Chiar si acum, dupa atata vreme, imi e greu sa scriu. Sa ma reapuc de scris. Nu as sti de unde sa incep si cu ce sa termin. Nu-mi dau seama cum de am reusit sa las sa treaca atat de mult timp pana la o noua postare. Chiar daca am avut muuulte probleme legate de facultate, licenta, diferitele activitati din vacanta, tot nu-mi vine sa cred ca nu m-am oprit macar 5 minute din ritmul acesta alert pentru a mai nota pe blog cate ceva. Au avut loc atat de multe evenimente care ar fi meritat sa fie amintite aici. Unele dintre ele s-au concretizat in titluri si se afla si acum salvate in folderul lor, animate de ideea ca: ”o sa scriu despre asta mai incolo, bine ca stiu despre ce e vorba”.
Am vrut sa scriu acest lucru pe 31 august. Am zis ca e momentul perfect pentru a lasa totul in urma si pentru a o lua de la capat. M-am gandit ca, o data cu sosirea toamnei, voi avea parte de un nou inceput atat pe blog, cat si in viata mea. N-am calculat bine si se pare ca nu a fost asa cum am gandit eu. Nici nu as fi crezut ca aceste randuri vor aparea astazi, intr-o frumoasa si friguroasa zi de sambata...
In mod obisnuit, cand abandonez unele lucruri, am tendinta sa le dau uitarii continutul dar sa pastrez forma. Asa am vrut sa fac si cu blogul acesta. Sa-l las sa ramana pierdut prin spatiul virtual si eu sa imi construiesc altul. Dar...m-am gandit ca n-as vrea sa renunt la acesta. O data pentru ca am muncit ceva la el si apoi, chiar daca l-am dat uitarii atata timp, mi-e drag. Asa cum e el, cu ce am scris pe aici.
De aceea, imi promit ca de astazi sa nu mai fac aceeasi greseala si sa ma ocup mai serios de blog. In fond si la urma urmei, e o mica parte din mine. N-as vrea sa renunt la ea.
Poate ca voi mai evoca intamplari din trecut, evenimente care nu au avut sansa de a fi amintite la vremea lor, insa nu promit nimic. Totul depinde de cat de mult ma vor influenta acestea.
De acum inainte, conteaza doar prezentul pe baza caruia se construieste viitorul!
:) :) :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu