Cine imi citeste blogul, ar putea avea impresia ca sunt o persoana ocupata, dar in acelasi timp foarte fericita si multumita ca toate imi merg perfect. Ei bine, nu e asa!!!
Eu am o viata perfecta, dar numai in imaginatia mea. Numai in mintea mea toate lucrurile ies cum trebuie, se intampla cand trebuie si totul merge asa cum trebuie. Fac tot ce trebuie, cand trebuie, cum trebuie...trebuie, trebuie, trebuie, perfect, perfect, perfect!!!
In viata reala, nu e asa. Nu am avut niciodata o viata perfecta. De cand m-am nascut si pana in prezent, in ciuda dorintei mele de a atinge perfectiunea ( perfectiune pe care eu o percep intr-un anumit fel, asa ca nu va chinuiti sa ma intelegeti sau sa-mi explicati ca nu se poate atinge), am realizat ca tot ce am reusit sa fac a fost sa extrag fragmente de perfectiune din viata mea imperfecta.
Nu am avut o viata "normala". Am fost diferita. Inca de mica stiam ca nu e totul ok, ca lucrurile nu se petrec asa cum ar trebui. Simteam asta. Si la ce bun? Iata-ma ajunsa pana in ziua de azi, tanjind in continuare dupa viata mea perfecta. Si GATA! Am folosit mult prea mult cuvantul asta!
Nu-mi place sa ma plang, desi de multe ori o fac. Nu vreau sa mai vad, aud, stiu de lucruri urate! Pur si simplu m-am plictisit de ele. M-am saturat de oameni ipocriti, egoisti, neincrezatori, delasatori, etc, etc, etc...
Sper ca acesta sa fie singurul post cu astfel de conotatii negative!
Tot ce vreau acum e un pic de liniste si pace. Am nevoie de un timp numai si numai pentru mine, timp in care sa ma odihnesc, sa ma regasesc, sa revin la normal ( vesela, visatoare, indragostita ), sa nu mai am griji, sa nu ma mai enervez...Pur si simplu am nevoie de ceva pentru ca nu imi place starea in care ma aflu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu