Cea mai frumoasa zi de vineri :)

A fost cu adevarat cea mai frumoasa vineri din toate cele pe care le-am trait pana acum. A fost atat de deosebita incat nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie cat de minunata a fost pentru mine.
Sa o luam cu inceputul:
Mi s-a reprosat de foarte multe ori ca eu nu am curaj, ca nu risc, ca nu incerc sa vad ce ar putea iesi intr-o anumita situatie. Este adevarat, nu imi place sa risc pentru ca de cate ori am riscat pana acum am avut de pierdut, nu am curaj sa fac ceva ce ma gandesc eu ca nu mi-ar iesi bine, nu incerc sa fac ceva pentru ca eu "stiu" ca nu o sa iasa asa cum trebuie. Sumbru scenariu.
Pana intr-o zi ( era vacanta de Paste, de obicei acasa, din prea multa plictiseala probabil, imi vine sa fac ceea ce n-as fi crezut ca voi face vreodata ) cand am zis hai sa vad ce iese. Bineinteles ca am avut parte de o multime de framantari: bine, am hotarat sa fac, dar cum sa fac ca sa iasa bine si cum sa zic si... si... si... Am dat un mail, am primit raspuns, am stabilit o intalnire si iata-ma ajunsa astazi.
Ceea ce parea la inceput o idee nepotrivita, s-a dovedit a fi pana la urma cel mai bun lucru care se putea intampla. Ideea era ca eu trebuia sa ma intalnesc cu o persoana astazi la ora 16:00. Dimineata, ca de obicei, mi-am rezolvat treburile la spital si la facultate, apoi m-am intors in camin si m-am pregatit pentru intalnire. Cand am iesit eu din camin, cerul era intunecat, venea ploaia cu siguranta, astfel ca ma intrebam daca mai are rost sa ies sau nu. In cele din urma am zis ca merg si am luat-o la pas spre Targusor. Acolo m-am intalnit cu cine trebuia, doar ca ne-a prins ploaia cea mare cu tunete si fulgere. Am scos umbrela si ne-am adapostit sub ea, dar tot ne-a udat. Altii in locul nostru probabil ca ar fi renuntat si ar fi stabilit o alta intalnire, dar noi am decis ca asa a fost sa fie si ca e mai bine asa. Nu am gasit nici un local unde sa ne adapostim pentru ca nici nu prea cunoasteam zona... asa ca ne-am plimbat in parculetul de langa Gradina Botanica unde este absolut superb!!! A plouat un pic, ne-a udat binisor, dupa care a iesit soarele si a aparut cel mai frumos curcubeu pe care l-am vazut vreodata!!! Si nu mint! Cand o sa primesc pozele o sa le postez, sunt superbe. Am coborat pana aproape de o partie, mi-am distrus balerinii, i-am facut plini de noroi, daaar... a meritat!!! Daca ar fi sa repet experienta, as face-o de o mie de ori si nu as regreta nici macar o clipa. Dupa aventura cu minunatul curcubeu, am mers in parcul Copou si am stat pe banca, la povesti, am vazut o veverita scumpa de tot, am admirat jocul copiilor... a fost de vis!!!
Chiar ma gandeam azi ca poate o sa apara curcubeu si Dumnezeu a facut posibila aceasta minune.
Ma simt recunoscatoare pentru ca mi-a fost dat sa intalnesc o persoane minunata, ca natura a tinut cu noi si desi ne-a speriat, in final ne-a aratat ca ce e mai bun apare la final...
Nu stiu... e o zi deosebita de care o sa imi amintesc cu drag si care sper ca se va mai repeta de zeci de mii de ori in realitate, nu doar in mintea mea!
Un weekend linistit! :) :) :)