E deja a treia oara cand aman alarma telefonului. Nu stiu cand a trecut si noaptea asta si eu nu am reusit sa ma odihnesc asa cum trebuie. Sunt cam somnoroasa si ma gandesc ce bine e de cei care nu au programul de la 8 dimineata, mai ales pentru persoanele nocturne ca mine. Dar se face tarziu si cum mie nu-mi place sa intarzii, trebuie sa ma ridic din pat. Am norocul ca in maxim 20-30 de minute sa fiu gata pregatita de plecare.
Ajung la facultate. Nimic nou pe aici, aceeasi colegi, aceleasi cursuri si seminarii care parca deja nu ma mai incanta atat de mult ca la inceput...Timpul trece destul de greu, mai ales ca totul mi se pare plictisitor si mintea mea zboara departe, departe...O fi de la vreme, o fi de la altceva starea mea?
Nu asta e important, nu intereseaza pe nimeni rutina. Nu conteaza traseul trezit-imbracat-mancat-facultate-camin-somn. E important ce se ascunde in spatele acestor lucruri. E interesant ce lucruri reusesc sa ne infrumuseteze ziua si ce ne face sa ne simtim bine.
Ma uit pe fereastra...E atat de frumos afara si eu nu ma pot bucura din plin de aceasta zi. E atat de placut in parc si eu nu reusesc sa ma simt la fel de bine ca inainte, ca atunci cand faceam cate o plimbare si admiram jocul copilasilor sau seninatatea chipurilor batranilor...Nimic nu mai e la fel pentru ca simt ca imi lipseste ceva.
Mi-e dor de acele momente scurte, dar intense, cand o simpla melodie ma facea sa ma simt fericita, cand o plimbare, o floare sau un peisaj ma incantau atat de mult incat ziua mea era perfecta...indiferent de ce as fi trait inainte...
Am atat de multe lucruri de facut , insa imi lipseste cheful de a ma apuca de treaba...
Nimic nu mai e la fel de cand te-am cunoscut pe tine!!!
Da! Ies in oras, cant, dansez, ma distrez prin cluburi, ma plimb, calatoresc, citesc, ascult muzica, fac voluntariat, ma bucur de cele mai nesemnificative lucruri, dar, seara cand ma bag la somn sunt tot singura, locul de langa mine e inca gol si pe mine ma cuprinde o tristete de neexplicat, intrebandu-ma constant cu ce gresesc si ce anume ar trebuie sa fac ca sa schimb situatia asta.
Ma bucur de multe lucruri frumoase existente in lume, dar ce folos mai au ele daca nu le pot imparti cu tine?
Ma simt exact ca intr-un film: o fata simpla, care nu iese cu nimic in evidenta, se indragosteste de un tip fermecator. El e tot ceea ce ea si-a dorit vreodata si sufera in tacere dupa el, insa acesta nu a remarcat-o asa cum ar fi trebuit. In filme, totul se termina cu un happy end, dupa o perioada mai dificila ( care in realitate e mult mai lunga si mai dureroasa ) ajung sa fie impreuna si sa fie fericiti. Eu imi traiesc povestea, zi de zi e la fel, cu exceptia gandurilor referitoare la tine. Insa finalul...care va fi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu