Nimeni nu isi poate inchipui cat de mult mi-am dorit sa ajung acasa la mine. Imi ajunsese deja pana peste cap toata aglomeratia, agitatia si forfota atat din Iasi, cat si din camin. Pur si simplu nu mai faceam fata stresului legat de facultate, multitudinilor de drumuri si caminului. Aveam nevoie de o pauza, de liniste, de relaxare. Asa incat, ziua in care am ajuns acasa a fost nemaipomenita.
Imi lipsise atat de mult senzatia aia de trecere dintre judete ( dupa cum am zis intr-un post anterior, din momentul in care ajung in Suceava ma simt altfel. In Iasi am o stare de spirit, in Suceava alta. E ciudat. Oricum iti dai seama de trecere si datorita temperaturii, la mine acasuca e mai frig decat in Iasi, orice anotimp ar fi ), de aerul tare si curat de munte, de apa sanatoasa, de mirosul proaspat, familiar ( un amestec de curat, proaspat spalat, papa bun, ca o senzatie placuta dupa o zi de munca ), de privelistea nemaipomenita ( dealuri, brazi, verde ), de oraselul meu ( asa "ponosit" cum e ), de blocul meu, de vecinii mei, de prietenii mei, de casa mea, de tot ceea ce fac atunci cand sunt acasa... Of, ce mult am mai asteptat sa ajung si ce mult m-am bucurat cand m-am vazut intrata in casa...
Am avut parte de o vacanta speciala. Mi-a ajutat Dumnezeu si am participat la denii ( care au fost neinchipuit de frumoase ), la slujba de Inviere, apoi la A doua Inviere cand se citeste Evanghelia in mai multe limbi ( la mine s-a citit in romana, latina, greaca, inca o limba pe care nu am inteles-o, franceza, rusa si engleza). Am dormiiit, cred ca am recuperat somnul pentru cateva saptamani bune. M-am uitat la filme, la desene animate, am fost la bunicii mei, mi-am intalnit trei prietene dragi. Am avut parte de ploaie si de senzatia de bine. Nu stiu, e un sentiment asa de placut pentru mine sa stiu ca sunt acasa, ca nu am griji, ca natura imi faci mici bucurii, ca am senzatia ca pot, chiar pot sa fac tot ce imi doresc. Stiu ca ma repet si probabil ca o sa ma repet la nesfarsit, dar asta este ceea ce simt, ceea ce imi place, asa ca nu am de ce sa ascund asta. Stiu ca undeva acolo exista oameni care sunt de aceeasi parere cu mine.
Ca de obicei, inainte de a ajunge acasa mi-am facut o mie si o suta de planuri si nu am reusit sa le duc pe toate la bun sfarsit. Asta sunt: nu pot sa nu imi planific macar in gand ceva. si sa nu las ceva restant si pentru data viitoare. Ideea e ca, de fiecare data cand ajung pe acasa mai fac un lucru pe care nu am reusit sa-l faca ultima data si tot asa. Incet dar sigur... totul merge spre bine.
Mi-as fi dorit ca aceasta vacanta sa fie altfel? Oarecum, dar nu regret ca macar o mica parte din tot ceea ce mi-am dorit s-a intamplat.
Aceasta e ultima mea noapte acasa. Sunt un pic trista si iar nesigura. M-am saturat sa fiu ca nomazii, sa fac drumul Iasi- casa, casa- Iasi... Vreau, am nevoie de stabilitate, de siguranta. Nici nu va inchipuiti cat de aiurea e sa trebuiasca sa parcurgi o distanta atat de mare pana acasa, cu o multime de bagaje, cu oboseala drumului... si inapoi. Parca as fi si n-as fi... e aiurea.
In fine, iar ma apuca ganduri care mereu mi-au dat de furca si nu m-au lasat sa-mi vad de treaba. O sa incerc sa le pun capat, eu sunt de vina ca le dau ascultare, ele sunt de vina ca ma fac nesigura. Deja m-a apucat stresul drumului, apoi al facultatii, al licentei si al tuturor celorlalte griji din Iasi. Nu stiu de ce reactionez asa, daca apar in viata mea evident ca le pot face fata, dar totusi... e ceva in sistemul meu care da eroare si ma face sa fiu asa.
Ce pot sa mai zic... imi va fi dor de anumite lucruri din Campulung. Doar de cateva ;) Oricum, e atat de frumoasa zona mea acum... verde, prospetime...
Am treburi de rezolvat in Iasi: O MULTIME!!! Am la treaba de nici nu imi inchipui cand o sa revina perioada aia fara griji in viata mea. O multime de evenimente, unfinished bussiness, new things to take care of... ce mai, iata ca mi se ofera inca o data sansa de a fi asa cum vreau sa fiu in situatii inedite. Asa, daca as fi careless si free, cum mi-as mai putea demonstra ca sunt in stare sa fac fata oricarei situatii? Vedeti? Cereti si vi se va da. Probabil ca nu asa cum v-ati astepta voi dar... atata vreme cat primim, cu siguranta ca se merita.
Bine Iasi-ule, am inteles ca ma vrei inapoi. Sincer... as veni cu drag la tine daca ai face mici modificari, altfel o sa existe intotdeauna in sufletul meu o mica parte care o sa te urasca pentru toate lucrurile negative pe care mi le-ai aratat. Ce zici, nu vrei ca macar acum, pe ultimii 500 de metri sa ne intelegem, sa ne facem viata mai usoara si mai frumoasa unul, altuia? Eu vin plina de intentii bune si de idei, daca promiti sa pui si tu umarul la treaba si sa ma ajuti acolo unde vezi ca am nevoie, iti garantez ca vom forma echipa perfecta si de nedespartit. Hai sa ne facem un bine si sa ne intelegem. Urmeaza o perioada atat de frumoasa din punct de vedere al vremii si atat de grea pentru mine, fa o fapta buna si... make it happen!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu