Pastele a avut intotdeauna pentru mine o valoare profund spirituala. Cele sapte saptamani de post care culmineaza cu cele trei zile ale sarbatoririi Invierii Domnului imi dau tot timpul sentimente placute de pace si de bucurie inexplicabile.
Imi amintesc ca, mica fiind, abia asteptam Saptamana Mare pentru a participa la Denii. Punctul culminant era reprezentat de momentul cand cantam "Prohodul Domnului" si treceam pe sub "aer" si imi puneam o dorinta.
Acum ca am mai crescut, ma fascineaza si alte lucruri. De exemplu, mi se pare atat de frumos sa vad oameni care merg in noaptea de Inviere la biserica sa ia lumina. De la cei mai mici, pana la cei mai mari, cu totii se pregatesc de acest moment. Recunosc, sufletul imi vibreaza in mod deosebit atunci cand vad cupluri care in aceasta seara aleg sa mearga la biserica, nu in club. Nu stiu de ce, dar m-a impresionat intotdeauna acest lucru si adeseori am visat sa am si eu parte de asa ceva.
Un alt moment care imi place in noaptea de Inviere este cel al sfintirii cosurilor umplute cu fel de fel de bunatati pregatite de gospodinele constiincioase. Nu stiu cum e in alte zone, dar la mine in Bucovina se pregatesc diferite feluri de mancare si prajituri care se aseaza frumos intr-o cosarca si se duc dimineata la biserica pentru a fi sfintite. E frig, insa merita sa astepti. O data ajunsa acasa cu lumina si bucatele sfintite, intreaga familie se aduna la masa, ciocnesc un ou rosu si...se bucura si se veselesc.
Momentul transpuns in cuvinte nu are farmec, insa trait, e cu totul si totul altceva.
Hristos a inviat! Sa ne bucuram si sa facem sarbatoare din faptul ca ne-am adunat cu toti, inca o data, alaturi de familiile noastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu