Astazi am avut parte de ceea ce isi doresc cu atata ardoare copilasii: sa creasca si sa faca si ei ceea ce fac oamenii mari.
Ziua mea a inceput cu un curs care nu s-a facut, dar la care am aflat cateva informatii foarte utile pentru licenta. Super! Am mers la secretariat si mi-am laut adeverintele pentru medic, apoi m-am indreptat catre cabinetul medicului de familie la care vroiam sa ma inscriu. Dupa aproximativ o ora de asteptat, am vorbit numai cu asistenta care m-a inscris si mi-a dat trimiterea de care aveam nevoie. In concluzie, sunt inscrisa la un medic de familie care nici macar nu stiu cum arata la fata. :)) Asistenta m-a trimis la un spital la care nu mai fusesem niciodata. Ca de obicei, atunci cand sunt pusa in fata unei situatii cu care nu m-am mai intalnit vreodata, am tendinta sa intru in panica. Acum nu prea mai aveam ce face... piciorul ma durea, vroiam sa aflu neaparat care e problema, nu aveam la cine sa apelez ca sa ma insoteasca asa ca... am luat-o incet la drum in speranta ca voi reusi sa ma descurc eu cumva. N-am gasit din prima policlinica la care eram trimisa :D Am nimerit la spital, dar de acolo m-a indrumat portarul ( care era de fapt o femeie draguta ). Intru in policlinica si ma uit... ma uit... si nu stiu unde sa o iau. Am vazut un tabel cu ce sectii exista si la ce etaje se gasesc si am luat-o la pas prin policlinica. Intr-un final, ajung la un cabinet, bat la usa, intru si zic: "Nu stiu daca am nimerit bine" dar doamna doctor a fost draguta s-a uitat pe trimitere si a zis ca e bine. I-am explicat problema si m-a trimis la radiologie. Acum cauta radiologia. O gasesc, stau acolo, fac raza. Ma trimit nu stiu unde sa platesc radiografia. Buuun, ia si cauta locul ala. Ma invart eu ce ma invart si pana la urma intreb un doctor care a iesit dintr-un cabinet. Imi arata. Merg la locul respectiv si astept. Doamnele de acolo pareau foarte ocupate, nu stiu cu ce, dar un timp nici nu m-au bagat in seama. In cele din urma, se trezeste una ca stau si eu ca idioata acolo si imi acorda atentie. Dupa ce platesc, merg inapoi la radiologie dupa rezultate. Am asteptat si acolo o bucata buna pana s-a gandit doctorita sa mi le interpreteze, iar de acolo am mers iar la prima doamna doctor sa imi dea tratamentul. Imi recomanda fizioterapie si medicamente. Sunt de acord. Merg sa ma programez la fizioterapie, apoi merg la farmacie dupa medicamente. Apoi dau fuga inapoi la cabinetul medicului de familie cu rezultatele finale. Toate acestea, pana la ora 14 cand deja credeam ca au trecut 3 zile in una singura. Ajung in camera, stau un pic si merg la biblioteca sa imi iau niste carti. Ca niciodata, cartile mi-au venit repede, astfel incat am reusit sa ma incadrez in timp si pana la ora 5 eram inapoi in camera. Concluzii dupa prima parte a zilei: e frumos sa fii om mare, dar numai la inceput pana vezi ce si cum sta treaba. Pe urma, iti doresti sa redevii copilul de alta data, fara griji, fara probleme, fara stres.
Seara mea s-a incheiat intr-un mod deosebit de placut, eu si inca trei fete am luat-o spre Agronomie, locul unde s-a desfasurat ultima conferinta organizata de cei de la ASCOR Iasi, intitulata "Cautand sensul vietii, m-a gasit Dumnezeu" unde a fost invitata Maica Siluana de la Centrul de Formare si Consiliere Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril din Iasi. Despre conferita nu am decat cuvinte de lauda. Mi-a parut rau ca am ajuns noi un pic mai tarziu si nu am mai gasit loc pe scaune, iar sala era arhiplina... dar cu toate acestea a meritat din plin sa ma aflu acolo.
In primul rand, o stiam pe maica, un pic, din cartile pe care le-am citit si pe care le gasiti in sectiunea de pe blog dedicata cartilor citite de mine. Pot sa spun ca este o persoana deosebita, glumeata, de la care avem toti ce invata. Mi-a placut foarte mult cum a vorbit, ce a vorbit, a fost cu adevarat folositor sa ascultam cuvintele ei. In prima parte a conferintei ne-a vorbit maica despre experientele ei, apoi corul Invierea de la ASCOR ne-a bucurat cu cateva cantece inchinate Sarbatorilor Pascale, iar in ultima parte, maica a raspuns intrebarile celor din sala. Apoi am plecat acasa... cumva plutind ( stiu eu de ce ).
Adevarul este ca dupa o zi agitata, asa cum a fost prima parte a zilei, conferinta a venit ca un balsam pentru suflet. Si ce daca nu am mers la curs? Nu regret deloc.
Cam asa s-a incheiat ziua mea de "om mare". Mai vreau sa repet experienta? Nu stiu... O recomand si altora? Ultima parte, cu siguranta. Cert e ca in curand ma voi numara si eu printre randurile adultilor "adevarati".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu