Sunt genul de persoana careia ii place sa se inteleaga bine cu toata lumea, careia ii place sa-i vada pe toti fericiti si cu zambetul pe buze. Nu ma intreba de ce, pur si simplu asa mi se pare mie ca ar trebui sa fie. Ei, dar realitatea e alta si e cam greu ca totul sa se intample asa cum cred eu ca e normal sa fie.
Printre cele mai importante persoane din viata mea se numara prietenii...dar nu ma refer la cei care apeleaza la tine in caz de nevoie, ci la cei care se bucura atunci cand iti merg toate bine si care iti sunt alaturi atunci cand treci printr-un necaz.
Nu pot sa spun ca am avut sau ca am foarte multi prieteni...
In copilarie am avut o singura prietena pe care am putut sa o numesc cu adevarat "cea mai buna prietena a mea". Ea era din Bucuresti si ne intalneam in fiecare vara la bunici. In timpul anului ne trimiteam scrisori si felicitari. Ne intelegeam atat de bine incat azi, cand privesc in urma la tot ce a fost, ma gandesc cu nostalgie la ce vremuri frumoase am trait. Regret ca am pierdut legatura...Si daca va mai spun ca nu ne-a despartit distanta, ci niste baieti...?
Pe masura ce am crescut nu am mai reusit sa gasesc o persoana compatibila cu mine, cu care sa ma inteleg chiar si numai din priviri. Recunosc, sufeream din pricina asta si nu intelegeam de ce nu pot sa am si eu o astfel de prietena. Mie imi era de ajuns sa am chiar si un singur om langa mine dar sa fie de incredere 100%.
Acum, studenta fiind, constat ca nu am doar o prietena...ci multe persoane carora le-am ajuns la inima, de multe ori chiar si fara sa vreau. Mi-am dat seama ca exista in jurul meu persoane carora le pasa de mine si care imi vor binele. Persoane care s-ar bucura sa ma vada fericita alaturi de cineva si care ma incurajeaza ori de cate ori trec printr-o perioada mai dificila.
Ca de obicei, imi dau seama cam greu de ceea ce am langa mine, desi apreciez si cel mai mic gest care se face pentru mine.
Care este scopul acestei postari? Simplu: sa le multumesc tuturor prietenilor mei.
Deci: va multumesc dragii mei ( va stiti voi care sunteti ) pentru ca:
- ma suportati ori de cate ori va stresez cu vreo "problema majora" pentru mine;
- ca ma incurajati intotdeauna cand tind sa renunt la ceea ce imi doresc cu adevarat;
- ca ma certati "din dragoste";
- ca imi sunteti alaturi nu numai la bine, ci si la greu;
- ca va chinuiti sa imi scoateti "prostioarele" din cap ( stiti voi la ce ma refer );
- ca ati ales sa ma cunoasteti mai bine si ca nu v-ati lasat inselati de aparente;
- ca ma iubiti si ma apreciati, desi de multe ori stau si ma intreb ce am facut ca sa va merit pe voi ca prieteni si cum am facut sa va ajung la suflet si sa-mi fac un locusor acolo atat de bine incat sa va fie imposibil sa ma mai scoateti;
Pentru acestea, dar si pentru multe alte lucruri care o sa ramana intre noi, va multumesc si va asigur de un loc bine meritat in inima mea, loc pe care unii dintre voi chiar daca nu stiti ca il aveti, cu siguranta nu o sa vi-l poata lua nimeni.
Astfel am ajuns sa pot striga si eu cu sinceritate ca: "AM CEI MAI BUNI PRIETENI DE PE PAMANT!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu