Se spune ce cele mai frumoase lucruri se intampla atunci cand te astepti mai putin. Se mai spune, de asemenea, ca nici un lucru nu e intamplator. Sceptica de mine, insa, refuza sa creada asa ceva. Pana in ziua cand am patit-o. Uite asa incepe povestea...O poveste ce imi doresc sa nu se termine niciodata...Dar sa o luam cu inceputul :)
E o simpla zi de joi. Insa e una din acele zile cand se pare ca planetele sunt aliniate prost, ceea ce inseamna ca starea mea se rezuma la inconfort si lipsa chefului de a face orice. Cu toate acestea, cateva ore trebuie sa le aloc unui curs si unui seminar, iar mai spre seara, sedintei de la asociatie. Ma gandesc ca am mai avut si proasta inspiratie ca, in urma cu o saptamana, sa fac un pariu pe care l-am pierdut si astazi e ziua in care trebuie sa-l onorez.
Intr-o zi ca aceasta mi-a fost dat sa te cunosc. Cine ar fi crezut ca exact atunci cand ai impresia ca toate iti merg prost poate sa apara ceva sau cineva in viata ta care sa schimbe totul la 180 de grade. Pana si modul in care ne-am cunoscut a fost dragut. Nici daca am fi planuit nu ar fi iesit atat de bine.
Si cu toate acestea...am un regret...ca nu am profitat mai mult de acele clipe. Am o scuza: de unde era sa stiu ce va urma apoi? Dar scuzele nu folosesc la nimic.
Tu ai deschis un nou capitol in viata mea. O data cu revenirea primaverii, ai reusit sa trezesti in mine niste sentimente demult uitate si pe care nu visam sa le retraiesc curand. Dar iata ca imposibilul a fost facut posibil...
Ce incerc eu sa exprim acum pare lipsit de sens. Asa e orice inceput: greu, incert, neatractiv poate...Insa te asigur ca pe masura ce vei ajunge sa cunosti mai multe, nu o sa regreti nimic. Tot ce iti cer este sa imi dai o sansa.
Acesta e inceputul: atat al primaverii, cat si a acestei povesti...
...va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu