Iata ca s-a incheiat inca un an universitar ( cel de-al doilea pentru mine ). Sesiunea s-a terminat acum 3 saptamani, iar ziua de azi marcheaza si sfarsitul perioadei alocate pentru practica de vara. Urmeaza sa lucrez la alcatuirea dosarului, marti sa il predau si...gata!!! Plec acasa...
A fost unul dintre cei mai dificili ani posibili...cel putin asa mi s-a parut pe toata durata semestrelor si in sesiuni. Foarte multe proiecte si teme de predat, multa materie de retinut. Acum rasuflu usurata ca toate s-au sfarsit cu bine, insa in momentele in care credeam ca nu o sa reusesc sa finalizez totul la timp ma simteam pur si simplu coplesita. Ce e mai greu a trecut, insa or sa vina alte si alte provocari, uite-asa, ca sa nu avem noi timp sa ne plictisim.
In camin incepe sa se astearna linistea. Multi studenti s-au decazat deja, au mai ramas doar cei cu licenta si cei care mai au de rezolvat cate ceva cu practica. Pentru restul a inceput oficial vacanta de vara. Ma cuprindea un sentiment de usoara tristete vazand tinerii plecand cu un munte de bagaje spre taxi-uri, gari, autogari cu destinatia spre casa. Iasi-ul nu mai e la fel. Nu mai e la fel de aglomerat si colorat si vesel...Se simte lipsa studentilor peste tot. Cel putin eu una simt ca nu mai e la fel ca inainte si...e un pic trist.
As fi vrut ca vara asta sa fi ramas aici, sa lucrez si sa ma ocup de licenta. Nu a fost sa fie asa, poate ca e mai bine. Oricum am si alte lucruri de care sa ma ocup, asa ca privim partea plina a paharului.
Desi mai am de stat cateva zile, parca nu imi vine sa cred ca in curand voi parasi Iasi-ul meu drag si viata de aici. O sa imi fie foarte dor in vacanta de Iasi, cu defectele si calitatile sale, de viata de studenta, cu bune si cu rele, de tot ceea ce am trait si a trecut.
O sa simt lipsa unor lucruri si persoane si o sa ma bucur ca am scapat de altele ( lucruri sau persoane ). Ce sa-i faci, viata pentru mine e ca snurul unui martisor: o parte buna, una alba si alta neagra, care se impletesc si se completeaza reciproc. Daca ai parte de o intamplare trista, soarele isi va face curaj si va alunga norii care iti intuneca viata, precum si daca e senin si mult prea cald, vor veni nori care sa aduca un pic de racoare. Asa e viata, trebuie sa acceptam tot ceea ce primim si sa mergem mai departe. In fond si la urma urmei, totul se intampla cu un scop si totul e spre binele nostru. Cel putin asta imi place mie sa cred.
Sfarsitul anului universitar inseamna inceputul vacantei de vara. Vacanta pe care, ca de obicei, mi-o doresc relaxanta si in acelasi timp fructuoasa. Mi-as dori sa-mi reincarc bateriile la maxim, sa calatoresc, sa citesc, sa fac poze, sa ma intalnesc cu prietenii mei, sa rad, sa dansez, sa ascult muzica, sa ma uit la televizor, sa dorm pana tarziu, sa fac sport, sa invat sa gatesc, sa ma regsesc si sa conturez noi vise pentru toamna, vise pe care mi le doresc a deveni realitate.
Uff...si cam atat imi vine in minte deocamdata. Ca sa fiu sincera, ma si tem sa ma mai gandesc la altceva, nu de alta, dar decat sa risc sa nu-mi iasa lucrurile asa cum mi-as dori...mai bine le tin pentru mine, safely locked in my little head :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu