26 aprilie 2009

Senzational! Extraordinar! Inedit!

In sfarsit am si eu ocazia de a scrie despre ceva ce suna gen "stire".
Aseara, undeva in jurul orelor 20:20, in timp ce eram la laptop si cautam pe google niste date cu scop informativ pentru mine, am simtit ca se clatina scaunul. A fost o senzatie asemanatoare cu cea ca atunci cand treci un pod care nu este stabil si te misti in toate partile, fara sa ai echilibru. Cam asta faceam eu in momentul cand am simtit cutremurul. M-am dus cu colegele mele la usa sa vedem ce se intampla. Mie nu imi venea sa cred ca e cutremur, dar cand am vazut ca toti ceilalti s-au alarmat un pic, recunosc ca am simtit o senzatie tare ciudata. Dupa vreo 3-4 minute cand s-au calmat spiritele, am incercat sa sunam acasa, sa vedem ce s-a intamplat. Bineinteles ca retelele erau la pamant. In cele din urma am prins postul Antena 3 online si ne-am uitat un pic la stiri.
A fost o senzatie noua pentru mine, a fost pentru prima data cand am simtit un cutremur. Ulterior, lucrurile au revenit la normal. Eu am navigat in continuare pe internet, iar colegele mele si-au vazut fiecare de-ale lor. Bineinteles ca au existat discutii de genul: "macar o data sa mai apuc sa fac x lucru si apoi pot sa mor fericita". Ceea ce m-a facut sa scriu pe google "cutremur 25 aprilie 2009 iasi". Am gasit un articol pe un blog in care un baiat spunea ce facea el in timpul cutremurului si ce a simtit in acele momente. M-am gandit si eu la acest aspect. Ce faceam am spus deja, dar la ce m-am gandit prima data? Ei bine, aici devine interesanta treaba. Nu m-am gandit la mine si la siguranta mea, nu m-am gandit la ai mei pentru ca eram sigura ca la ei nu s-a intamplat nimic, ci un singur gand mi-a venit in minte: daca EL este ok. Curios lucru. Le-am intrebat si pe fete care a fost primul lor gand cand au realizat ca e cutremur. Una a spus ca s-a gandit daca o sa mai fie vreo replica si si-a amintit de mama ei, iar cealalta s-a gandit la siguranta ei, apoi la mama. Numai eu am avut un singur gand si atat. Nu mi-a venit sa cred ca asta a fost singurul meu gand. Cum se face ca nu m-a interesat de mine, de siguranta mea si a celor din jurul meu, de faptul in sine, ci m-am gandit daca el este bine si nu a patit nimic?
Astfel de lucruri, precum un cutremur,o furtuna puternica sau un eveniment care starneste panica, ne fac sa ne dam seama ce este cu adevarat important pentru noi. Ce lucruri pretuim cu adevarat, la ce persoane tinem mai mult si in acelasi timp, cum in timpul unei activitati banale viata te poate lua prin surprindere. De aceea e important sa ne traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sa profitam din plin de orice sansa ca sa nu regretam ulterior, sa schimbam ura, invidia, frustrarea cu dragostea, prietenia si veselia. Caci nu se stie niciodata cand ne expira timpul si noi nu am apucat sa facem tot ceea ce ne-am dorit.
Eu imi doresc sa nu mai pierd timpul fara rost. Sa ma bucur din plin de fiecare clipa, de fiecare zi senina sau ploioasa, de fiecare persoana cu care relationez. Insa cel si cel mai mult, imi doresc sa iubesc asa cum stiu ca numai eu o pot face si dragostea mea sa fie impartasita!

Niciun comentariu: