a fost sa fie asa, poate ca e mai bine. Oricum am si alte lucruri de care sa ma ocup, asa ca privim partea plina a paharului.
Desi mai am de stat cateva zile, parca nu imi vine sa cred ca in curand voi parasi Iasi-ul meu drag si viata de aici. O sa imi fie foarte dor in vacanta de Iasi, cu defectele si calitatile sale, de viata de studenta, cu bune si cu rele, de tot ceea ce am trait si a trecut.
O sa simt lipsa unor lucruri si persoane si o sa ma bucur ca am scapat de altele ( lucruri sau persoane ). Ce sa-i faci, viata pentru mine e ca snurul unui martisor: o parte buna, una alba si alta neagra, care se impletesc si se completeaza reciproc. Daca ai parte de o intamplare trista, soarele isi va face curaj si va alunga norii care iti intuneca viata, precum si daca e senin si mult prea cald, vor veni nori care sa aduca un pic de racoare. Asa e viata, trebuie sa acceptam tot ceea ce primim si sa mergem mai departe. In fond si la urma urmei, totul se intampla cu un scop si totul e spre binele nostru. Cel putin asta imi place mie sa cred.
Sfarsitul anului universitar inseamna inceputul vacantei de vara. Vacanta pe care, ca de obicei, mi-o doresc relaxanta si in acelasi timp fructuoasa. Mi-as dori sa-mi reincarc bateriile la maxim, sa calatoresc, sa citesc, sa fac poze, sa ma intalnesc cu prietenii mei, sa rad, sa dansez, sa ascult muzica, sa ma uit la televizor, sa dorm pana tarziu, sa fac sport, sa invat sa gatesc, sa ma regsesc si sa conturez noi vise pentru toamna, vise pe care mi le doresc a deveni realitate.
Uff...si cam atat imi vine in minte deocamdata. Ca sa fiu sincera, ma si tem sa ma mai gandesc la altceva, nu de alta, dar decat sa risc sa nu-mi iasa lucrurile asa cum mi-as dori...mai bine le tin pentru mine, safely locked in my little head :P
20 iunie 2009
Festivalul ONG-urilor iesene
Dragi ieseni, in cazul in care aceasta frumoasa dupa-amiaza de sambata ati hotarat sa o petreceti in casa, tin sa va anunt ca ati pierdut ceva deosebit: al doilea eveniment organizat in cadrul festivalului Ong-urilor iesene.
Primul eveniment a avut loc ieri si a constat in marsul voluntarilor de la cele 15 organizatii inscrise in acest proiect.
Astazi, incepand cu orele 17:00, in Parcul Copou, a fost amenajata o scena pe care au concertat cei de la Festivo Band, precum si cei de la Tandem.
Cei care au ales sa faca o plimbare in parc au avut parte de muzica de buna calitate, au primit materiale informative de la membrii fundatiilor si organizatiilor prezente acolo, iar copilasii si chiar si cei trecuti de varsta copilariei au avut ocazia de a fi pictati pe fata de catre doi artisti specializati in face painting.
Astfel, in afara de buna dispozitie creata de ziua frumoasa de azi cu un cer senin si soare, plimbarea relaxanta sau statul pe o banca la povesti cu prietenul/prietena, sotul/sotia, jocul si rasetele copilasilor, iesenii s-au relaxat participand si la acest eveniment.
Eu am mers ca voluntar din partea Salvati Copiii Iasi, am impartit cateva materiale promotionale, am avut ocazia de a ma intalni cu ceilalti membrii ai celorlalte organizatii si bineinteles, mi-am facut si eu cateva stelute pe fata. Apoi am ramas la concert si m-am simtit bine ascultand muzica dar in acelasi timp, observand agitatia din parc.
Pot sa concluzionez zicand ca: today was a good day for society!
Primul eveniment a avut loc ieri si a constat in marsul voluntarilor de la cele 15 organizatii inscrise in acest proiect.
Astazi, incepand cu orele 17:00, in Parcul Copou, a fost amenajata o scena pe care au concertat cei de la Festivo Band, precum si cei de la Tandem.
Cei care au ales sa faca o plimbare in parc au avut parte de muzica de buna calitate, au primit materiale informative de la membrii fundatiilor si organizatiilor prezente acolo, iar copilasii si chiar si cei trecuti de varsta copilariei au avut ocazia de a fi pictati pe fata de catre doi artisti specializati in face painting.
Astfel, in afara de buna dispozitie creata de ziua frumoasa de azi cu un cer senin si soare, plimbarea relaxanta sau statul pe o banca la povesti cu prietenul/prietena, sotul/sotia, jocul si rasetele copilasilor, iesenii s-au relaxat participand si la acest eveniment.
Eu am mers ca voluntar din partea Salvati Copiii Iasi, am impartit cateva materiale promotionale, am avut ocazia de a ma intalni cu ceilalti membrii ai celorlalte organizatii si bineinteles, mi-am facut si eu cateva stelute pe fata. Apoi am ramas la concert si m-am simtit bine ascultand muzica dar in acelasi timp, observand agitatia din parc.
Pot sa concluzionez zicand ca: today was a good day for society!
19 iunie 2009
Asian movies
Imi place sa ma uit la filme. Nu e neaparat o pasiune, ci un mod placut de a-mi umple timpul. La un moment dat, imi propusesem sa ma uit la un film pe saptamana. Nu am reusit chiar in totalitate sa fac asta, dar nu e nimic, o sa am timp in vacanta.
In schimb, una dintre colegele mele de camera e innebunita dupa filme. A vazut o multime pana acum, unele dintre ele de vreo doua, trei ori sau chiar mai mult. Incepand de la cele americane si continuand cu cele indiene, rusesti si mai nou, filmele coreene. Alaturi de ea, mi-am descoperit si eu pasiunea pentru tot ceea ce tine de partea de est a Asiei ( cultura, traditii, literatura ).
Ori de cate ori imi propunea sa ne uitam la un film, eu ceream in mod expres sa fie o comedie romantica. Am gasit noi cateva la americani, insa cand le-am terminat, nu am mai avut la ce sa ne uitam. Mi-a propus sa vizionam un film coreean. Bineinteles ca nu am vrut, am zis ca nu imi plac, desi nici nu ma uitasem la unul vreodata. Insa intr-o noapte am stat cu ea pana pe la ora 4 ca sa ma uit la un astfel de film. Si nu am regretat deloc.
Le recomand cu caldura. Adevarul e ca oamenii astia se pricep. Filmele horror sunt horror ( urmariti One missed call 1 si 2 ), iar comediile romantice sunt nemaipomenite. Noi ne-am uitat pe youtube.
Din ceea ce am vazut eu pana acum, mi-au placut foarte mult: Seducing Mr. Perfect ( o super poveste de dragoste, ca sa nu mai zic de actorul principal :X; you will fall inlove ), 100 days with Mr. Arrogant ( foarte amuzant ), My boyfriend is type B, My little bride ( e si acolo un actor super simpatic ), Marrying School Girl.
In continuare, vreau sa vad: 200 pounds beauty, A millionaire's first love, He was cool, Marrying a millionaire, Innocent stepts, A moment to remember, The worst man of my life, Too beautiful to lie, Jeny and Juno, Sexy Teacher, Love so divine, Lovely rivals, My tutor friend, What happened last night, My girl and I, Once in a summer, Sad movie si cam atatea am reusit eu sa gasesc pe youtube. Sunt cam multe si sper sa reusesc sa le vad pe toate.
Iar in caz ca voi mai gasi si altele sau unul dintre ele ma va impresiona in mod deosebit, voi avea grija sa scriu despre asta pe blog :P
In schimb, una dintre colegele mele de camera e innebunita dupa filme. A vazut o multime pana acum, unele dintre ele de vreo doua, trei ori sau chiar mai mult. Incepand de la cele americane si continuand cu cele indiene, rusesti si mai nou, filmele coreene. Alaturi de ea, mi-am descoperit si eu pasiunea pentru tot ceea ce tine de partea de est a Asiei ( cultura, traditii, literatura ).
Ori de cate ori imi propunea sa ne uitam la un film, eu ceream in mod expres sa fie o comedie romantica. Am gasit noi cateva la americani, insa cand le-am terminat, nu am mai avut la ce sa ne uitam. Mi-a propus sa vizionam un film coreean. Bineinteles ca nu am vrut, am zis ca nu imi plac, desi nici nu ma uitasem la unul vreodata. Insa intr-o noapte am stat cu ea pana pe la ora 4 ca sa ma uit la un astfel de film. Si nu am regretat deloc.
Le recomand cu caldura. Adevarul e ca oamenii astia se pricep. Filmele horror sunt horror ( urmariti One missed call 1 si 2 ), iar comediile romantice sunt nemaipomenite. Noi ne-am uitat pe youtube.
Din ceea ce am vazut eu pana acum, mi-au placut foarte mult: Seducing Mr. Perfect ( o super poveste de dragoste, ca sa nu mai zic de actorul principal :X; you will fall inlove ), 100 days with Mr. Arrogant ( foarte amuzant ), My boyfriend is type B, My little bride ( e si acolo un actor super simpatic ), Marrying School Girl.
In continuare, vreau sa vad: 200 pounds beauty, A millionaire's first love, He was cool, Marrying a millionaire, Innocent stepts, A moment to remember, The worst man of my life, Too beautiful to lie, Jeny and Juno, Sexy Teacher, Love so divine, Lovely rivals, My tutor friend, What happened last night, My girl and I, Once in a summer, Sad movie si cam atatea am reusit eu sa gasesc pe youtube. Sunt cam multe si sper sa reusesc sa le vad pe toate.
Iar in caz ca voi mai gasi si altele sau unul dintre ele ma va impresiona in mod deosebit, voi avea grija sa scriu despre asta pe blog :P
17 iunie 2009
Momentul meu de slabiciune
Cine imi citeste blogul, ar putea avea impresia ca sunt o persoana ocupata, dar in acelasi timp foarte fericita si multumita ca toate imi merg perfect. Ei bine, nu e asa!!!
Eu am o viata perfecta, dar numai in imaginatia mea. Numai in mintea mea toate lucrurile ies cum trebuie, se intampla cand trebuie si totul merge asa cum trebuie. Fac tot ce trebuie, cand trebuie, cum trebuie...trebuie, trebuie, trebuie, perfect, perfect, perfect!!!
In viata reala, nu e asa. Nu am avut niciodata o viata perfecta. De cand m-am nascut si pana in prezent, in ciuda dorintei mele de a atinge perfectiunea ( perfectiune pe care eu o percep intr-un anumit fel, asa ca nu va chinuiti sa ma intelegeti sau sa-mi explicati ca nu se poate atinge), am realizat ca tot ce am reusit sa fac a fost sa extrag fragmente de perfectiune din viata mea imperfecta.
Nu am avut o viata "normala". Am fost diferita. Inca de mica stiam ca nu e totul ok, ca lucrurile nu se petrec asa cum ar trebui. Simteam asta. Si la ce bun? Iata-ma ajunsa pana in ziua de azi, tanjind in continuare dupa viata mea perfecta. Si GATA! Am folosit mult prea mult cuvantul asta!
Nu-mi place sa ma plang, desi de multe ori o fac. Nu vreau sa mai vad, aud, stiu de lucruri urate! Pur si simplu m-am plictisit de ele. M-am saturat de oameni ipocriti, egoisti, neincrezatori, delasatori, etc, etc, etc...
Sper ca acesta sa fie singurul post cu astfel de conotatii negative!
Tot ce vreau acum e un pic de liniste si pace. Am nevoie de un timp numai si numai pentru mine, timp in care sa ma odihnesc, sa ma regasesc, sa revin la normal ( vesela, visatoare, indragostita ), sa nu mai am griji, sa nu ma mai enervez...Pur si simplu am nevoie de ceva pentru ca nu imi place starea in care ma aflu.
Eu am o viata perfecta, dar numai in imaginatia mea. Numai in mintea mea toate lucrurile ies cum trebuie, se intampla cand trebuie si totul merge asa cum trebuie. Fac tot ce trebuie, cand trebuie, cum trebuie...trebuie, trebuie, trebuie, perfect, perfect, perfect!!!
In viata reala, nu e asa. Nu am avut niciodata o viata perfecta. De cand m-am nascut si pana in prezent, in ciuda dorintei mele de a atinge perfectiunea ( perfectiune pe care eu o percep intr-un anumit fel, asa ca nu va chinuiti sa ma intelegeti sau sa-mi explicati ca nu se poate atinge), am realizat ca tot ce am reusit sa fac a fost sa extrag fragmente de perfectiune din viata mea imperfecta.
Nu am avut o viata "normala". Am fost diferita. Inca de mica stiam ca nu e totul ok, ca lucrurile nu se petrec asa cum ar trebui. Simteam asta. Si la ce bun? Iata-ma ajunsa pana in ziua de azi, tanjind in continuare dupa viata mea perfecta. Si GATA! Am folosit mult prea mult cuvantul asta!
Nu-mi place sa ma plang, desi de multe ori o fac. Nu vreau sa mai vad, aud, stiu de lucruri urate! Pur si simplu m-am plictisit de ele. M-am saturat de oameni ipocriti, egoisti, neincrezatori, delasatori, etc, etc, etc...
Sper ca acesta sa fie singurul post cu astfel de conotatii negative!
Tot ce vreau acum e un pic de liniste si pace. Am nevoie de un timp numai si numai pentru mine, timp in care sa ma odihnesc, sa ma regasesc, sa revin la normal ( vesela, visatoare, indragostita ), sa nu mai am griji, sa nu ma mai enervez...Pur si simplu am nevoie de ceva pentru ca nu imi place starea in care ma aflu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)