Duminica a fost mare sarbatoare: Intrarea Domnului in Ierusalim ( popular: Sarbatoarea Floriilor ), sarbatoare ce precede Saptamana Patimilor si Invierea Domnului Nostru Iisus Hristos.
Tot duminica am dormit cu o ora mai putin pentru ca s-a dat ceasul inainte :(( Nu e corect, mie care imi place sa dooorm ;))
Duminica am petrecut o zi deosebit de frumoasa si de neasteptata. Mi s-a facut o surpriza: am fost invitata la teatru. Iupiii!!! De cand imi doresc sa ajung si aici... Surpiza a fost, insa, alta: am fost la teatrul de copii. Impreuna cu Louise, am vazut o transpunere in scena a povestii "Prostia omeneasca" de Ion Creanga. Ce pot sa spun.... m-am simtit ca la gradinita. Am fost intr-o sala plina de copilasi nazdravani. Pana sa inceapa piesa i-am urmat cum radeau si misunau prin sala. Am fost impresionata de tatii, mamele sau chiar intreaga familie care au venit cu copiii la teatru. Langa mine a stat un bunic cu nepotica lui. Acesta ii explica pe parcursul spectacolului ce nu intelegea ea. Au fost atat de dulci si de scumpi :X M-am simtit si eu copilas si mi-a placut foarte mult de actori. Oameni pasionati de teatru si care iubesc copiii. Asta am vazut eu.
Dupa spectacol aveam de gand sa plec in camin si sa ma apuc de teme. Da' de unde? :)) Luiza mi-a facut o alta surpriza si m-a luat la ea acasa, oferindu-mi o duminica superba alaturi de ea. Uite-asa, am petrecut o dupa-amiaza ca intre fete, am papat ( e o foooarte buna gospodina, aviz baietilor :> ), ne-am uitat la filmulete, desene, poze, am ascultat muzica, am jucat joculete ( Luiza mi-a deschis o cafenea :> ), am palavragit vrute si nevrute. Nici nu stiu cum a trecut timpul, dar nu ma mai dadeam plecata de la ea. Intr-un final, presata de timp, am zis ca e cazul sa ma strang si eu pe la casa mea si am plecat de la Luiza, furandu-i o promisiune cum ca vom mai repeta experienta ( si asta cat de curand!!! ).
Am ajuns zgribulita in camin si nici n-am apucat sa stau o ora, ca am primit invitatie prin vecini la film. Asa ca, am luat popcornul cu gust de caramel si mi-am incheiat seara prin c12, alaturi de doua fete scumpe de tot, vizionand nu unul, ci doua filme! Cat timp am stat la fete, a plouat, astfel ca atunci cand am iesit eu de la ele si in timp ce ma indreptam spre caminul meu, m-am bucurat de un aer racoros, umed, tare... mirosea a ploaie, a primavara, a racoare, a bine si frumos.
Cam asa mi-am incheiat eu un weekend deosebit.
A inceput Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor. In fiecare seara se fac denii, slujbe nemaipomenit de frumoase. E o saptamana in care chiar ar trebui sa fim mai cumpatati, mai linistiti, mai buni, mai iertatori. Sa renuntam la prostiile, orgoliile si dreptatea noastra. Sa ne impacam cu cei cu care suntem certati, sa-i iubim pe cei care ne sunt in preajma si sa ne pregatim frumos pentru marea sarbatoare care urmeaza: Invierea. Inca o saptamana de post: curaj, mai este un pic si gata! Sa ne gandim ma mult la Hristos si la patimile lui si sa lasam grijile vietii si fastul acestei sarbatori pe planul doi. Cum am zis si la Craciun, conteaza cum arata sufletul nostru, nu casa, bucatele sau noi in exterior. Interiorul, sufletul face diferenta.
M-am suparat un pic azi pentru ca la singurul seminar pentru care am ramas in Iasi, nu a venit profa. Ce aiurea, putea sa ne anunte. Daca stiam asa, plecam inca de vineri acasa. Acum as fi fost in pat la mine, dar asa... mai petrec o noapte in camin. Ce sa fac, ma resemnez. Asta a fost sa fie. Daca nu era asa, nu as fi avut parte de acest sfarsit de saptamana minunat ce tocmai s-a incheiat.
Dar gata! Bagajul e facut, maine adaug ultimele lucrusoare si la 3:33 sper sa ma aflu in trenul ce ma duce spre casa. Iupiii!!! Abia astept! Mi-e dor de Campulung, de casa mea, de camera mea, de patul meu, de papa buna, de tot, tot, tot!!! Abia astept sa ajung! Nu mai vreau Iasi, nu mai vreau camin, nu mai vreau stres si griji, cel putin pentru o perioada. Vreau acasa la mine, vreau liniste, vreau o pauza de relaxare totala...
Maine o sa fiu acasa la mine, in patul meu... abia astept. Deci, asta e ultima noapte in Iasi, in camin, in starea mea de nemultumire.
Ne auzim de acasa. Nu stiu cand, nu stiu cu ce... gasesc eu. O sa-mi vina mie inspiratia si o sa scriu eu ceva pe blog, altceva, mult mai interesant decat ce am mai facut eu in ultima vreme :D
See you, hope to be back soon :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu