La finalul fiecarui an oamenii obisnuiesc sa isi faca un bilant al tuturor lucrurilor bune si rele de care au avut parte. Se uita in urma sa vada daca au reusit sa isi indeplineasca toate lucrurile pe care si le-au propus, isi amintesc de anumite evenimente fericite sau triste, analizeaza atent experientele de care au avut parte si trag ultimele invataminte. Vor sa incheie linistiti inca o perioada din viata lor pentru a se putea pregati asa cum se cuvinte de cea care tocmai urmeaza sa inceapa. Isi incheie socotelile cu trecutul pentru a putea primi provocarile viitorului.
Nu cred ca anii astia trec asa de aiurea, ci au rolul de a ne pregati pentru ceea ce urmeaza sa vina. Desigur, depinde de noi daca vrem sa privim lucrurile din perspectiva aceasta.
Pentru unii oameni, trecerea in noul an inseamna o seara de petrecere si distractie cat cuprinde alaturi de prieteni sau familie. Pentru altii inseamna un nou inceput, o noua sansa ce li se acorda pentru a-si implini visele. Exista si oameni pentru care acest moment nu are nici o semnificatie aparte, e o zi ca oricare alta. Motiv pentru care am ramas usor surprinsa sa constat ca azi lumea e prea ocupata cu pregatirile pentru petreceri decat pentru pregatirile lor personale, sufletesti. Lasa anii sa treaca pe langa ei fara sa se opreasca macar o clipa, sa-si traga rasuflarea, sa se analizeze pe ei insisi si sa descopere ceva nou la persoana lor. Astea sunt vremurile in care traim si daca vrem sa fim in pas cu ele, uitam sa fim in pas cu noi. Si ce e mai important: exteriorul nostru si cum se raporteaza cei din jur la noi sau sufletul nostru?
Eu recunosc ca de la 2009 aveam multe pretentii. Si mai multe pretentii aveam de la mine. Am crezut ca acest an urma sa fie unul total diferit de ceilalti ani, in sensul ca aveam sa fac si sa mi se intample lucruri marete. Cel putin, asta am simtit in noaptea trecerii dintre ani. Iata ce gandeam pe atunci:
"A inceput un nou an... o luam iarasi de la capat! :D Insa eu vreau ca anul acesta sa fie diferit si deosebit. Nu mai vreau sa traiesc in rutina si monotonie. Daca tot e un an nou, voi considera ca mi s-a dat sansa unui nou inceput. Bine,va trebui sa reiau anumite lucruri din trecut...insa cine spune ca nu le pot modifica si imbunatati? Anul acesta va fi cu siguranta unul dintre cei mai importanti ani din viata mea. Simt asta! :) Nu stiu cum si nici de ce, insa sunt mai optimista ca niciodata. Am atatea idei, vise, planuri si lucruri de facut si sunt atat de nerabdatoare sa le vad puse in practica si indeplinite incat sunt un pic coplesita. Imi doresc foarte mult ca anul acesta sa fie cel al unor schimbari majore in bine in viata mea si de asemenea o data cu acestea sa ma schimb si eu un pic, pe ici, pe colo, cred ca mai am nevoie de retusari. Recunosc, nu sunt perfecta... insa vreau sa fiu mai buna si... sper sa reusesc.
La fiecare inceput de an imi pun in minte lucruri pe care as vrea sa le fac, insa... niciodata nu imi reusesc. Poate pentru ca nu lupt suficient de mult si ma las invinsa de... nimicuri. Insa anul acesta va fi altfel... am adoptat o alta atitudine, am un aliat de nadejde langa mine. Ma asteapta un drum lung, plin de experiente si noi lucruri de invatat. Dar nu ma tem... m-am inarmat cu multa credinta, speranta si... nadajduiesc sa fie bine. ( ... )
Abia astept momentul in care lucrurile se vor fi asezat in viata mea... cand nu ma voi mai lasa coplesita de diferite lucruri negative si stres... cand ma voi trezi zambind in fiecare dimineata, bucurandu-ma de minunile de care voi avea parte...
Pana atunci insa...a inceput lupta si eu nu am de gand sa las garda jos!"
Ce s-a intamplat pe parcursul acestui an? Nu a fost exact anul meu, nu mi-am indeplinit toate obictivele ( ceea ce inseamna ca intru in noul an cu restante ), nu am reusit sa imi indeplinesc visele...cam multe "nu"-uri pentru 2009. Sa dau vina pe mine, pe an ca nu mi-a tinut partea? Nu, mai bine scot in evidenta lucrurile bune pe care mi le-a adus: am terminat cu bine anul 2 de facultate, peste vara am vizitat inca un sfert de tara, am fost si in Bucuresti, am cunoscut oameni frumosi, am descoperit sau mi-au fost aratate lucruri de care merita sa tii cont in viata ta, m-am schimbat si eu intr-o anumita masura ( si sper ca schimbarea nu se va opri aici; daca ma uit in urma la cum eram si ce gandeam acum 3 luni si la cum sunt azi... vad schimbari majore ; nu a fost schimbarea pe care mi-o doream, dar a fost schimbarea de care aveam nevoie ). Cam asa a fost 2009 pentru mine. Ma bucur ca s-a incheiat, regret ca nu am apucat sa fac ceea ce mi-am dorit dar asta este. Am sansa sa o iau de la capat in 2010 ( ce greu o sa imi fie sa ma obisnuiesc sa scriu anul, deja m-am incurcat :)) ).
Unii oameni obisnuiesc sa isi faca o lista cu tot ceea ce doresc de la anul ce vine. Chiar daca pe parcursul anilor eu nu mi-am facut o astfel de lista, avam totusi in minte stabilite anumite lucruri pe care mi le doream. Se pare ca nu a functioat ( nici la mine, nici la altii ) sistemul asta. Chiar daca iti faci o lista cu ce vrei, chiar daca depui mult efort ca sa iti implinesti planurile, asta nu inseamna ca se si indeplinesc. Asa ca... anul asta voi face altceva. Nu voi renunta la intocmirea liste ( de data asta voi nota tot ceea ce vreau ) pentru ca... I'm a list type person. Imi place sa intocmesc si sa am liste cu tot felul de lucrusoare. Singura diferenta e ca nu-mi voi face din acele lucruri un scop pe acest an, ci pur si simplu, din cand in cand, imi voi arunca privirea peste ele. Daca pana acum nu mi-a iesit, de ce m-as mai obosi in continuare? Nu cred ca anul asta va fi cel care se abate de la regula. Si totusi... vom vedea.
Interesanta schimbare de contrast: anul trecut eram plina de optimism, anul asta sunt foarte pragmatica si realista. Da, multe schimbari iti rezerva viata.
Nu uitati: la miezul noptii, cand veti ciocni un pahar de sampanie, amintiti-va sa multumiti Cuiva pentru ca a ingaduit sa va bucurati de acele momente si ganditi-va, de asemenea, la cei care nu sunt atat de norocosi ca si voi.
31 decembrie 2009
28 decembrie 2009
Amintiri, amintiri...
Nu m-am simtit deloc bine zilele astea... nici azi nu sunt intr-o forma prea buna si am sentimentul ca nici maine situatia nu se va schimba. Suntem in perioada dintre sarbatori, perioada cat de cat normala in comparatie cu zilele de sarbatoare in sine ( zile care, pentru mine, din anumite motive sunt un pic mai dificile ). Nu voi intra in detalii, insa ma voi achita de o datorie pe care o am inca din octombrie. Voi considera reluarea unor anumite evenimente care s-au petrecut ca pe un fel de terapie. Ma gandesc ca, poate, amintirea unor perioade bune din viata mea va reusi sa-mi mai ridice un pic moralul. Scriu despre toate acestea acum pentru ca nu as vrea sa ma prinda noul an cu "unfinished business" care sa-mi incurce planurile ( as always ).
Deci... urmeaza o postare foarte, foarte lunga ( asta in cazul in care nu ma razgandesc si ma hotarasc sa o fragmentez in mai multe postari, dar asta o sa decid pe parcurs ). Daca sunteti interesati, inarmati-va cu multa, multa rabdare si pregatiti-va sa va reintalniti cu zilele de toamna, povesti si peripetii ale intoarcerii mele in Iasi si ce am facut in toata aceasta perioada. Daca nu va intereseaza asa ceva, va recomand sa va opriti aici si sa va ocupati timpul cu ceva mult mai folositor decat povestile mele stupide de viata. Toate lucrurile care urmeaza au fost scrise intr-un caiet pentru a fi postate pe blog si le voi reda cu fidelitate, nu voi schimba nimic pentru a exprima cu exactitate sentimentele mele din acele momente.
I. Reintoarcerea in Iasi
Am reusit sa-mi termin bagajele pe undeva in jur de ora 12 ( aproape ). Am avut atat de multe lucruri ( :D ) incat am stabilit cu tata ca o sa-mi mai trimita o geanta cu un maxi- taxi. Am mai stat un pic pe la laptop, m-am uitat la doua episoade din Friends, apoi, in timp ce ma uitam la tv pentru ultima data la Kid vs Kat, am inceput sa ma imbrac. As fi vrut sa fi scris si despre cum a fost ultima zi acasa dar n-am mai apucat. Am avut multe de facut si putin timp la dispozitie. Am stat mult in asteptarea listelor de cazare ( despre care nu mai comentez nimic ). Eh, intr-un final, pana am reusit sa ma mobilizez, s-a facut tarziu si nu am mai apucat sa fac mare lucru. N-am reusit sa las curatenie perfecta in casa, asa cum imi place mie. N-am reusit sa profit la maxim de ultima zi. Dar pana la urma cred ca a fost bine si asa. In cele din urma, pe la ora doua am mai aruncat o ultima privire in casa, am luat bagajele si am pornit spre gara.
Imi pare rau ca nu am apucat sa fac niste poze in casa, ca la camin ( cand mi se face dor ) sa ma uit la biblioteca mea, la biroul meu, la canapeaua pe care dormeam, la pernuta pe care o aveam de strans in brate, la baia care arata atat de frumos, la bucataria care desi inca nu e gata, are acum tot ce am nevoie. Nu-i nimic, poate data viitoare.
Ajunsi in gara, bineinteles ca am mai avut de asteptat aproximativ vreo 30 de minute din cauza intarzierii trenului. Intre timp, ma gandeam cu groaza ca timp de un minut trebuie sa fug sa-mi gasesc vagonul si sa urc toate bagajele. Sunt momentele pe care le urasc cel mai mult. Dar pe la 3 deja eram in tren la locurile noastre. Pana la Suceava am atipit o ora, dupa Dolhasca am mai dormit un pic pentru ca au dat caldura si eu nu mai tremuram. Aproape de 7 am ajuns in Iasi la facultate. Pana la 12 cand am ajuns in camera, am stat la cozi foarte lungi la completarea contractelor, apoi la luarea dispozitiei, la camin la plata cazarii pe prima luna, la preluarea cazarmamentului si lasarea buletinelor pentru politie, intr-un final la luarea cheii. Eu am fost prima: prima care a iesit de la contracte, cea care a ales camera si a inaugurat-o. Am hotarat cu fetele sa luam aceeasi camera ca anul trecut si sa stam in aceeasi formula.
Deci iata-ma din nou in caminul 10, camera 92, la etajul al treilea care este si ultimul. Doua etaje pline de baieti la sport, chimie si alte specializari ( inca nu stiu care ) si alte doua etaje cu fete. Cand am ajuns in camera, tata a inceput sa puna la punct frigiderul, cablul pentru internet, sa fixeze dulapurile, apoi a mai stat un pic si a plecat la gara. Am fost si eu cu el si am stat un pic, dupa care m-am intors in camera si am inceput sa sterg dulapurile si sa-mi aranjez lucrurile. Pe la vreo 8 am mers sa iau o cafea de la dozator cu Loredana ( desi eu nu beau cafea, i-am facut ei pe plac ), apoi am venit in camera si am terminat curatenia cu exceptia patului si a mesei care nu erau inca aranjate, ceea ce urma sa fac a doua zi.
Am ramas in camera numai cu Loredana si tare bine a mai fost. Am stat la povesti, a fost liniste, nu am avut agitatie sau factori disturbatori. Am fost doar noi doua in camera si a fost ok. Pe la 12 ne-am culcat si pot sa spun ca am dormit destul de bine. Am avut asa un fel de deja-vu datorita faptului ca am mai stat in acest camin. Imi cunosteam bine camera, patul, dulapul si raftul pentru carti. La fel de familiare imi erau holul, baia, bucataria, precum si balconul in care mi-am promis sa vin mai des anul acesta, sa stau pe un scaun la aer, admirand privelistea si meditand la...
A fost un sentiment cald, placut, de siguranta. Nu pot explica in cuvinte exact ce sentimente m-au incercat, dar stiu ca a fost o senzatie placuta de bine.
Dimineata m-am trezit intai la 7:30 si nu-mi era somn, dar am mai adormit o ora si abia apoi m-am desteptat cu totul. In camin inca nu e agitatie, ci liniste si bine, ceea ce e perfect pentru mine. Chiar vorbeam cu Loredana si am fost gand la gand cand am spus ca e foarte bine sa fie numai doua persoane in camera. Ar fi o atmosfera mai placuta, mai linistita, cand ar fi chef ar fi chef, cand ar fi studiu ar fi studiu. Dupa cum ziceam, cand m-am trezit m-am uitat pe geam si am vazut ca era innorat, ceea ce inseamna ca astazi avem o zi tipica de toamna care mi-a dat iarasi un sentiment placut. E atat de frumos, eu sunt linistita, inca nu am motive mari de ingrijorare, am timp pana luni sa pun totul la punct ( sper sa reusesc ) pentru ca vreau sa incep o new me. Asta trebuia sa fie prin februarie, dar... asa a fost sa fie. Poate nu era atunci momentul. Am lucruri la care sa renunt, lucruri de care sa ma ocup, am multe de facut. Sper ca toate sa fie bine. Dupa o scurta leneveala in pat am decis sa merg in Carrefour cu Loredana pentru a mai face cateva cumparaturi de care aveam nevoie. Asa am petrecut prima jumatate a zilei, prin magazine.
Apoi, am vorbit cu Cris la telefon si am stabilit sa ne intalnim ( asa cum ne promiseseram de mult timp ). Prima data am fost in Moldova Mall la o cafea si a fost foarte frumos, asa ca in filme cand doua prietene ies impreuna sa bea o cafea si sa povesteasca ce au mai facut. In cazul nostru a fost si mai placut, tinand cont ca nu ne mai vazuseram de trei luni de zile, deci aveam multe de recuperat. De la masa la care am stat am vazut foarte frumos Iasi-ul de sus. Cladirile se vedeau foarte frumos si mi-am dorit sa fac multe poze. Dupa ce am terminat cafeluta, am luat un 41 si am ajuns prin Cug la Cris a mea acasa. Tin sa precizez ca inainte de a ajunge acasa la ea am facut si cateva cumparaturi. Asa cum am promis, precizez ca a mea Cris a exploatat un copil prin munca, adica pe mine, punandu-ma sa o ajut la facutul gogosilor cu ciocolata ( glumesc Cris, stii ca mi-a placut foarte mult sa petrecem impreuna timpul in bucatarie ca gospodinele :P ). Gogosile au fost delicioase, iar spre seara Cris mi-a facut si un ceai atat de buuun ca n-am sa uit niciodata gustul lui. Pana la 4 dimineata am vorbit foarte mult si despre foarte multe. Intr-un final ne-a razbit somnul si cum am pus capul pe perna am si adormit.
Dimineata m-am trezit mai tarziu decat as fi vrut pentru ca imi doream sa petrec cat mai mult timp alaturi de Cris ( nu ne intalnim prea des si atunci cand se intampla, vreau sa profit la maxim ), dar oboseala din ultimele zile si-a spus cuvantul. Am mai stat un pic si pe la amiaza a trebuit sa ma intorc in camin.
Vreau sa-i multumesc pe aceasta cale Cristinei din tot corasonul meu ( :P ) pentru seara "intre fete" petrecuta. M-am simtit minunat, a fost deosebit de placut si sper sa mai repetam experienta. A! Sa nu uit, Cris mi-a oferit o bratara albastra foarte draguta cu iz de mare ( adica mi-a luat-o de la mare si m-am bucurat foarte mult pentru ca vara aceasta eu nu am reusit sa ajung acolo :( ).
Sambata si duminica le-am petrecut in camin, pregatindu-ma pentru noul inceput de an. N-am facut mare lucru, duminica m-am "jucat" cu agendele mele, apoi m-am uitat la un film si cam atat imi amintesc :D
II. Din nou la facultate
Nu m-am dus la deschiderea cea mare a universitatii. Intr-un fel imi pare rau pentru ca e ultimul an. Am vazut programul si nu prea m-a atras :D Am mers, in schimb, la deschiderea de la mine la facultate, la ora 14 unde am avut surpriza sa gasesc o sala plina de studenti ( ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum de cand particip eu la festivitatea de deschidere ). Acolo am avut si surpriza de a afla ca am primit premiul al doilea, ceea ce m-a bucurat foarte, foarte mult, macar acum in ultimul an, cand plec, sa stiu ca am primit ceva de la universitatea la care am tinut atat de mult. Dupa festivitate am mers sa-mi ridic premiul de la domnul Stan si a fost un moment deosebit, lucru stiut ca e profesorul meu preferat caruia ii voi dedica o postare speciala. M-a felicitat, mi-a strans mana si si-a amintit ca am fost studenta lui la cursul de Sociologie generala. A fost un moment emotionant pentru mine care imi va ramane mereu ca amintire.
Tot luni am vazut-o si pe mon louise ( cum ii zic eu ), am stabilit sa iesim impreuna si sper sa fie asa. Apoi am mers in Kaufland la cumparaturi cu Carmen si am trecut si pe la Mitropolie, in concluzie am reinceput cu multele si lungile mele drumuri, astfel ca atunci cand ajung in camera sunt super epuizata si nu mai apuc sa fac nimic. Sper, totusi, sa reintru la normal. Un singur lucru as vrea sa mai mentionez, acela ca am aflat ca ne asteapta un an greu, atat cu facultatea, cat si cu licenta si nah... iar am ore de la 8, deci sper sa fie ok. Doamne ajuta!
In weekend, daca nu am terminat tot ce am de facut si nu incep o "new me" n-o sa fie de bine...
Cam atat cu peripetiile mele din ultima perioada. Cand mai apuc, o sa mai scriu. Nu vreau sa-mi neglijez blogul ( ha! ), mai ales acum cand am atat de multe de povestit. Si gata! Ajunge! Ne mai auzim :)
(...)
Ce am observat anul asta este ca o sa fim foarte, foarte, foarte ( de multe ori foarte ) aglomerati. In anul doi mi s-a zis la fel, anul acesta e la fel. Pe langa faptul ca avem licenta, s-a mai modificat si structura anului ( in limbaj comun ni s-a dublat sesiunea ) si suntem mai ceva ca la liceu. Prezenta la fiecare curs si seminar daca vrei sa intelegi ceva. ( stim noi cum e cu colegii care iti spun pe urma ce s-a facut ), teme la toate seminariile de la o saptamana la alta, plus de invatat, documentat, citit... da, dom'le, mult :| Insasi profii au recunoscut ca pentru cei care lucreza e imposibil, iar pentru noi ceilalti o sa fie foarte greu. In fine, pana una alta, azi e 1 Octombrie, a doua luna de toamna. Copacul din fata geamului nostru are deja frunze multicolore, rosii si galbene si... agitatia in Iasi a reinceput. Saptamana asta este mai lejera, dar de next week am intrat in focuri! Doamne ajuta sa fie bine!!!
(...)
Noaptea am fost in Master dupa 3 luni de pauza. A fost in general ok, se putea si mai bine dar merge si asa. Dimineata nu m-am trezit obosita, ci destul de bine. As fi vrut sa mai dorm, sa mai stau in pat la caldurica, dar m-am ridicat si am mers la seminar la Lupu care m-a surprins si el in mod placut, reusind sa nu ma enerveze, ci sa fie glumet si cat de cat ok ( cei care il cunosc pe Lupusor stiu despre ce e vorba ). Dupa seminar am fost la cantina si Catalina ne-a facut cinste cu un ceai mie si Floarei. Am mai stat cu Raluca, Ioana si Teo. Am povestit asa ca intre colege, am ras si ne-am simtit super. Am mers apoi in MK la cursul de familie unde Mihalache a inlocuit-o pe Irimescu, ne-a spus in ce v-a consta cursul si ne-a dat drumul. Eu am ramas sa vad cum va fi cursul de diagnoza si apoi am vorbit un pic cu profesoara despre un subiect dureros pe anul acesta, licenta :| Ce ne-a spus profa se anunta a fi super dificil si mult de lucrat, dar cred ca daca ii respectam cerintele o sa iasa bine. E o femeie super, pe care o admir mult si am incredere ca va fi ok. Am ajuns in camin, am stat un pic, am vrut sa dorm dar n-am putut asa ca mi-am facut curat la lucrurile mele, am maturat in camera, am spalat niste haine, am facut mancare, ce mai, o adevarata gospodina :)) Apoi am mai stat un pic si m-a sunat Alina, rugandu-ma sa ies cu ea la cumparaturi. Am fost de acord si am mers in Billa. Cu ocazia asta am revazut-o pe urata mea, am facut ceva cumparaturi, am povestit si am ras cum numai noi stim sa facem ( de fapt Alinutza a ras mai mult si de fiecare data cand o intrebam de ce rade, incepea si mai tare :| ), ne-am distrat si ne-am simtit bine. Drumul inapoi spre Copou pe la Rapa Galbena a fost suuuper. Vreme frumoasa, usor racoroasa, dar numai buna de plimbare. M-am simtit grozav! Am ajuns apoi in camera, mi-am aranjat lucrurile si apoi am stat iarasi la povesti cu Alinutza pentru ca a venit la mine la camin. A fost o zi superba. M-am simtit bine, totul a fost bine. Am fost foarte multumita. Sa dea Domnul ca toate zilele sa fie atat de linistite si frumoase. Dar acum ma bag la nani ca maine ma asteapta o noua zi plina. Noapte buna! :)
III. Super Special Saturday 3 oct 2009
M-am trezit la 8:35. Imi pusesem telefoanele sa sune unul la 8:30, celalalt la 9:00, dar le-am dezactivat pentru ca se trezisera fetele, a inceput agitatia, asa ca m-am dat jos din pat si eu. M-am imbracat si am mers cu Loredana in Kenvelo si la alte doua magazine cu pantofi in ideea de a ne lua ceva hainute. Nu am gasit mai nimic, asa ca pana la urma am ajuns sa-i cumparam cadou colegei noastre, Carmen. Speram sa-i placa ( i-am luat o bluzita roz cu pisicute si o icoana; stim ca-i place rozul si iubeste pisicile asa ca... ). Cu ocazia asta am descoperit si cateva magazine noi. Cand ne intorceam spre camin, am primit un telefon de la Cris cu care stabilisem sa ma intalnesc azi, asa ca am cazut de acord asupra orei si locului potrivit de intalnire. Cu ideea de a merge in parcul Copou, urcand si povestind, am primit un pliant de la Familly Pizza si am hotarat sa intram pentru o cafea si o pizza. Ei, ne-am luat altceva: eu tiramisu si latte machiatto, ea inghetata si cafea ( se putea oare fara, Cris??? :)) ). Mie mi-a ramas gandul la pizza aia si mai ales la miros ( ceea ce inseamna ca trebuie neaparat sa mai merg o data acolo si sa iau una ). Am mai fost la Familly Pizza o data, dar nu m-a impresionat, poate pentru ca era seara si prea aglomerat. Noi am intrat pe la amiaza, nu era multa lume, am dat peste o ospatarita foarte draguta, asa ca a fost ok. Eu, una, m-am simtit foarte bine intr-un local familial, dragut ( nice and cozy ) cu o companie de invidiat. Am petrecut un timp acolo, am vorbit, am ras, a fost totul bine. I-am dat Cristinei o carte ( care asteapta sa fie terminata Cris, pune-te pe treaba!!! ), apoi am mers la Casa Cartii ( luv it ) si mi-am luat un ursulet simpatic rau de tot ( daca nu imi cumparati voi, imi iau eu, ce sa fac :P ). Acum avem amandoua ursuleti la fel, doar ca al meu e verde, iar al ei e galben. Pe al meu il cheama Cristinel, iar pe al ei asteptam sa-l botezam ( ne-am inteles, Cris? ). Toata ziua am mers cu el in brate, am facut poze langa primarie, flori, la Rapa Galbena, in parcul Copou ( peste tot pe unde am mers ). Un baiat mi-a zis si "La multi ani!" :)) Nu va zic ca am vazut 9 mirese foarte foarte foarte frumoase ( le doresc celor proaspat casatoriti casa de piatra si ani multi, fericiti si prosperi de la Dumnezeu ). In parc am admirat peisajul de toamna de vis. Am stat un pic si acolo, am facut si cateva poze. Daca nu era Cris a mea, cu cine mai ieseam eu intr-o superba sambata de toamna? Cu cine mai papam eu ceva bun, imi cumparam ceva frumos, faceam poze, cu cine radeam si povesteam? Alaturi de cine simteam ca sunt studenta si ca am o prietena alaturi de care pot sa fac tot ceea ce imi doresc? Iti multumesc Cris pentru aceasta zi minunata. A fost superba si a insemnat pentru mine mai mult decat iti poti imagina. Inceputul meu in Iasi e superb, sa dea Domnul sa fie in continuare la fel. Uneori, pentru lucrurile bune chiar merita sa astepti un timp. Ii mai multumesc Cuiva pentru ca a creat ocazia asta de care ne-am putut bucura. Acum simt ca pot sa ma ocup de facultate fara sila. A! Maine seara am invitatie la teatru asa ca... happy, happy, happy! Dau detalii maine seara despre ce s-a intamplat, de acum ma apuc de treaba!
P. S. 3 Octombrie este Ziua Mondiala a Mersului Pe Jos, faceti bine si renuntati ( pe cat posibil ) la mijloacele de transport care nu fac bine nici naturii, nici sanatatii noastre ( ma refer aici la poluare ). Eu, una, am mers azi pe jos foarte mult si nu regret deloc. Dimpotriva, ma simt excelent!
(...)
Iata ca a mai trecut inca o saptamana din anul acesta, din anul universitar, din viata mea. La ora la care scriu aceste randuri ( trecut de 12 noaptea ), ma aflu acasa la mine, in patutul meu, comod imbracata, acoperita cu o paturica moale si calduroasa, afara plouand... A fost o saptamana plina de invataminte, experiente... Pot sa spun ca invatamantul o ia usor si sigur la vale, noul sistem impus studentilor de la Cuza e absolut imposibil. Vor sa faca din noi niste roboti tocilari, cu surplus de teorie si 0 practica... Ne-au dublat sesiunea ( cica desfiinteaza sesiunea si baga doua evaluari semestriale /:) totusi... ), asta pe langa pregatirea continua la fiecare seminar + proiecte + pentru cei de anul 3 licenta. Dumnezeu cu mila... Apoi, gandindu-ma la euforia ce m-a cuprins peste vara pentru medicina, avand ocazia sa intru in contact cu sistemul medical vreau sa spun ca nu sunt doar dezamagita, ci si dezgustata. Spitale necorespunzatoare, slab dotate din punct de vedere al aparaturii, medici incompetenti ( exemplu: " Domnisoara, ce stii tu ce e aia boala?" ca mai apoi sa zica: "De ce nu ai venit la mine mai din timp?") care nu au pic de dragoste pentru pacientii lor... Sa ne fereasca Dumnezeu sa ajungem la mana medicilor ca acolo sigur ne gasim capatul, nu salvarea... Nu zic ca toti sunt la fel, mai exista si doctori buni, doar ca eu nu i-am intalnit inca.
Anyway, mai am inca o plangere de facut si termin deocamdata, Dupa nenumaratele planuri facute si intorsaturi de situatie, am decis sa plec acasa ( in principal pentru ca am nevoie de niste chestii pentru facultate ). A fost amuzanta ziua de azi: dimineata la un seminar pe care Lupusor nu l-a servit ( din cauza lui nu am mers in Master, chipurile, ca sa ma pot trezi la 7 ), apoi un curs de care sunt indragostita ( Asistenta Sociala a familiei si a copilului ) dar la care am un mare stres ( stiu eu din ce cauza... ), apoi fuguta in camin, fa bagajul si du-te la gara. Cum niciodata nu am mai mers acasa decat la vacante, habar nu aveam c-o sa fie coada la bilete, ca o sa ma tem ca nu apuc sa-mi iau bilet si ca o sa pierd trenul. Am reusit insa si am trecut cu bine. In tren am asistat la un eveniment nefericit in momentul in care o batranica a intrat in compartiment sa-si ocupe locul iar o domnisoara cu ifose a apostrofat-o, s-a luat de ea ca de ce ridica un om din locul ei si i-a zis sa mearga in alt vagon. I-a vorbit urat, fara respect... saraca batranica, si bolnava si luata "tare" de o intelectuala a inceput sa planga. In fine, nu detaliez tot ce a fost, dar m-am gandit in ce hal am ajuns noi tinerii, noi oamenii in general. Nu mai avem pic de iubire pentru aproapele nostru, de respect nici nu mai vorbesc. Saracii batrani, au ajuns de batjocura tuturor... trist, trist, foarte trist. Calatoria mea de patru ore mi s-a parut lunga mai ales ca eram si eu obosita, dar am ajuns cu bine acasa. Timp de o ora m-am uitat pe Minimax la Franklin si la Zambetul lui Sharon. A fost atat de bine, ca in vremurile bune de demult cand eram acasa, nu aveam griji, ma uitam la desene animate si eram un copil fericit din pricina asta.
Totul a fost perfect: vineri seara, acasa, frigut afara, foc in soba, cald in casa, eu pe canapea si desene animate. Ce mai, un vis :P M-am uitat apoi un pic la Nora pentru mama, ma cam dezamageste emisiunea asta dar, in fine. De atunci si pana a ma apuca sa scriu aceste randuri m-am delectat cu o carte foarte buna si draga mie in acelasi timp: "Despre problemele tinerilor" de Danion Vasile. Am numai cuvinte de lauda la adresa ei. E scrisa pentru noi, tinerii, e plina de invataminte, o recomand cu drag si din suflet. Veti gasi acolo multe raspunsuri la intrebarile voastre, e mult folositoare. Imi place si formatul cartii ( e foarte dragut ) si tema abordata, ceea ce ma face sa incerc sa fac rost si de celelalte carti pentru tineri scrise de acest autor. Sunt sigura ca nu o sa regret.
Pana una alta, sunt acasa si e bine. Weekendul asta no stres! Cam atat pentru azi sa vedem ce va aduce ziua de maine.
Cam asta am avut scris in caietul meu... astea sunt amintirile mele din acea perioada. De atunci si pana acum am cautat sa plec in weekenduri pe unde puteam ca sa nu raman in camin, am fost in Bucuresti pentru prima data si Botosani si inca intr-un loc, am trecut cu brio de saptamana de foc ( aka saptamana primei evaluari partiale si credeti-ma, sa ai 5 examene intr-o saptamana dintre care doua in aceeasi zi, unul dupa altul plus vreo doua proiecte, ain't that easy ), am reusit sa termin razboiul tacerii, l-am inceput pe al meu si inca lucrez la el ( asta cand nu ma las dusa de val ), am trecut prin multe situatii, am invatat multe lucruri ( partea grea vine cand trebuie sa le pun in aplicare ( ca tot ma plangeam eu de lipsa practicii ) ) si... multe, multe altele pe care momentan nu mi le amintesc. Daca nu mi le amintesc acum inseamna ca nu trebuiesc impartasite :P
Imi amintesc, in schimb, ca nu am avut timp sa fac multe lucruri din cele pe care le-am dorit, ca nu am mai facut voluntariat la nici o organizatie la care eram inscrisa, ca am pierdut foarte multe evenimente frumoase, ca am facut multe greseli ce nu isi aveau rostul...
Acestea sunt lucrurile pe care trebuia de atata timp sa le povestesc si nu am apucat. In acest moment mi-am terminat restantele. Ce va urma pe viitor, nu stiu. Mi-as dori doar ca sa nu mai aman atat de mult timp sa povestesc anumite lucruri. Se pare ca asta poate fi un lucru pe care sa mi-l propun pentru 2010 si la care sa incep sa lucrez chiar de acum :)
Deci... urmeaza o postare foarte, foarte lunga ( asta in cazul in care nu ma razgandesc si ma hotarasc sa o fragmentez in mai multe postari, dar asta o sa decid pe parcurs ). Daca sunteti interesati, inarmati-va cu multa, multa rabdare si pregatiti-va sa va reintalniti cu zilele de toamna, povesti si peripetii ale intoarcerii mele in Iasi si ce am facut in toata aceasta perioada. Daca nu va intereseaza asa ceva, va recomand sa va opriti aici si sa va ocupati timpul cu ceva mult mai folositor decat povestile mele stupide de viata. Toate lucrurile care urmeaza au fost scrise intr-un caiet pentru a fi postate pe blog si le voi reda cu fidelitate, nu voi schimba nimic pentru a exprima cu exactitate sentimentele mele din acele momente.
I. Reintoarcerea in Iasi
Am reusit sa-mi termin bagajele pe undeva in jur de ora 12 ( aproape ). Am avut atat de multe lucruri ( :D ) incat am stabilit cu tata ca o sa-mi mai trimita o geanta cu un maxi- taxi. Am mai stat un pic pe la laptop, m-am uitat la doua episoade din Friends, apoi, in timp ce ma uitam la tv pentru ultima data la Kid vs Kat, am inceput sa ma imbrac. As fi vrut sa fi scris si despre cum a fost ultima zi acasa dar n-am mai apucat. Am avut multe de facut si putin timp la dispozitie. Am stat mult in asteptarea listelor de cazare ( despre care nu mai comentez nimic ). Eh, intr-un final, pana am reusit sa ma mobilizez, s-a facut tarziu si nu am mai apucat sa fac mare lucru. N-am reusit sa las curatenie perfecta in casa, asa cum imi place mie. N-am reusit sa profit la maxim de ultima zi. Dar pana la urma cred ca a fost bine si asa. In cele din urma, pe la ora doua am mai aruncat o ultima privire in casa, am luat bagajele si am pornit spre gara.
Imi pare rau ca nu am apucat sa fac niste poze in casa, ca la camin ( cand mi se face dor ) sa ma uit la biblioteca mea, la biroul meu, la canapeaua pe care dormeam, la pernuta pe care o aveam de strans in brate, la baia care arata atat de frumos, la bucataria care desi inca nu e gata, are acum tot ce am nevoie. Nu-i nimic, poate data viitoare.
Ajunsi in gara, bineinteles ca am mai avut de asteptat aproximativ vreo 30 de minute din cauza intarzierii trenului. Intre timp, ma gandeam cu groaza ca timp de un minut trebuie sa fug sa-mi gasesc vagonul si sa urc toate bagajele. Sunt momentele pe care le urasc cel mai mult. Dar pe la 3 deja eram in tren la locurile noastre. Pana la Suceava am atipit o ora, dupa Dolhasca am mai dormit un pic pentru ca au dat caldura si eu nu mai tremuram. Aproape de 7 am ajuns in Iasi la facultate. Pana la 12 cand am ajuns in camera, am stat la cozi foarte lungi la completarea contractelor, apoi la luarea dispozitiei, la camin la plata cazarii pe prima luna, la preluarea cazarmamentului si lasarea buletinelor pentru politie, intr-un final la luarea cheii. Eu am fost prima: prima care a iesit de la contracte, cea care a ales camera si a inaugurat-o. Am hotarat cu fetele sa luam aceeasi camera ca anul trecut si sa stam in aceeasi formula.
Deci iata-ma din nou in caminul 10, camera 92, la etajul al treilea care este si ultimul. Doua etaje pline de baieti la sport, chimie si alte specializari ( inca nu stiu care ) si alte doua etaje cu fete. Cand am ajuns in camera, tata a inceput sa puna la punct frigiderul, cablul pentru internet, sa fixeze dulapurile, apoi a mai stat un pic si a plecat la gara. Am fost si eu cu el si am stat un pic, dupa care m-am intors in camera si am inceput sa sterg dulapurile si sa-mi aranjez lucrurile. Pe la vreo 8 am mers sa iau o cafea de la dozator cu Loredana ( desi eu nu beau cafea, i-am facut ei pe plac ), apoi am venit in camera si am terminat curatenia cu exceptia patului si a mesei care nu erau inca aranjate, ceea ce urma sa fac a doua zi.
Am ramas in camera numai cu Loredana si tare bine a mai fost. Am stat la povesti, a fost liniste, nu am avut agitatie sau factori disturbatori. Am fost doar noi doua in camera si a fost ok. Pe la 12 ne-am culcat si pot sa spun ca am dormit destul de bine. Am avut asa un fel de deja-vu datorita faptului ca am mai stat in acest camin. Imi cunosteam bine camera, patul, dulapul si raftul pentru carti. La fel de familiare imi erau holul, baia, bucataria, precum si balconul in care mi-am promis sa vin mai des anul acesta, sa stau pe un scaun la aer, admirand privelistea si meditand la...
A fost un sentiment cald, placut, de siguranta. Nu pot explica in cuvinte exact ce sentimente m-au incercat, dar stiu ca a fost o senzatie placuta de bine.
Dimineata m-am trezit intai la 7:30 si nu-mi era somn, dar am mai adormit o ora si abia apoi m-am desteptat cu totul. In camin inca nu e agitatie, ci liniste si bine, ceea ce e perfect pentru mine. Chiar vorbeam cu Loredana si am fost gand la gand cand am spus ca e foarte bine sa fie numai doua persoane in camera. Ar fi o atmosfera mai placuta, mai linistita, cand ar fi chef ar fi chef, cand ar fi studiu ar fi studiu. Dupa cum ziceam, cand m-am trezit m-am uitat pe geam si am vazut ca era innorat, ceea ce inseamna ca astazi avem o zi tipica de toamna care mi-a dat iarasi un sentiment placut. E atat de frumos, eu sunt linistita, inca nu am motive mari de ingrijorare, am timp pana luni sa pun totul la punct ( sper sa reusesc ) pentru ca vreau sa incep o new me. Asta trebuia sa fie prin februarie, dar... asa a fost sa fie. Poate nu era atunci momentul. Am lucruri la care sa renunt, lucruri de care sa ma ocup, am multe de facut. Sper ca toate sa fie bine. Dupa o scurta leneveala in pat am decis sa merg in Carrefour cu Loredana pentru a mai face cateva cumparaturi de care aveam nevoie. Asa am petrecut prima jumatate a zilei, prin magazine.
Apoi, am vorbit cu Cris la telefon si am stabilit sa ne intalnim ( asa cum ne promiseseram de mult timp ). Prima data am fost in Moldova Mall la o cafea si a fost foarte frumos, asa ca in filme cand doua prietene ies impreuna sa bea o cafea si sa povesteasca ce au mai facut. In cazul nostru a fost si mai placut, tinand cont ca nu ne mai vazuseram de trei luni de zile, deci aveam multe de recuperat. De la masa la care am stat am vazut foarte frumos Iasi-ul de sus. Cladirile se vedeau foarte frumos si mi-am dorit sa fac multe poze. Dupa ce am terminat cafeluta, am luat un 41 si am ajuns prin Cug la Cris a mea acasa. Tin sa precizez ca inainte de a ajunge acasa la ea am facut si cateva cumparaturi. Asa cum am promis, precizez ca a mea Cris a exploatat un copil prin munca, adica pe mine, punandu-ma sa o ajut la facutul gogosilor cu ciocolata ( glumesc Cris, stii ca mi-a placut foarte mult sa petrecem impreuna timpul in bucatarie ca gospodinele :P ). Gogosile au fost delicioase, iar spre seara Cris mi-a facut si un ceai atat de buuun ca n-am sa uit niciodata gustul lui. Pana la 4 dimineata am vorbit foarte mult si despre foarte multe. Intr-un final ne-a razbit somnul si cum am pus capul pe perna am si adormit.
Dimineata m-am trezit mai tarziu decat as fi vrut pentru ca imi doream sa petrec cat mai mult timp alaturi de Cris ( nu ne intalnim prea des si atunci cand se intampla, vreau sa profit la maxim ), dar oboseala din ultimele zile si-a spus cuvantul. Am mai stat un pic si pe la amiaza a trebuit sa ma intorc in camin.
Vreau sa-i multumesc pe aceasta cale Cristinei din tot corasonul meu ( :P ) pentru seara "intre fete" petrecuta. M-am simtit minunat, a fost deosebit de placut si sper sa mai repetam experienta. A! Sa nu uit, Cris mi-a oferit o bratara albastra foarte draguta cu iz de mare ( adica mi-a luat-o de la mare si m-am bucurat foarte mult pentru ca vara aceasta eu nu am reusit sa ajung acolo :( ).
Sambata si duminica le-am petrecut in camin, pregatindu-ma pentru noul inceput de an. N-am facut mare lucru, duminica m-am "jucat" cu agendele mele, apoi m-am uitat la un film si cam atat imi amintesc :D
II. Din nou la facultate
Nu m-am dus la deschiderea cea mare a universitatii. Intr-un fel imi pare rau pentru ca e ultimul an. Am vazut programul si nu prea m-a atras :D Am mers, in schimb, la deschiderea de la mine la facultate, la ora 14 unde am avut surpriza sa gasesc o sala plina de studenti ( ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum de cand particip eu la festivitatea de deschidere ). Acolo am avut si surpriza de a afla ca am primit premiul al doilea, ceea ce m-a bucurat foarte, foarte mult, macar acum in ultimul an, cand plec, sa stiu ca am primit ceva de la universitatea la care am tinut atat de mult. Dupa festivitate am mers sa-mi ridic premiul de la domnul Stan si a fost un moment deosebit, lucru stiut ca e profesorul meu preferat caruia ii voi dedica o postare speciala. M-a felicitat, mi-a strans mana si si-a amintit ca am fost studenta lui la cursul de Sociologie generala. A fost un moment emotionant pentru mine care imi va ramane mereu ca amintire.
Tot luni am vazut-o si pe mon louise ( cum ii zic eu ), am stabilit sa iesim impreuna si sper sa fie asa. Apoi am mers in Kaufland la cumparaturi cu Carmen si am trecut si pe la Mitropolie, in concluzie am reinceput cu multele si lungile mele drumuri, astfel ca atunci cand ajung in camera sunt super epuizata si nu mai apuc sa fac nimic. Sper, totusi, sa reintru la normal. Un singur lucru as vrea sa mai mentionez, acela ca am aflat ca ne asteapta un an greu, atat cu facultatea, cat si cu licenta si nah... iar am ore de la 8, deci sper sa fie ok. Doamne ajuta!
In weekend, daca nu am terminat tot ce am de facut si nu incep o "new me" n-o sa fie de bine...
Cam atat cu peripetiile mele din ultima perioada. Cand mai apuc, o sa mai scriu. Nu vreau sa-mi neglijez blogul ( ha! ), mai ales acum cand am atat de multe de povestit. Si gata! Ajunge! Ne mai auzim :)
(...)
Ce am observat anul asta este ca o sa fim foarte, foarte, foarte ( de multe ori foarte ) aglomerati. In anul doi mi s-a zis la fel, anul acesta e la fel. Pe langa faptul ca avem licenta, s-a mai modificat si structura anului ( in limbaj comun ni s-a dublat sesiunea ) si suntem mai ceva ca la liceu. Prezenta la fiecare curs si seminar daca vrei sa intelegi ceva. ( stim noi cum e cu colegii care iti spun pe urma ce s-a facut ), teme la toate seminariile de la o saptamana la alta, plus de invatat, documentat, citit... da, dom'le, mult :| Insasi profii au recunoscut ca pentru cei care lucreza e imposibil, iar pentru noi ceilalti o sa fie foarte greu. In fine, pana una alta, azi e 1 Octombrie, a doua luna de toamna. Copacul din fata geamului nostru are deja frunze multicolore, rosii si galbene si... agitatia in Iasi a reinceput. Saptamana asta este mai lejera, dar de next week am intrat in focuri! Doamne ajuta sa fie bine!!!
(...)
Noaptea am fost in Master dupa 3 luni de pauza. A fost in general ok, se putea si mai bine dar merge si asa. Dimineata nu m-am trezit obosita, ci destul de bine. As fi vrut sa mai dorm, sa mai stau in pat la caldurica, dar m-am ridicat si am mers la seminar la Lupu care m-a surprins si el in mod placut, reusind sa nu ma enerveze, ci sa fie glumet si cat de cat ok ( cei care il cunosc pe Lupusor stiu despre ce e vorba ). Dupa seminar am fost la cantina si Catalina ne-a facut cinste cu un ceai mie si Floarei. Am mai stat cu Raluca, Ioana si Teo. Am povestit asa ca intre colege, am ras si ne-am simtit super. Am mers apoi in MK la cursul de familie unde Mihalache a inlocuit-o pe Irimescu, ne-a spus in ce v-a consta cursul si ne-a dat drumul. Eu am ramas sa vad cum va fi cursul de diagnoza si apoi am vorbit un pic cu profesoara despre un subiect dureros pe anul acesta, licenta :| Ce ne-a spus profa se anunta a fi super dificil si mult de lucrat, dar cred ca daca ii respectam cerintele o sa iasa bine. E o femeie super, pe care o admir mult si am incredere ca va fi ok. Am ajuns in camin, am stat un pic, am vrut sa dorm dar n-am putut asa ca mi-am facut curat la lucrurile mele, am maturat in camera, am spalat niste haine, am facut mancare, ce mai, o adevarata gospodina :)) Apoi am mai stat un pic si m-a sunat Alina, rugandu-ma sa ies cu ea la cumparaturi. Am fost de acord si am mers in Billa. Cu ocazia asta am revazut-o pe urata mea, am facut ceva cumparaturi, am povestit si am ras cum numai noi stim sa facem ( de fapt Alinutza a ras mai mult si de fiecare data cand o intrebam de ce rade, incepea si mai tare :| ), ne-am distrat si ne-am simtit bine. Drumul inapoi spre Copou pe la Rapa Galbena a fost suuuper. Vreme frumoasa, usor racoroasa, dar numai buna de plimbare. M-am simtit grozav! Am ajuns apoi in camera, mi-am aranjat lucrurile si apoi am stat iarasi la povesti cu Alinutza pentru ca a venit la mine la camin. A fost o zi superba. M-am simtit bine, totul a fost bine. Am fost foarte multumita. Sa dea Domnul ca toate zilele sa fie atat de linistite si frumoase. Dar acum ma bag la nani ca maine ma asteapta o noua zi plina. Noapte buna! :)
III. Super Special Saturday 3 oct 2009
M-am trezit la 8:35. Imi pusesem telefoanele sa sune unul la 8:30, celalalt la 9:00, dar le-am dezactivat pentru ca se trezisera fetele, a inceput agitatia, asa ca m-am dat jos din pat si eu. M-am imbracat si am mers cu Loredana in Kenvelo si la alte doua magazine cu pantofi in ideea de a ne lua ceva hainute. Nu am gasit mai nimic, asa ca pana la urma am ajuns sa-i cumparam cadou colegei noastre, Carmen. Speram sa-i placa ( i-am luat o bluzita roz cu pisicute si o icoana; stim ca-i place rozul si iubeste pisicile asa ca... ). Cu ocazia asta am descoperit si cateva magazine noi. Cand ne intorceam spre camin, am primit un telefon de la Cris cu care stabilisem sa ma intalnesc azi, asa ca am cazut de acord asupra orei si locului potrivit de intalnire. Cu ideea de a merge in parcul Copou, urcand si povestind, am primit un pliant de la Familly Pizza si am hotarat sa intram pentru o cafea si o pizza. Ei, ne-am luat altceva: eu tiramisu si latte machiatto, ea inghetata si cafea ( se putea oare fara, Cris??? :)) ). Mie mi-a ramas gandul la pizza aia si mai ales la miros ( ceea ce inseamna ca trebuie neaparat sa mai merg o data acolo si sa iau una ). Am mai fost la Familly Pizza o data, dar nu m-a impresionat, poate pentru ca era seara si prea aglomerat. Noi am intrat pe la amiaza, nu era multa lume, am dat peste o ospatarita foarte draguta, asa ca a fost ok. Eu, una, m-am simtit foarte bine intr-un local familial, dragut ( nice and cozy ) cu o companie de invidiat. Am petrecut un timp acolo, am vorbit, am ras, a fost totul bine. I-am dat Cristinei o carte ( care asteapta sa fie terminata Cris, pune-te pe treaba!!! ), apoi am mers la Casa Cartii ( luv it ) si mi-am luat un ursulet simpatic rau de tot ( daca nu imi cumparati voi, imi iau eu, ce sa fac :P ). Acum avem amandoua ursuleti la fel, doar ca al meu e verde, iar al ei e galben. Pe al meu il cheama Cristinel, iar pe al ei asteptam sa-l botezam ( ne-am inteles, Cris? ). Toata ziua am mers cu el in brate, am facut poze langa primarie, flori, la Rapa Galbena, in parcul Copou ( peste tot pe unde am mers ). Un baiat mi-a zis si "La multi ani!" :)) Nu va zic ca am vazut 9 mirese foarte foarte foarte frumoase ( le doresc celor proaspat casatoriti casa de piatra si ani multi, fericiti si prosperi de la Dumnezeu ). In parc am admirat peisajul de toamna de vis. Am stat un pic si acolo, am facut si cateva poze. Daca nu era Cris a mea, cu cine mai ieseam eu intr-o superba sambata de toamna? Cu cine mai papam eu ceva bun, imi cumparam ceva frumos, faceam poze, cu cine radeam si povesteam? Alaturi de cine simteam ca sunt studenta si ca am o prietena alaturi de care pot sa fac tot ceea ce imi doresc? Iti multumesc Cris pentru aceasta zi minunata. A fost superba si a insemnat pentru mine mai mult decat iti poti imagina. Inceputul meu in Iasi e superb, sa dea Domnul sa fie in continuare la fel. Uneori, pentru lucrurile bune chiar merita sa astepti un timp. Ii mai multumesc Cuiva pentru ca a creat ocazia asta de care ne-am putut bucura. Acum simt ca pot sa ma ocup de facultate fara sila. A! Maine seara am invitatie la teatru asa ca... happy, happy, happy! Dau detalii maine seara despre ce s-a intamplat, de acum ma apuc de treaba!
P. S. 3 Octombrie este Ziua Mondiala a Mersului Pe Jos, faceti bine si renuntati ( pe cat posibil ) la mijloacele de transport care nu fac bine nici naturii, nici sanatatii noastre ( ma refer aici la poluare ). Eu, una, am mers azi pe jos foarte mult si nu regret deloc. Dimpotriva, ma simt excelent!
(...)
Iata ca a mai trecut inca o saptamana din anul acesta, din anul universitar, din viata mea. La ora la care scriu aceste randuri ( trecut de 12 noaptea ), ma aflu acasa la mine, in patutul meu, comod imbracata, acoperita cu o paturica moale si calduroasa, afara plouand... A fost o saptamana plina de invataminte, experiente... Pot sa spun ca invatamantul o ia usor si sigur la vale, noul sistem impus studentilor de la Cuza e absolut imposibil. Vor sa faca din noi niste roboti tocilari, cu surplus de teorie si 0 practica... Ne-au dublat sesiunea ( cica desfiinteaza sesiunea si baga doua evaluari semestriale /:) totusi... ), asta pe langa pregatirea continua la fiecare seminar + proiecte + pentru cei de anul 3 licenta. Dumnezeu cu mila... Apoi, gandindu-ma la euforia ce m-a cuprins peste vara pentru medicina, avand ocazia sa intru in contact cu sistemul medical vreau sa spun ca nu sunt doar dezamagita, ci si dezgustata. Spitale necorespunzatoare, slab dotate din punct de vedere al aparaturii, medici incompetenti ( exemplu: " Domnisoara, ce stii tu ce e aia boala?" ca mai apoi sa zica: "De ce nu ai venit la mine mai din timp?") care nu au pic de dragoste pentru pacientii lor... Sa ne fereasca Dumnezeu sa ajungem la mana medicilor ca acolo sigur ne gasim capatul, nu salvarea... Nu zic ca toti sunt la fel, mai exista si doctori buni, doar ca eu nu i-am intalnit inca.
Anyway, mai am inca o plangere de facut si termin deocamdata, Dupa nenumaratele planuri facute si intorsaturi de situatie, am decis sa plec acasa ( in principal pentru ca am nevoie de niste chestii pentru facultate ). A fost amuzanta ziua de azi: dimineata la un seminar pe care Lupusor nu l-a servit ( din cauza lui nu am mers in Master, chipurile, ca sa ma pot trezi la 7 ), apoi un curs de care sunt indragostita ( Asistenta Sociala a familiei si a copilului ) dar la care am un mare stres ( stiu eu din ce cauza... ), apoi fuguta in camin, fa bagajul si du-te la gara. Cum niciodata nu am mai mers acasa decat la vacante, habar nu aveam c-o sa fie coada la bilete, ca o sa ma tem ca nu apuc sa-mi iau bilet si ca o sa pierd trenul. Am reusit insa si am trecut cu bine. In tren am asistat la un eveniment nefericit in momentul in care o batranica a intrat in compartiment sa-si ocupe locul iar o domnisoara cu ifose a apostrofat-o, s-a luat de ea ca de ce ridica un om din locul ei si i-a zis sa mearga in alt vagon. I-a vorbit urat, fara respect... saraca batranica, si bolnava si luata "tare" de o intelectuala a inceput sa planga. In fine, nu detaliez tot ce a fost, dar m-am gandit in ce hal am ajuns noi tinerii, noi oamenii in general. Nu mai avem pic de iubire pentru aproapele nostru, de respect nici nu mai vorbesc. Saracii batrani, au ajuns de batjocura tuturor... trist, trist, foarte trist. Calatoria mea de patru ore mi s-a parut lunga mai ales ca eram si eu obosita, dar am ajuns cu bine acasa. Timp de o ora m-am uitat pe Minimax la Franklin si la Zambetul lui Sharon. A fost atat de bine, ca in vremurile bune de demult cand eram acasa, nu aveam griji, ma uitam la desene animate si eram un copil fericit din pricina asta.
Totul a fost perfect: vineri seara, acasa, frigut afara, foc in soba, cald in casa, eu pe canapea si desene animate. Ce mai, un vis :P M-am uitat apoi un pic la Nora pentru mama, ma cam dezamageste emisiunea asta dar, in fine. De atunci si pana a ma apuca sa scriu aceste randuri m-am delectat cu o carte foarte buna si draga mie in acelasi timp: "Despre problemele tinerilor" de Danion Vasile. Am numai cuvinte de lauda la adresa ei. E scrisa pentru noi, tinerii, e plina de invataminte, o recomand cu drag si din suflet. Veti gasi acolo multe raspunsuri la intrebarile voastre, e mult folositoare. Imi place si formatul cartii ( e foarte dragut ) si tema abordata, ceea ce ma face sa incerc sa fac rost si de celelalte carti pentru tineri scrise de acest autor. Sunt sigura ca nu o sa regret.
Pana una alta, sunt acasa si e bine. Weekendul asta no stres! Cam atat pentru azi sa vedem ce va aduce ziua de maine.
Cam asta am avut scris in caietul meu... astea sunt amintirile mele din acea perioada. De atunci si pana acum am cautat sa plec in weekenduri pe unde puteam ca sa nu raman in camin, am fost in Bucuresti pentru prima data si Botosani si inca intr-un loc, am trecut cu brio de saptamana de foc ( aka saptamana primei evaluari partiale si credeti-ma, sa ai 5 examene intr-o saptamana dintre care doua in aceeasi zi, unul dupa altul plus vreo doua proiecte, ain't that easy ), am reusit sa termin razboiul tacerii, l-am inceput pe al meu si inca lucrez la el ( asta cand nu ma las dusa de val ), am trecut prin multe situatii, am invatat multe lucruri ( partea grea vine cand trebuie sa le pun in aplicare ( ca tot ma plangeam eu de lipsa practicii ) ) si... multe, multe altele pe care momentan nu mi le amintesc. Daca nu mi le amintesc acum inseamna ca nu trebuiesc impartasite :P
Imi amintesc, in schimb, ca nu am avut timp sa fac multe lucruri din cele pe care le-am dorit, ca nu am mai facut voluntariat la nici o organizatie la care eram inscrisa, ca am pierdut foarte multe evenimente frumoase, ca am facut multe greseli ce nu isi aveau rostul...
Acestea sunt lucrurile pe care trebuia de atata timp sa le povestesc si nu am apucat. In acest moment mi-am terminat restantele. Ce va urma pe viitor, nu stiu. Mi-as dori doar ca sa nu mai aman atat de mult timp sa povestesc anumite lucruri. Se pare ca asta poate fi un lucru pe care sa mi-l propun pentru 2010 si la care sa incep sa lucrez chiar de acum :)
24 decembrie 2009
Hristos Se naste, slaviti-L... Hristos din ceruri, intampinati-L...
Nasterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, rasarita lumii lumina cunostintei; ca intru dansa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui Dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie.
Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc. Ca pentru noi S-a nascut prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.
Cele mai frumoase imagini de Craciun
Acesta este cadoul meu de Craciun pentru voi. Sper sa va placa si sa va bucure atmosfera aceasta de basm, pregatitoare pentru sarbatoare :)
In ajun de Craciun
S-a lasat seara... se simte in aer ceva deosebit... nu e o noapte ca oricare alta si asta o stie toata lumea.
Curatenia e gata, toate lucrurile sunt frumos aranjate la locul lor, bradutul e impodobit si luminitele sunt aprinse de ceva vreme. In bucatarie miroase a cozonac si a portocale. Mancarea este pregatita, insa vor gusta cu totii din ea de abia maine, dupa ce se vor intoarce de la slujba. Minutioasa cum e ea, mai verifica inca o data toate incaperile, in caz ca a omis ceva. Totul e in perfecta ordine. Aprinde cateva lumanarele, colindele rasuna deja de cateva zile in casa... Acum asteapta si colindatorii adevarati, copilasii carora le-a pregatit multe bunatati. Craciunul e sarbatoarea ei preferata si se bucura nespus de mult ca o petrece alaturi de familie. E cel mai frumos cadou, nu-si mai doreste nimic altceva de la mosu'. Cu toate acestea, sub brad se afla un cadou si pentru ea si isi inchipuie de la cine poate fi. Acum se simte bine, e linstita. Dupa tot efortul depus in ultima vreme, se bucura de cateva clipe de relaxare. Priveste bradutul impodobit, imaginea asta o calmeaza. Isi priveste familia, comoara ei cea mai de pret si se simte implinita. Nu-si mai doreste nimic altceva, nu ar mai avea ce. Acum ca toate sunt bine randuite, impreuna cu sotul ei hotaraste sa le spuna o poveste copilasilor. Acestia sunt foarte incantati, alearga nerabdatori in sufragerie, se aseaza in bratele mamei, iar tata incepe frumos sa vorbeasca despre nasterea Domnului nostru Iisus Hristos...
Nu e un vis, e o poveste ce asteapta sa devina realitate...
E anotimpul veseliei, sa zambim mai mult :)
E ajunul Craciunului, sa ne pregatim cum se cuvine pentru a intampina aceasta mare sarbatoare.
Sa va bucurati, sa daruiti, sa iertati, sa iubiti, sa pretuiti, sa gasiti implinire, armonie si pace in familiile voastre! Craciun fericiti! :)
Curatenia e gata, toate lucrurile sunt frumos aranjate la locul lor, bradutul e impodobit si luminitele sunt aprinse de ceva vreme. In bucatarie miroase a cozonac si a portocale. Mancarea este pregatita, insa vor gusta cu totii din ea de abia maine, dupa ce se vor intoarce de la slujba. Minutioasa cum e ea, mai verifica inca o data toate incaperile, in caz ca a omis ceva. Totul e in perfecta ordine. Aprinde cateva lumanarele, colindele rasuna deja de cateva zile in casa... Acum asteapta si colindatorii adevarati, copilasii carora le-a pregatit multe bunatati. Craciunul e sarbatoarea ei preferata si se bucura nespus de mult ca o petrece alaturi de familie. E cel mai frumos cadou, nu-si mai doreste nimic altceva de la mosu'. Cu toate acestea, sub brad se afla un cadou si pentru ea si isi inchipuie de la cine poate fi. Acum se simte bine, e linstita. Dupa tot efortul depus in ultima vreme, se bucura de cateva clipe de relaxare. Priveste bradutul impodobit, imaginea asta o calmeaza. Isi priveste familia, comoara ei cea mai de pret si se simte implinita. Nu-si mai doreste nimic altceva, nu ar mai avea ce. Acum ca toate sunt bine randuite, impreuna cu sotul ei hotaraste sa le spuna o poveste copilasilor. Acestia sunt foarte incantati, alearga nerabdatori in sufragerie, se aseaza in bratele mamei, iar tata incepe frumos sa vorbeasca despre nasterea Domnului nostru Iisus Hristos...
Nu e un vis, e o poveste ce asteapta sa devina realitate...
E anotimpul veseliei, sa zambim mai mult :)
E ajunul Craciunului, sa ne pregatim cum se cuvine pentru a intampina aceasta mare sarbatoare.
Sa va bucurati, sa daruiti, sa iertati, sa iubiti, sa pretuiti, sa gasiti implinire, armonie si pace in familiile voastre! Craciun fericiti! :)
21 decembrie 2009
Plutind pe nori
Printre pasiunile mele se numara si fotografiatul. Recunosc, de fiecare data cand sunt intrebata ce pasiuni am, pe aceasta omit sa o enumar pentru simplul fapt ca nu sunt o profesionista, nu fac fotografii artistice care sa surprinda sau sa il incante in mod deosebit pe cel care le priveste. O fac doar pentru a imortaliza mici minuni ale naturii care ni se descopera noua zi de zi. O fac pentru a-mi aminti cat de multe lucruri frumoase ne inconjoara, pentru a ma bucura de toate acestea ori de cate ori ma uit la poze. Imi place sa fotografiez multe lucruri, insa fotomodelul meu preferat va ramane intotdeauna natura. Desi pare aceeasi, niciodata nu e la fel. Precum secundele sunt diferite unele de altele, asa si natura ni se descopera altfel si altfel in fiecare clipa. Desi am facut mai multe fotografii in acelasi loc, in perioade diferite, nici una nu seamana cu cealalta. De fiecare data mai descopar inca un lucru deosebit care s-a ascuns vederii prima data. As putea sa vorbesc despre natura la nesfarsit si nu m-as plictisi vreodata. M-as pierde in intreaga poveste a muntilor, a pesterilor, a copacilor, a florilor, a simplei ierbi, a raurilor, a marii, a oceanelor, a animalelor, a campiilor, a soarelui, a zapezii, a ploii, a vantului, a fiecarui anotimp si a fiecarui coltisor de natura in parte. Pur si simplu nu as reusi sa le epuizez vreodata. Aceeasi, dar de fiecare data altfel, mereu mai surprinzatoare si mai miraculoasa. Oricat de multe poze as incerca sa fac, niciodata nu voi reusi sa surprind cu adevarat ceea ce vad, sa surprind natura in adevarata ei splendoare. De aceea, intotdeauna am considerat ca cel mai bun aparat de fotografiat este sufletul. Imaginile si sentimentele determinate de acestea nu vor fi niciodata sterse, niciodata pierdute. Asa ca niciodata nu am regretat daca nu am avut aparatul la mine cand am vazut un miracol al naturii in plina desfasurare, stiam ca am la mine ceva mult mai important, mult la mai sigur decat un seif.Unul din elementele naturii care ma surprinde zi de zi e cerul. Uneori de un albastru curat ca lacrima, alteori marcat de mici pete de nori albi si pufosi, cateodata atat de intunecat si negru. Alteori cu nunate de roz si violet sau chiar portocaliu si galben... Niciodata nu o sa reusesti sa-ti dai seama de starea lui de spirit. Ador sa ma uit la cer, e limita care ne desparte de Lumea de Dincolo. Cand ma uit in sus, privesc infinitul, niciodata nu reusesc sa-i dau de capat. Iar norii, mi se par mici cuvinte scrise pe pagina curata a cerului. Cu atat de multe forme, culori si plini de gratie atunci cand strabat cararea cerului, incat ai impresia ca incearca sa iti spuna o poveste frumoasa pe care tu trebuie doar sa o intelegi...
Am pus mai sus o mica parte din ipostazele cerului pe care am reusit sa le surprind. Sper sa va incante vederea, sa va bucure sufletul si sa va faca sa apreciati si protejati natura asa cum merita cu adevarat.
Stop and stare
"I'm stuck in a mirror
What I see is what I am,
Today everything is changing
But I will be the same
Believe in a free world
You will learn to smile sometimes,
I think I'm a dreamer
But I dream with open eyes..."
Va prezint...
... biroul meu. Surprinzator sau nu, mi l-am dorit inca de cand aveam vreo 12 ani si l-am primit la 21. Copiii din ziua de azi au parte de tot ceea ce isi doresc ( in cazul in care parintii isi pot permite sa le ofere aceste lucruri ). Marea majoritate a copiilor din generatia mea, insa, nu au avut norocul acesta. Cu toate acestea, lipsa unor conditii propice studiului nu m-a impiedicat sa ma ocup serios de scoala. Asa ca mai bine mai tarziu decat niciodata. Iata-ma deci la micul meu birou, in micul meu coltisor de studiu. Ce-i drept, nu ma gasiti prea des acolo, asta pentru ca eu stau mai mult in Iasi, iar locul lui e acasa. Dar in vacante sau in weekenduri ma mai joc "de-a biroul" si-mi petrec timpul ca o adevarata profesionista care are un birou bine organizat, ceea ce ii permite sa se ocupe linistita de toate proiectele pe care le are de predat. In poza de mai sus biroul meu e cam gol pentru ca toate lucrurile erau impachetate in geanta care urma sa ma insoteasca la Iasi la inceputul anului universitar. Eu cred, insa, ca e dragut.Voi ce parere aveti? Ma reprezinta? Ma vedeti stand la birou 8 ore pe zi ocupandu-ma de diferite hartii si dosare? ;))
Girls night
As fi ipocrita daca nu as recunoaste ca am mai avut parte de astfel de seri "intre fete". Insa, ca orice lucru facut care iti place, doresti sa il repeti o data si inca o data si inca o data, motiv pentru care mai vreau o astfel de seara. E un mod placut de a-ti petrece timpul cu prietenele, e o ocazie in plus de a sta pana in zori la povesti, acum cat inca ne mai permitem. Peste ani ne vom aminti de toate aceste clipe petrecute impreuna si va fi tare placut.
Prin urmare, mai vreau o petrecere in pijamale la care sa avem pizza, prajituri si suc. Sa ne uitam la un film si la desene animate. Sa ne coafam si sa ne machiem doar pentru amuzamentul nostru. Eventual sa facem si o mica parada a modei. Sa punem muzica si sa dansam. Sa facem karaoke. Sa ne batem cu perne. Sa jucam diferite jocuri amuzante. Sa facem poze. Sa ne filmam si apoi sa ne uitam la ceea ce am facut. Sa radem. Sa povestim cate in luna si in stele. Sa ne distram in cel mai cuminte mod posibil.
Se poate? :D
Drumul spre Rai...
Acesta este drumul spre Rai surprins intr-o superba zi de toamna. In zare apare Poarta care ne face accesibila intrarea pe Calea Fericirii.Nu vreau sa divulg locul unde se afla, va asigur insa ca e pe pamant, e accesibil tuturor si nu e singurul. Mai exista o multime de astfel de minuni, trebuie doar sa fie descoperite.
Nu vreau sa-l laud pentru ca virtutea n-are clopotei, iar daca-i are, nu vreau sa fiu eu aceea care atrage atentia asupra lor.
Poezia mea preferata :)
Poza este facuta chiar la lacul care l-a inspirat pe Eminescu sa scrie aceasta poezie. In ziua cand am fost acolo, ploua foarte tare, drumul era plin de noroi, eu eram incaltata cu sandale, dar cu toate acestea a meritat sa fac acest drum pentru ca privelistea descoperita este superba! E un loc de vis pentru indragostiti, pentru o plimbare de duminica dupa-amiaza sau pentru o escapada romantica. Nadajduiesc sa mai ajung o data in acest loc de vis si poate sa ma bucur un pic mai mult de cinci minute de aceasta minune a naturii.Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim in luntrea mica
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma,
Si lopetile sa-mi scape.
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!
Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
Cui i s-or fi potrivind mai bine imaginile?
Sa vedem, sa vedem... ce credeti? Aceste imagini le reprezinta mai mult pe fete sau pe baieti? V-ati gandit vreodata cum aratati voi in astfel de situatii? Nu? Iata atunci un bun exercitiu ;)
True love
O dragoste care este binevoitoare, care nu pizmuieste, care nu se lauda, nu se trufeste, care nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, ci care pe toate le sufera, pe toate le rabda, pe toate le primeste cu bucurie...care lumineaza orice in jurul ei, necerand plata in schimb.
Fie ca cei care au parte de o astfel de dragoste sa o pretuiasca si sa o pazeasca asemeni unui dar binecuvantat de Dumnezeu :)
Amintiri din copilarie
Ma apuca uneori nostalgia vremurilor trecute... asa ca se intampla ca, din cand in cand, sa rascolesc amintirile din trecut si sa le scot pentru scurt moment la suprafata din cufarul bine inchis in mintea mea.
Imi amintesc de o seara in care, in camin fiind, alaturi de una din colegele de camera, am inceput sa cautam pe youtube melodii din tineretile noastre, de pe vremea cand aveam vreo 10 ani si pe cand muzica era de abia la inceputuri. Comparand vremurile de azi cu cele de atunci, ne-am amuzat de naivitatea si nebuniile de atunci.
In seara aceasta a fost randul celor de la Akcent sa fie scuturati de praful care s-a asezat peste ei... Eram in clasa a saptea cand, in una din zile, colega mea de banca ma innebunea cu aceasta formatie pe care pur si simplu o detestam desi nu-i ascultasem inca melodiile... S-a intamplat sa cumpar pe atunci o revista in care era si un interviu cu ei... si l-am citit... si am ramas profund impresionata de ceea ce a declarat unul dintre membrii formatiei legat de o seara romantica, membru care ulterior a devenit preferarul meu ( bine recunosc, m-am indragostit copilareste de el, dar nu spui despre care e vorba :D ) si apoi, nebunia a inceput... am devenit obsedata ( desi e cam mult spus, insa alt cuvant nu imi trece acum prin minte ) dupa Akcent...
Imi amintesc si acum cu cata nerabdare asteptam sa se difuzeze la tv videoclipurile lor, cat am umblat pentru unul din cd-urile lor, cat de pustie mi se parea perioada cand nu mai erau promovati, ce lunga era asteptarea noului lor single si cat de mare era bucuria cand aparea si eu il ascultam...
Pe vremea aceea cumparam toate revistele in care ei apareau, eram suficient de nebuna incat sa dau multi bani pentru o revista in care era o singura poza cu ei si aceea foarte mica. Am vrut sa-mi fac chiar un album cu ei, un dosar cu postere si o agenda cu interviuri si poze de-ale lor. Am inceput treaba, doar ca ea a ramas neterminata ( ca multe lucruri de altfel din viata mea ).
Cat imi vine sa rad acum cand imi amintesc de gelozia ce ma cuprindea cand auzeam ca e posibil ca preferatul meu sa aiba prietena sau ca alte fane declara ca il iubesc mai mult decat mine...
Le-am invatat pe derost toate melodiile, le stiam toate dansurile, am vazut marea majoritate a emisiunilor la care au fost invitati...
Toata nebunia nu a durat decat doi ani pentru ca la un moment dat am fost dezamagita de ei... (dar nu spui de ce ) asa ca m-am oprit, am spus stop . Am incheiat acel capitol nebunesc din viata mea... si am inceput altul... dar... asta este deja...alta poveste :P
Imi amintesc de o seara in care, in camin fiind, alaturi de una din colegele de camera, am inceput sa cautam pe youtube melodii din tineretile noastre, de pe vremea cand aveam vreo 10 ani si pe cand muzica era de abia la inceputuri. Comparand vremurile de azi cu cele de atunci, ne-am amuzat de naivitatea si nebuniile de atunci.
In seara aceasta a fost randul celor de la Akcent sa fie scuturati de praful care s-a asezat peste ei... Eram in clasa a saptea cand, in una din zile, colega mea de banca ma innebunea cu aceasta formatie pe care pur si simplu o detestam desi nu-i ascultasem inca melodiile... S-a intamplat sa cumpar pe atunci o revista in care era si un interviu cu ei... si l-am citit... si am ramas profund impresionata de ceea ce a declarat unul dintre membrii formatiei legat de o seara romantica, membru care ulterior a devenit preferarul meu ( bine recunosc, m-am indragostit copilareste de el, dar nu spui despre care e vorba :D ) si apoi, nebunia a inceput... am devenit obsedata ( desi e cam mult spus, insa alt cuvant nu imi trece acum prin minte ) dupa Akcent...
Imi amintesc si acum cu cata nerabdare asteptam sa se difuzeze la tv videoclipurile lor, cat am umblat pentru unul din cd-urile lor, cat de pustie mi se parea perioada cand nu mai erau promovati, ce lunga era asteptarea noului lor single si cat de mare era bucuria cand aparea si eu il ascultam...
Pe vremea aceea cumparam toate revistele in care ei apareau, eram suficient de nebuna incat sa dau multi bani pentru o revista in care era o singura poza cu ei si aceea foarte mica. Am vrut sa-mi fac chiar un album cu ei, un dosar cu postere si o agenda cu interviuri si poze de-ale lor. Am inceput treaba, doar ca ea a ramas neterminata ( ca multe lucruri de altfel din viata mea ).
Cat imi vine sa rad acum cand imi amintesc de gelozia ce ma cuprindea cand auzeam ca e posibil ca preferatul meu sa aiba prietena sau ca alte fane declara ca il iubesc mai mult decat mine...
Le-am invatat pe derost toate melodiile, le stiam toate dansurile, am vazut marea majoritate a emisiunilor la care au fost invitati...
Toata nebunia nu a durat decat doi ani pentru ca la un moment dat am fost dezamagita de ei... (dar nu spui de ce ) asa ca m-am oprit, am spus stop . Am incheiat acel capitol nebunesc din viata mea... si am inceput altul... dar... asta este deja...alta poveste :P
20 decembrie 2009
A venit iarna si la mine pe blog!!!
Pentru cine nu stie, m-am nascut intr-o frumoasa ( si geroasa ) zi de iarna, chiar pe la jumatatea iernii din punct de vedere calendaristic as putea zice, prin urmare ador iarna. Ador zilele in care e foarte frig si ninge cu fulgi mari si pufosi, iar eu stau in casa la caldurica, relaxandu-ma cu o cana de ceai sau ciocolata calda si cu o carte buna, imbracata cat mai comod si, daca se poate, fara sa am ceva important de facut.
Natura mi-a facut deja cadoul pentru Craciun, mi-a daruit zapada din abundenta, asa ca sa ma satur. Pe desktop la mine ninge deja de cateva zile, ma relaxeaza foarte mult sa privesc dansul fulgilor de nea. Acum, mai nou, multumita scumpilor mei prieteni, cris si robert, ninge si pe blog! Sunt foarte incantata de acest aspect, ma bucur mult de tot. Sunt ca un copilas care a primit cadoul pe care si-l dorea foarte mult.
Vreau sa va multumesc oficial pe aceasta cale pentru ca ati contribuit la infrumusetarea micului meu coltisor de creatie >:D<
Deci: multumeeesc ;;)
Natura mi-a facut deja cadoul pentru Craciun, mi-a daruit zapada din abundenta, asa ca sa ma satur. Pe desktop la mine ninge deja de cateva zile, ma relaxeaza foarte mult sa privesc dansul fulgilor de nea. Acum, mai nou, multumita scumpilor mei prieteni, cris si robert, ninge si pe blog! Sunt foarte incantata de acest aspect, ma bucur mult de tot. Sunt ca un copilas care a primit cadoul pe care si-l dorea foarte mult.
Vreau sa va multumesc oficial pe aceasta cale pentru ca ati contribuit la infrumusetarea micului meu coltisor de creatie >:D<
Deci: multumeeesc ;;)
Pretuiti cele mai simple lucruri. Acestea sunt adevaratele minuni
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un an, intreaba un student care a picat un examen.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copil.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut pe 29 Februarie.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o viata, intreaba-te ce simti cand pierzi pe cineva drag.
Invatati sa pretuiti fiecare moment pe care il traiti. Acesta nu dureaza mult: vine, este, pleaca dar ceea ce am facut noi ramane vescnic! Sa cautam sa nu pierdem vremea fara folos pentru a nu regreta ulterior. Sa nu uitam ca timpul este ireversibil si ca daca am pierdut ceva, pierdut ramane.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copil.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut pe 29 Februarie.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.
Ca sa-ti dai seama cat valoreaza o viata, intreaba-te ce simti cand pierzi pe cineva drag.
Invatati sa pretuiti fiecare moment pe care il traiti. Acesta nu dureaza mult: vine, este, pleaca dar ceea ce am facut noi ramane vescnic! Sa cautam sa nu pierdem vremea fara folos pentru a nu regreta ulterior. Sa nu uitam ca timpul este ireversibil si ca daca am pierdut ceva, pierdut ramane.
Mici invataturi pentru suflete mari
Care este ziua cea mai frumoasa?
AZI ( sa profitam din plin de ea si sa ne bucuram pentru ca nu stim ce ne poate aduce ziua de maine )
Care este lucrul cel mai usor?
GRESEALA ( e usor sa faci o greseala, mai ales neintentionat; e groaznic de dificil sa inchizi o rana acolo unde ai provocat-o, e aproape imposibil sa stergi ceva atat de usor cum stergi creta de pe tabla cu un burete ud )
Care este cel mai mare obstacol?
TEAMA ( nimic nu ne poate impiedica mai tare sa obtinem ceea ce ne dorim decat propria noastra teama si convingere ca nu vom reusi )
Care este cea mai mare greseala?
ABANDONUL ( infrant nu esti atunci cand sangeri/ nici ochii cand in lacrimi ti-s/ adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis )
Care este cauza rautatilor?
EGOISMUL ( datorita egoismului si individualismului au cazut multi ingeri din Rai... iar inapoi acolo putem ajunge doar impreuna )
Care este distractia cea mai placuta?
MUNCA ( paradoxal sau nu, dupa o zi istovitoare de munca, atunci cand te bagi in pat si pui capul pe perna te curpinde cea mai placuta senzatie ca ai facut ceva util si ca nu ai trait degeaba )
Care este cea mai mare infrangere?
TRISTETEA ( nimic nu te poate inlatui decat propria ta tristete in care te complaci; stim prea bine ca atunci cand suntem tristi nimeni si nimic nu ne poate scoate din starea respectiva, asa ca de vina suntem noi nu cei din jur )
Care sunt cei mai buni profesori?
COPIII ( prin inocenta, curatenia, cumintenia si simplitatea lor reusesc sa-i uimeasca pe adulti mai mult decat ar putea-o face cine stie ce inventie revolutionara )
Care este prima necesitate?
COMUNICAREA ( care se poate realiza in mai multe feluri: prin rugaciune, prin cuvinte, prin gesturi, prin priviri, prin scris... )
Care este lucrurl care te face fericit?
A FI UTIL CELOR DIN JUR ( darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu ne-au fost date nu pentru a ne folosi noi, ci pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru; cea mai mare bucurie o primesti nu atunci cand ai reusit sa faci ceva pentru tine, ci atunci cand facand ceva pentru aproapele tau va bucurati impreuna de reusita )
Care este cel mai mare defect?
LIPSA DE CHEF ( nici nu va inchipuiti cat de multe lucruri pierdem din cauza unor motive stupide precum oboseala, lene, lipsa de chef, vreme urata, stare proasta )
Care este persoana cea mai periculoasa?
MINCINOSUL ( poate ca fizic nu te poate rani, dar din punct de vedere sufletesc te poate distruge foarte usor )
Care este cel mai urat sentiment?
URA ( e urat sa urasti, precum e la fel de dureros sa fii indiferent, sa fii crud, sa ai o inima de gheata )
Care este cel mai frumos cadou?
IERTAREA ( cel care a gresit cuiva la care tine foarte mult ajunge sa pretuiasca iertarea din partea acelei persoane mai mult decat orice cadou material )
Care este locul unde esti in siguranta?
ACASA ( niciunde nu e mai bine ca acasa unde esti inconjurat de cei dragi tie care te iubesc, te ocrotesc si te sprijina asa cum pot ei mai bine )
Care este drumul cel mai rapid?
CALEA CORECTA ( pe care uneori ne e atat de greu sa o urmam... )
Care este senzatia cea mai agreabila?
PACEA INTERIOARA ( care este un dar pretios primit de la Dumnezeu; cei care au cunoscut-o o data, vor ravni mereu dupa ea si o vor cauta constant )
Care este cea mai buna protectie?
ZAMBETUL ( zambetul este arma cea mai puternica si cea mai la indemana pe care o avem atunci cand vrem sa alungam norii negri din viata noastra sau a aproapelui nostru )
Care este cel mai bun remediu?
OPTIMISMUL ( acest optimism l-as intari mai mult prin NADEJDE; nadajduiti si veti castiga )
Care este forta cea mai mare?
CREDINTA ( fara credinta nimic nu e; cu credinta ne-am nascut, cu credinta traim, cu credinta murim )
Care sunt cele mai necesare persoane?
PARINTII ( cei care ii aveti, pretuiti-i... cei care aveti conflicte cu ei, iertati-i... cei care nu ai mai aveti, amintiti-va de ei... )
Care este sentimentul cel mai frumos?
DRAGOSTEA ( e oxigenul nostru, e scopul nostru in viata, e cea pentru care ne nastem, traim si murim, e totul ):
Inteligenta fara dragoste, te face pervers
Justitia fara dragoste, te face implacabil
Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit
Succesul fara dragoste, te face arogant
Bogatia fara dragoste, te face avar
Supunerea fara dragoste, te face servil
Saracia fara dragoste, te face orgolios
Frumusetea fara dragoste, te face ridicol
Autoritatea fara dragoste, te face tiran
Munca fara dragoste, te face sclav
Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea
Vorbele fara dragoste, te fac introvertit
Legea fara dragoste, te supune
Politica fara dragoste, te face egoist
Credinta fara dragoste, te face fanatic
Crucea fara dragoste, reprezinta tortura
VIATA FARA DRAGOSTE ISI PIERDE SENSUL…
AZI ( sa profitam din plin de ea si sa ne bucuram pentru ca nu stim ce ne poate aduce ziua de maine )
Care este lucrul cel mai usor?
GRESEALA ( e usor sa faci o greseala, mai ales neintentionat; e groaznic de dificil sa inchizi o rana acolo unde ai provocat-o, e aproape imposibil sa stergi ceva atat de usor cum stergi creta de pe tabla cu un burete ud )
Care este cel mai mare obstacol?
TEAMA ( nimic nu ne poate impiedica mai tare sa obtinem ceea ce ne dorim decat propria noastra teama si convingere ca nu vom reusi )
Care este cea mai mare greseala?
ABANDONUL ( infrant nu esti atunci cand sangeri/ nici ochii cand in lacrimi ti-s/ adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis )
Care este cauza rautatilor?
EGOISMUL ( datorita egoismului si individualismului au cazut multi ingeri din Rai... iar inapoi acolo putem ajunge doar impreuna )
Care este distractia cea mai placuta?
MUNCA ( paradoxal sau nu, dupa o zi istovitoare de munca, atunci cand te bagi in pat si pui capul pe perna te curpinde cea mai placuta senzatie ca ai facut ceva util si ca nu ai trait degeaba )
Care este cea mai mare infrangere?
TRISTETEA ( nimic nu te poate inlatui decat propria ta tristete in care te complaci; stim prea bine ca atunci cand suntem tristi nimeni si nimic nu ne poate scoate din starea respectiva, asa ca de vina suntem noi nu cei din jur )
Care sunt cei mai buni profesori?
COPIII ( prin inocenta, curatenia, cumintenia si simplitatea lor reusesc sa-i uimeasca pe adulti mai mult decat ar putea-o face cine stie ce inventie revolutionara )
Care este prima necesitate?
COMUNICAREA ( care se poate realiza in mai multe feluri: prin rugaciune, prin cuvinte, prin gesturi, prin priviri, prin scris... )
Care este lucrurl care te face fericit?
A FI UTIL CELOR DIN JUR ( darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu ne-au fost date nu pentru a ne folosi noi, ci pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru; cea mai mare bucurie o primesti nu atunci cand ai reusit sa faci ceva pentru tine, ci atunci cand facand ceva pentru aproapele tau va bucurati impreuna de reusita )
Care este cel mai mare defect?
LIPSA DE CHEF ( nici nu va inchipuiti cat de multe lucruri pierdem din cauza unor motive stupide precum oboseala, lene, lipsa de chef, vreme urata, stare proasta )
Care este persoana cea mai periculoasa?
MINCINOSUL ( poate ca fizic nu te poate rani, dar din punct de vedere sufletesc te poate distruge foarte usor )
Care este cel mai urat sentiment?
URA ( e urat sa urasti, precum e la fel de dureros sa fii indiferent, sa fii crud, sa ai o inima de gheata )
Care este cel mai frumos cadou?
IERTAREA ( cel care a gresit cuiva la care tine foarte mult ajunge sa pretuiasca iertarea din partea acelei persoane mai mult decat orice cadou material )
Care este locul unde esti in siguranta?
ACASA ( niciunde nu e mai bine ca acasa unde esti inconjurat de cei dragi tie care te iubesc, te ocrotesc si te sprijina asa cum pot ei mai bine )
Care este drumul cel mai rapid?
CALEA CORECTA ( pe care uneori ne e atat de greu sa o urmam... )
Care este senzatia cea mai agreabila?
PACEA INTERIOARA ( care este un dar pretios primit de la Dumnezeu; cei care au cunoscut-o o data, vor ravni mereu dupa ea si o vor cauta constant )
Care este cea mai buna protectie?
ZAMBETUL ( zambetul este arma cea mai puternica si cea mai la indemana pe care o avem atunci cand vrem sa alungam norii negri din viata noastra sau a aproapelui nostru )
Care este cel mai bun remediu?
OPTIMISMUL ( acest optimism l-as intari mai mult prin NADEJDE; nadajduiti si veti castiga )
Care este forta cea mai mare?
CREDINTA ( fara credinta nimic nu e; cu credinta ne-am nascut, cu credinta traim, cu credinta murim )
Care sunt cele mai necesare persoane?
PARINTII ( cei care ii aveti, pretuiti-i... cei care aveti conflicte cu ei, iertati-i... cei care nu ai mai aveti, amintiti-va de ei... )
Care este sentimentul cel mai frumos?
DRAGOSTEA ( e oxigenul nostru, e scopul nostru in viata, e cea pentru care ne nastem, traim si murim, e totul ):
Inteligenta fara dragoste, te face pervers
Justitia fara dragoste, te face implacabil
Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit
Succesul fara dragoste, te face arogant
Bogatia fara dragoste, te face avar
Supunerea fara dragoste, te face servil
Saracia fara dragoste, te face orgolios
Frumusetea fara dragoste, te face ridicol
Autoritatea fara dragoste, te face tiran
Munca fara dragoste, te face sclav
Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea
Vorbele fara dragoste, te fac introvertit
Legea fara dragoste, te supune
Politica fara dragoste, te face egoist
Credinta fara dragoste, te face fanatic
Crucea fara dragoste, reprezinta tortura
VIATA FARA DRAGOSTE ISI PIERDE SENSUL…
19 decembrie 2009
Iasi-ul pregatit de sarbatorile de iarna
Din pacate doar atat am reusit sa surprind... recunosc ca pozele nu sunt chiar grozave. Din cauza ca era foarte, foarte frig afara le-am facut pe graba ca sa nu raman si anul acesta fara cateva imagini ale unui Iasi impodobit. Profitati din plin de aceasta perioada a anului, profitati de vremea care ne arata cum e iarna cu adevarat. Mergeti impreuna cu prietenii, cu iubitul/iubita, cu sotul/sotia, cu copiii, cu bunicii si imortalizati aceste momente care peste ani va vor umple sufletul de amintiri placute si de nostalgia unui timp in care, chiar daca a fost pret de cateva secunde, ati zambit sincer.
P.S. invatati de la mine, ca stie baba ce va spune. Eu nu am avut ocazia sa fac toate aceste lucruri si acum regret...
18 decembrie 2009
Zilele in care nu s-a mai oprit din nins
.jpg)
Mi-am format un obicei ( cam prost as putea zice ) ca de fiecare data cand ajung acasa sa-mi petrec cel putin 3 zile in pat, lenevind de dimineata pana seara in fata tv-ului, a laptopului, citind sau dormind. Il consider momentul meu de respiro, cand nu ma interesez de absolut nimic ce ar putea sa imi distruga linistea. Telefoanele sunt inchise, grijile si problemele ce trebuiesc rezolvate le pun pe stand by si ma ocup doar de mine. Ma relaxez si incerc sa-mi reincarc bateriile ( care au fost suprasolicitate in ultima vreme ). Asta am tot facut la inceputul fiecarei vacante dupa ce ma intorceam din Iasi. Bineinteles ca nici in vacanta asta nu m-am abatut de la regula, asa ca de joi incoace nu pot sa zic ca am facut ceva productiv. Am ajuns insa la zi cu site-urile pe care obisnuiam sa le urmaresc si chiar am descoperit cateva lucruri noi.
Aceasta stare a mea a fost cu atat mai mult incurajata de vremea de afara. Nici nu mai tin minte cand a nins ultima data atat de mult. De marti dimineata pana sambata dimineata a nins fara incetare si nu glumesc! S-a asezat multa, multa zapada. Peisajul e de vis. Imi place foarte mult si ma bucur ca a nins. Cu toate acestea, exista si multe dezavantaje... E foarte frig si vai de bietii oameni care sunt nevoiti sa mearga prin oras pe o astfel de vreme ( eu am patit-o marti, miercuri si joi dimineata si stiu ce inseamna ). Vai de cei care au ramas blocati pe strazi cu masinile. Se pare ca vremea asta ne-a luat iarasi pe nepregatite si mai mult de atat nu mai zic. Restul se stie si am vorbi fara rost. Inca un talk-show pe tema asta nu e necesar sa se mai faca.
In schimbul frigului indurat in zilele de care am pomenit mai sus am primit alte 4 zile in care am stat in casa la caldurica, uitandu-ma pe geam la fulgii mari care cadeau din cer si se asezau pe pamantul rece, acoperindu-l cu o patura alba. De fiecare data cand ma uit inspre cer cand ninge, am impresia ca privesc infinitul si imi retrag repede privirea pentru ca nu o pot tine mult asa. E un lucru pe care il fac de cand eram mic copil si niciodata nu mi-am explicat acest mister. Poate e pentru ca noi nu suntem curati ca zapada si vrednici de a privi inspre culmi atat de inalte.
Iata ca natura a tinut cu noi. Ne-a oferit atmosfera de basm pentru un Craciun magic. Toate orasele, vitrinele magazinelor, casele sunt impodobite cu luminite si ornamente specifice sezonului. Din exterior totul arata atat de frumos si de bine, insa ma intreb: interiorul cum arata? Multi au impresia ca in aceasta perioada oamenii sunt mai buni, mai veseli, mai calzi... dar oare asa e? Eu nu am observat acest lucru. Poate ca aparent zambim un pic mai mult cand vedem primii fulgi de nea, cu toate acestea multe voci rasuna impotriva zapezii si a frigului cerand cu disperare caldura verii. Poate ca facem poze langa un bradut frumos impodobit, dar dupa ce plecam de langa el ne pastram aceeasi bucurie? Eu una nu am vazut mari schimbari. La magazine nu avem rabdare sa stam la cozi, nu am ceda cu nici un chip locul nostru altcuiva ca si asa avem mult de stat. Cand ne calca cineva pe picior ne enervam. Unde mai e atunci spiritul Craciunului care ne invata sa fim mai buni, mai zambitori, mai veseli, mai iertatori? Am impresia ca totul a devenit atat de comercial. Alergam de colo-colo ca sa ne cumparam podoabe pentru casa, mancare, facem curat ( de ochii lumii ). In loc sa consideram sarbatoarea care se apropie ca o bucurie, o renastere a noastra, o privim ca pe un stres in plus. In loc sa promovam solidaritatea, fiecare face totul pentru el. In loc sa fim impreuna, suntem de fapt singuri. Si e trist. Spun lucruri urate, stiu, dar asta e realitatea. Haideti sa fim sinceri si sa nu ne mai mintim singuri cum ca nu e adevarat ce am zis. Ca nu vrem sa vedem toate astea, e deja altceva.
Exteriorul e frumos impodobit, haideti totusi sa lucram mai mult la interior. Sufletul nostru cum il pregatim de sarbatoare?
Sa lasam zapada sa ne curete tot si sa nu uitam ca Iisus s-a nascut intr-o iesle, nu intr-un palat. Nu a avut nici luminite si nici masa bogata, cu toate acestea, insa, sarbatoarea a fost mare. E suficienta lumina unei singure stele si glasul colindatorilor care sa ne aduca linistea pe care o cautam, dragostea de care avem nevoie si bucuria adevarata a Craciunului.
Anul acesta lansez o provocare: sa ne ocupam 50%+1 de sufletul nostru si restul de exterior. Sa ne spalam haina sufletului, sa o impodobim cu fapte bune, sa iertam ca si noi la randul nostru sa fim iertati, sa nu tinem minte raul, sa promovam binele si sa ne pregatim pentru nasterea lui Hristos si de renasterea noastra, a unui om mai simplu dar mai bun, mai bland, mai intelegator, mai iubitor, mai curat si mai frumos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)