24 aprilie 2010

De sambata dimineata...

A trecut deja o saptamana de cand...am simtit o mica parte din Rai pe pamant. Privesc pe fereastra si observ picaturi mari care se preling zgomotos pe pervaz. Iar ploua si imi amintesc de tot ceea ce s-a intamplat atunci si... nu pot decat sa ma bucur si in acelasi timp sa ma doara. Nu ma bucur ca ma doare, ma bucur ca s-a intamplat si ma doare ca a existat un "ceva" care a stricat totul. E nemaipomenit de frumoasa privelistea din fata geamului camerei noastre de camin: copaci inverziti care se leagana in bataia vantului si stropi de ploaie care alearga cu un dor nebun catre pamant ca sa il imbratiseze si sa il racoreasca. Ploaie, ploaie... imi esti de doua ori mai draga acum: o data, pentru ca pur si simplu te iubesc pentru ceea ce esti tu, pentru ceea ce faci si pentru ceea ce simt atunci cand tu te desfasori in toata splendoarea ta si inca o data pentru ca de tine imi este legata o amintire draga, cea mai draga de pana acum. Mi-ai creionat cel mai frumos tablou si l-ai facut sa prinda viata, lucru pentru care sunt recunoscatoare. Am deschis geamul. E racoare si in aer se simte un miros proaspat. Nu e ca cel de acasa cand ploaia miroase a ploaie si dupa ploaie miroase a curat, dar merge si asa... E o vreme buna pentru dormit. E o vreme buna pentru visat. E o vreme potrivita pentru odihna si relaxare dupa agitatia unei saptamani. In acelasi timp, e o vreme buna pentru stat in casa si lucrat in liniste. Am chef sa stau toata ziua in pat si sa citesc sau sa ma joc. Simt ca nu am facut asta de o eternitate... Offf, daca n-ar fi licenta si toate temele astea, poate ca m-as putea bucura de tine in proportie de 100%. In schimb, eu trebuie sa gasesc o modalitate prin care sa inving raceala si starea aferenta, sa depasesc starea de somnolenta si sa ma apuc de... treaba. Admir oamenii activi, in acelasi timp admir oamenii care stiu sa se opreasca din cand in cand si sa traiasca clipa. Cu gandul asta m-am si apucat sa scriu acest post, insa vremea a avut grija sa fac un alt fel de introducere. Deja mi-am pierdut sirul ideilor. Binestiut fiind faptul ca eu fac doua lucruri in acelasi timp, se pare ca de data aceasta nu mai fac fata sa le fac pe toate bine. De vina e boala asta de care chiar credeam ca am scapat. Oboseala, stresul, agitatia isi spun cuvantul. Nu mai sunt cum eram o data, cand puteam face fata la multe nopti nedormite. Deh, am imbatranit... am crescut, m-am maturizat pe alocuri. E incredibil cum aparitia unei persoane in viata ta te poate schimba brusc in bine, iti poate largi orizonturile si iti poate arata lucrurile dintr-o perspectiva pe care tu nu o aveai sau refuzai sa o privesti. Zilele trecute mentionam prin status ca nu mai cred in minuni. Poate ca nu cred in minuni care sa aiba loc in viata mea, dar ma refer strict la acele minuni de genul filmelor: lucruri marete care se intampla in 30 de secunde. Desigur ca asa ceva exista si in viata reala daca tu crezi suficient de tare in asta. Poate ca eu nu sunt inca pregatita pentru astfel de minuni sau poate ca nu am nevoie de ele. Cine stie... e complicat sa gasesti raspunsurile potrivite si adevarate...
Am o multime de ganduri si idei, insa am un inamic ce nu ma lasa sa le pun in practica... imi displace asta. De fiecare data cand simt si imi doresc sa fac ceva nu am posibilitatea. Iar cand am timp, ideile mele nu mai au acelasi farmec. Poate ca pana la urma unele lucruri chiar trebuie facute la timpul lor. Eu inca nu am invatat lectia: fa-o acum, pentru ca nu ai siguranta zilei de maine. Si uite asa, ma trezesc intotdeauna aglomerata si in activitate intensa 100%.
Gata cu bloggingul pe ziua de azi. Sunt zile bune, Slava Domnului. Se putea si mai rau si de aceea sunt multumita de ceea ce este, insa nu in totalitate. Astept zile cu adevarat bune. Vreau sa redevin ceea ce am fost o data, intr-o varianta imbunatatita. E vorba de un proces lung, dureros, care cere multa pricepere si rabdare, pe langa alte acceosrii.
E o superba sambata de dimineata si eu sunt mai complicata ca niciodata...

6 comentarii:

Cristina spunea...

este o superba dimineata de sambata in care ai vazut ca se poate sa vezi lucrurile si din alta perspectiva. ma bucur enorm sa constat asta!
spor la ceea ce ai e facut! rezultate maxime!!
insanatosire grabnica!
pupici dulci si multe imbratisari calde, din suflet...from....me:)
tace care!

Cristina spunea...

p.s. impresionante randuri! mi au atins sufletul intrun mod special....iai...
iti doresc sa ai prte doar de lucruri bune, sa retii numai ceea ce ai/vei avea nevoie mai tarziu:)

Anca Unica spunea...

cris, ti s-a zis vreodata ca ai fi o ziarista de succes daca ai vrea? esti mereu pe faza, intotdeauna la locul potrivit, mereu in timpul "actiunii", cand nici nu se asteapta lumea. chiar nu-mi dau seama ce anume din debitarile mele copilaresti ti-a placut, insa ma bucur daca au avut ecou in sufletul tau.
te pup, te imbratisez, ai grija de tine si... sa stii ca din punctul meu de vedere, sufletele noastre nu au incetat niciodata sa comunice ;) :* >:D<

Cristina spunea...

iai...inca o data mi-ai atins sufletul dar nici de data asta nu-ti zic exact care au fost acele cuvinte.
iai... incep sa "intru" pe blogul tau cu o placere din ce in ce mai mare:)
motivul...sau motiveleeee...le stii sau daca nu cu siguranta la intuiesti!
poooop male male si multe imbratisari calde, din suflet!

iti vine sa crezi ca abia astept seminarul de probatiune? :-?...cred ca a venit zuzu prin vizita:d ....
pe curand:)

Anca Unica spunea...

sa stii ca mi-am pierdut simtul intuitiei sau poate ca pur si simplu nu mai vreau sa cred eu ceva, ci vreau sa aflu de la persoana in cauza.
oricum, vroiam sa iti zic ca mie nu imi place sa iti declar iubirea in public. e mai bine sa ramana micul nostru secret. cel putin asa, avem siguranta ca nu vor exista persoane care sa ne invidieze si sa incerce sa ne desparta.
p.s. raman datoare cu un pupic ( ca e criza ) si cu o imbratisare stransa :)
p.s.2 cine e zuzu? :)) te puuup >:D<

Cristina spunea...

yupyyyyyyyyyyyyy