9 martie 2010

Weekend de poveste

N-am mai intrat pe blog atat de des pe cat mi-as fi dorit. Ca de obicei, apar alte si alte locuri unde trebuie sa fiu, lucruri pe care trebuie sa le fac, astfel incat unele dintre activitatile mele pe care le consider destul de importante suporta amanare. Se pare ca atata timp cat sunt in Iasi am mai mereu cate ceva de facut, pe cand atunci cand sunt acasa am si timp si chef si dor sa mai scriu cate ceva. Asta ca sa nu mai vorbesc de lista mea luuunga de articole ce asteapta a fi postate ( nu sunt scrise inca, au numai titlul :P ).
Asa... dupa cum ziceam, am avut parte de un weekend deosebit. Am mers, cu ajutorul lui Dumnezeu, intr-un coltisor de Rai de care imi era dor si totusi teama ca nu voi mai ajunge sau ca nu va mai fi la fel... in fine, ganduri stupide. N-am scapat nici de data asta de aventuri, ca deh, cand sunt cu o anumita C. am mai mereu parte de cate una. Totul a inceput cu faptul ca am pornit prea tarziu din camin. Nu stiu cum, dar de la Rapa Galbena incolo da-i si alearga cu un ghiozdan greu in spate. Si eu sunt un dezastru la alergat, nu am rezistenta deloc. DELOC! Asa ca am ajuns cu un minut prea tarziu si am pierdut trenul. Pana am returnat biletele, am aflat ca nu exista alta legatura spre locul unde vroiam noi sa ajungem, asa ca mergand in autogara am pierdut si ultimul maxi- taxi. Buuun, super! Ce sa facem? Luam un maxi spre Pascani ( are o semnificatie deosebita acest oras pentru o anume Andreea, nu zic mai multe ) si de acolo o ocazie pana in Suceava si de acolo aveam o masina pana unde vroiam sa ajungem. Ne urcam in maxi, prind si loc ( yes! ) si pornim la drum. Prin Codrii Pascaniului se circula bara la bara, drum cu polei, zapada nu era curatata. In fine, in loc sa ajungem la cel tarziu 5:30 in Cristesti ( ca de acolo cica aveam legatura mai usor spre Suceava ) ajungem pe la 6:30. Nu-i nimic. Asteptam ocazie. Si staaam si asteptam si nu ne ia niciuna. Si staaam in firg, ningea super tare. Eram langa o casa, lumina era aprinsa si vedeam parintii si copiii in interior stand la caldurica, mancand si vorbind si asa mi-as fi dorit sa fiu si eu acolo, sa dorm, sa stau, sa rad, sa vorbesc, sa nu stau afara. Pana la 9:30 cand a venit cineva sa ne ia cu masina de acolo ( ca altfel nu aveam nici o sansa) am inghetat, am trait intens, am simtit aventura! In cele din urma, aproape de miezul noptii am ajuns in mult iubitul meu colt de Rai. Nu e prima data cand am parte de astfel de aventuri. As vrea, totusi, sa fie ultima :D
In weekend am avut parte de liniste, de zapada si de un peisaj ca in povesti!!! Imi pare rau ca nu am poze ca sa arat minunea naturii. Am mai avut parte de o maaare bucurie, dar nu spun care. Apoi am avut parte de inca o aventura la drumul de intoarcere. Era vorba sa plecam luni dimineata la 7. Trebuia sa facem trei legaturi pana in Iasi. La 6 ma trezesc, cu chiu cu vai, imi fac patul, imi pregatesc bagajul, ca pe la 6:30 sa hotaram ca plecam la 13:00. Perfect! Am bagat somn pana pe la 10, m-am odihnit si bine a mai fost!
Acum sunt in Iasi. Mi se pare ca am fost plecata o vesnicie. Reluam activitatea intelectuala intensa si stresanta, picurata pe ici pe colo cu cate un zambet si un strop de bucurie.
Esentialul e ca weekendul asta am mai invatat ceva, mare lucru poate face o carte!
N-am zis nimic de 1 si de 8 Martie. Nu stiu de ce, dar pur si simplu, n-am simtit nevoia. Au devenit prea comericale lucrurile astea si incep sa ma plictiseasca. Desigur ca ma bucur atunci cand primesc un mesaj sau o mica atentie dar... mi se par lucruri fara fond. Adica, de ce sa dau si sa primesc pe 8 Martie si nu pe 17 iulie? In fine, astea-s alte teorii de-ale mele.
Nu conteaza cum e vremea, conteaza cum suntem noi in interior pentru ca asta se va reflecta si in exterior! Sa fim cumpatati si multa liniste sufleteasca va doresc! :)

Un comentariu:

Anonim spunea...

totul e bine cand se termina cu bine:) ingerii sa ti calauzeasca pasii si sa aiba grija de tine in continuare:) imbratisari calde:)