28 aprilie 2009
27 aprilie 2009
Despre iubire
Iubirea?...Da...E doar un vis
indepartat...prea indepartat,
un vis frumos, chiar prea frumos
sa poata fi adevarat...
( Pompilia Stoian - Prieten drag )
Am iubit in nestire si am sperat in zadar ca sentimentele imi vor fi, candva, intoarse. Si cred ca as fi putut trai doar sperand...Dar EL a vrut altceva...
Nu stiu cum se face, dar de foarte multe ori am fost prinsa in asa-zisul "lant al iubirii". Lui X ii placea de mine, mie imi placea de Y, lui Y ii placea de Z care era deja intr-o relatie cu altcineva si tot asa...Oare isi batea joc Cupidon de noi? Cum se face ca de multe ori, inima ti-o ia tocmai acela care nu are nevoie de ea? O intrebare la care filosofii inca mai cauta raspunsul. Dar oare cate alegeri gresite nu am facut pana acum? Suntem mereu in cautarea printului, insa pana a-l gasi trebuie sa sarutam multi broscoi.
Cat de inselatoare pot fi sentimentele insa? Sa ne incredem in ele, sa dam crezare instinctului sau sa ne bazam pe ratiune? Sentimentele confera o stare euforica, insa neimpartasite constituie sursa a tristetii. Bazandu-ne de fiecare data strict pe ratiune, uitam sa traim viata riscant si nu mai simtim adrenalina.
Am patit de multe ori ca inima mea sa vrea, insa ratiunea sa-mi zica: "nu se poate". Ce este cel mai bine de facut? Eu recomand sa analizam bine situatia, cu avantajele si dezavantajele aferente, apoi sa vedem cu care dintre acestea rezoneaza si inima noastra. Sa cautam sa punem intotdeauna ratiunea in acord cu sentimentele, ca mai apoi sa nu regretam decat faptul ca nu a iesit totul cum ne-am dorit noi si nu ca am incercat, ca am riscat.
O singura data mi s-a intamplat ca fiind langa o persoana sa simt ca ea e cea pe care mi-o doresc alaturi de mine, careia sa-i dedic timpul meu si cu care sa impart tot ceea ce am. O singura data am simtit ca alaturi de acea persoana pot atinge culmile nebanuite ale fericirii. O singura data am simtit cu adevarat ca as fi dispusa sa fac orice ca cel de langa mine sa fie cu mine, sa fie al meu si sa-l fac fericit alaturi de mine. Imi era greu sa-mi explic acel puternic sentiment de atractie fata de el, nu ma gandeam decat la cat de mult mi-as dori sa ma tina in brate si sa povestim cate in luna si in stele...
Asta e prezentul meu, eu inca visez si sper ca povestea sa devina realitate. Am invatat sa lupt pentru ceea ce imi doresc, oricat de absurd ar parea lucrul acela in ochii celorlalti si indiferent cate piedici ar aparea sau oricate persoane ar dori sa-mi schimbe viziunea.
Inca nu renunt...nu vreau sa renunt...inca sper ca lucrurile se vor intoarce in favoarea mea. In fond si la urma urmei nu stie nimeni ce poate aduce ziua de maine. Si daca am mai invatat un lucru, acela e ca minunile se intampla zi de zi!
Oare fac bine? Oare gresesc? Oare imi fac singura rau cu toate aceste ganduri? Cine stie, insa chiar si asa, acest lucru se va numara printre putinele greseli pe care nu le voi regreta.
O sa trec pe rand de la speranta la deznadejde, de la depresii la optimism, de la lacrimi la zambete timide, dar in orice clipa voi fi in asteptare, in asteptarea lui si a iubirii.
Motto-ul studentilor
In sfarsit, cred ca am inteles care este scopul saptamanii: sa te odihnesti dupa oboseala din weekend!!!
26 aprilie 2009
Senzational! Extraordinar! Inedit!
In sfarsit am si eu ocazia de a scrie despre ceva ce suna gen "stire".
Aseara, undeva in jurul orelor 20:20, in timp ce eram la laptop si cautam pe google niste date cu scop informativ pentru mine, am simtit ca se clatina scaunul. A fost o senzatie asemanatoare cu cea ca atunci cand treci un pod care nu este stabil si te misti in toate partile, fara sa ai echilibru. Cam asta faceam eu in momentul cand am simtit cutremurul. M-am dus cu colegele mele la usa sa vedem ce se intampla. Mie nu imi venea sa cred ca e cutremur, dar cand am vazut ca toti ceilalti s-au alarmat un pic, recunosc ca am simtit o senzatie tare ciudata. Dupa vreo 3-4 minute cand s-au calmat spiritele, am incercat sa sunam acasa, sa vedem ce s-a intamplat. Bineinteles ca retelele erau la pamant. In cele din urma am prins postul Antena 3 online si ne-am uitat un pic la stiri.
A fost o senzatie noua pentru mine, a fost pentru prima data cand am simtit un cutremur. Ulterior, lucrurile au revenit la normal. Eu am navigat in continuare pe internet, iar colegele mele si-au vazut fiecare de-ale lor. Bineinteles ca au existat discutii de genul: "macar o data sa mai apuc sa fac x lucru si apoi pot sa mor fericita". Ceea ce m-a facut sa scriu pe google "cutremur 25 aprilie 2009 iasi". Am gasit un articol pe un blog in care un baiat spunea ce facea el in timpul cutremurului si ce a simtit in acele momente. M-am gandit si eu la acest aspect. Ce faceam am spus deja, dar la ce m-am gandit prima data? Ei bine, aici devine interesanta treaba. Nu m-am gandit la mine si la siguranta mea, nu m-am gandit la ai mei pentru ca eram sigura ca la ei nu s-a intamplat nimic, ci un singur gand mi-a venit in minte: daca EL este ok. Curios lucru. Le-am intrebat si pe fete care a fost primul lor gand cand au realizat ca e cutremur. Una a spus ca s-a gandit daca o sa mai fie vreo replica si si-a amintit de mama ei, iar cealalta s-a gandit la siguranta ei, apoi la mama. Numai eu am avut un singur gand si atat. Nu mi-a venit sa cred ca asta a fost singurul meu gand. Cum se face ca nu m-a interesat de mine, de siguranta mea si a celor din jurul meu, de faptul in sine, ci m-am gandit daca el este bine si nu a patit nimic?
Astfel de lucruri, precum un cutremur,o furtuna puternica sau un eveniment care starneste panica, ne fac sa ne dam seama ce este cu adevarat important pentru noi. Ce lucruri pretuim cu adevarat, la ce persoane tinem mai mult si in acelasi timp, cum in timpul unei activitati banale viata te poate lua prin surprindere. De aceea e important sa ne traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sa profitam din plin de orice sansa ca sa nu regretam ulterior, sa schimbam ura, invidia, frustrarea cu dragostea, prietenia si veselia. Caci nu se stie niciodata cand ne expira timpul si noi nu am apucat sa facem tot ceea ce ne-am dorit.
Eu imi doresc sa nu mai pierd timpul fara rost. Sa ma bucur din plin de fiecare clipa, de fiecare zi senina sau ploioasa, de fiecare persoana cu care relationez. Insa cel si cel mai mult, imi doresc sa iubesc asa cum stiu ca numai eu o pot face si dragostea mea sa fie impartasita!
Aseara, undeva in jurul orelor 20:20, in timp ce eram la laptop si cautam pe google niste date cu scop informativ pentru mine, am simtit ca se clatina scaunul. A fost o senzatie asemanatoare cu cea ca atunci cand treci un pod care nu este stabil si te misti in toate partile, fara sa ai echilibru. Cam asta faceam eu in momentul cand am simtit cutremurul. M-am dus cu colegele mele la usa sa vedem ce se intampla. Mie nu imi venea sa cred ca e cutremur, dar cand am vazut ca toti ceilalti s-au alarmat un pic, recunosc ca am simtit o senzatie tare ciudata. Dupa vreo 3-4 minute cand s-au calmat spiritele, am incercat sa sunam acasa, sa vedem ce s-a intamplat. Bineinteles ca retelele erau la pamant. In cele din urma am prins postul Antena 3 online si ne-am uitat un pic la stiri.
A fost o senzatie noua pentru mine, a fost pentru prima data cand am simtit un cutremur. Ulterior, lucrurile au revenit la normal. Eu am navigat in continuare pe internet, iar colegele mele si-au vazut fiecare de-ale lor. Bineinteles ca au existat discutii de genul: "macar o data sa mai apuc sa fac x lucru si apoi pot sa mor fericita". Ceea ce m-a facut sa scriu pe google "cutremur 25 aprilie 2009 iasi". Am gasit un articol pe un blog in care un baiat spunea ce facea el in timpul cutremurului si ce a simtit in acele momente. M-am gandit si eu la acest aspect. Ce faceam am spus deja, dar la ce m-am gandit prima data? Ei bine, aici devine interesanta treaba. Nu m-am gandit la mine si la siguranta mea, nu m-am gandit la ai mei pentru ca eram sigura ca la ei nu s-a intamplat nimic, ci un singur gand mi-a venit in minte: daca EL este ok. Curios lucru. Le-am intrebat si pe fete care a fost primul lor gand cand au realizat ca e cutremur. Una a spus ca s-a gandit daca o sa mai fie vreo replica si si-a amintit de mama ei, iar cealalta s-a gandit la siguranta ei, apoi la mama. Numai eu am avut un singur gand si atat. Nu mi-a venit sa cred ca asta a fost singurul meu gand. Cum se face ca nu m-a interesat de mine, de siguranta mea si a celor din jurul meu, de faptul in sine, ci m-am gandit daca el este bine si nu a patit nimic?
Astfel de lucruri, precum un cutremur,o furtuna puternica sau un eveniment care starneste panica, ne fac sa ne dam seama ce este cu adevarat important pentru noi. Ce lucruri pretuim cu adevarat, la ce persoane tinem mai mult si in acelasi timp, cum in timpul unei activitati banale viata te poate lua prin surprindere. De aceea e important sa ne traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sa profitam din plin de orice sansa ca sa nu regretam ulterior, sa schimbam ura, invidia, frustrarea cu dragostea, prietenia si veselia. Caci nu se stie niciodata cand ne expira timpul si noi nu am apucat sa facem tot ceea ce ne-am dorit.
Eu imi doresc sa nu mai pierd timpul fara rost. Sa ma bucur din plin de fiecare clipa, de fiecare zi senina sau ploioasa, de fiecare persoana cu care relationez. Insa cel si cel mai mult, imi doresc sa iubesc asa cum stiu ca numai eu o pot face si dragostea mea sa fie impartasita!
24 aprilie 2009
Cum sa depasim cu usurinta orice dificultate
" Oamenii nu sunt afectati de dificultati, pe cat sunt afectati de opiniile pe care le au asupra acestor dificultati. " ( Epictetus )
" Reactia noastra este ceea ce determina semnificatia faptelor. " ( Seneca )
In loc sa ne intrebam: " De ce mi s-a intamplat tocmai mie asa ceva? ", putem sa dam o abordare diferita situatiei, gandindu-ne: " Cum pot folosi mai bine ceea ce am la dispozitie pentru a imbunatati situatia? "
Cat de simplu ar trebui sa fie, tinand cont ca totul depinde de noi. Insa sentimentele sunt un adversar foarte puternic si de multe ori, indiferent cat de puternic vrei sa fi ca sa le domini, acestea te coplesesc. Timpul si sentimentele merg mana in mana pentru ca in fond si la urma urmei...timpul le rezolva pe toate...el poate aprinde sau stinge un sentiment.
Orgoliul ma indeamna sa cred ca sunt puternica si ca pot infrunta singura orice provocare pe care viata mi-o scoate in cale, insa in inima mea simt ca toate acestea nu au nici un rost daca nu pot sa le impart cu cineva. Daca tu nu imi esti alaturi si la bine si la rau, daca eu nu pot sa fiu langa tine atunci cand ai nevoie de mine, daca in loc de doi sunt unu, atunci viata nu mai are acelasi farmec si zilele trec monoton. Caci fericirea e un sentiment care trebuie trait in doi pentru a fi simtit la intensitate maxima.
Si apoi, ati auzit de egoisti multumiti pe deplin sau ca singuratatea e calea catre fericirea absoluta?
" Reactia noastra este ceea ce determina semnificatia faptelor. " ( Seneca )
In loc sa ne intrebam: " De ce mi s-a intamplat tocmai mie asa ceva? ", putem sa dam o abordare diferita situatiei, gandindu-ne: " Cum pot folosi mai bine ceea ce am la dispozitie pentru a imbunatati situatia? "
Cat de simplu ar trebui sa fie, tinand cont ca totul depinde de noi. Insa sentimentele sunt un adversar foarte puternic si de multe ori, indiferent cat de puternic vrei sa fi ca sa le domini, acestea te coplesesc. Timpul si sentimentele merg mana in mana pentru ca in fond si la urma urmei...timpul le rezolva pe toate...el poate aprinde sau stinge un sentiment.
Orgoliul ma indeamna sa cred ca sunt puternica si ca pot infrunta singura orice provocare pe care viata mi-o scoate in cale, insa in inima mea simt ca toate acestea nu au nici un rost daca nu pot sa le impart cu cineva. Daca tu nu imi esti alaturi si la bine si la rau, daca eu nu pot sa fiu langa tine atunci cand ai nevoie de mine, daca in loc de doi sunt unu, atunci viata nu mai are acelasi farmec si zilele trec monoton. Caci fericirea e un sentiment care trebuie trait in doi pentru a fi simtit la intensitate maxima.
Si apoi, ati auzit de egoisti multumiti pe deplin sau ca singuratatea e calea catre fericirea absoluta?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)