Amintiri, amintiri...

Nu m-am simtit deloc bine zilele astea... nici azi nu sunt intr-o forma prea buna si am sentimentul ca nici maine situatia nu se va schimba. Suntem in perioada dintre sarbatori, perioada cat de cat normala in comparatie cu zilele de sarbatoare in sine ( zile care, pentru mine, din anumite motive sunt un pic mai dificile ). Nu voi intra in detalii, insa ma voi achita de o datorie pe care o am inca din octombrie. Voi considera reluarea unor anumite evenimente care s-au petrecut ca pe un fel de terapie. Ma gandesc ca, poate, amintirea unor perioade bune din viata mea va reusi sa-mi mai ridice un pic moralul. Scriu despre toate acestea acum pentru ca nu as vrea sa ma prinda noul an cu "unfinished business" care sa-mi incurce planurile ( as always ).
Deci... urmeaza o postare foarte, foarte lunga ( asta in cazul in care nu ma razgandesc si ma hotarasc sa o fragmentez in mai multe postari, dar asta o sa decid pe parcurs ). Daca sunteti interesati, inarmati-va cu multa, multa rabdare si pregatiti-va sa va reintalniti cu zilele de toamna, povesti si peripetii ale intoarcerii mele in Iasi si ce am facut in toata aceasta perioada. Daca nu va intereseaza asa ceva, va recomand sa va opriti aici si sa va ocupati timpul cu ceva mult mai folositor decat povestile mele stupide de viata. Toate lucrurile care urmeaza au fost scrise intr-un caiet pentru a fi postate pe blog si le voi reda cu fidelitate, nu voi schimba nimic pentru a exprima cu exactitate sentimentele mele din acele momente.

I. Reintoarcerea in Iasi

Am reusit sa-mi termin bagajele pe undeva in jur de ora 12 ( aproape ). Am avut atat de multe lucruri ( :D ) incat am stabilit cu tata ca o sa-mi mai trimita o geanta cu un maxi- taxi. Am mai stat un pic pe la laptop, m-am uitat la doua episoade din Friends, apoi, in timp ce ma uitam la tv pentru ultima data la Kid vs Kat, am inceput sa ma imbrac. As fi vrut sa fi scris si despre cum a fost ultima zi acasa dar n-am mai apucat. Am avut multe de facut si putin timp la dispozitie. Am stat mult in asteptarea listelor de cazare ( despre care nu mai comentez nimic ). Eh, intr-un final, pana am reusit sa ma mobilizez, s-a facut tarziu si nu am mai apucat sa fac mare lucru. N-am reusit sa las curatenie perfecta in casa, asa cum imi place mie. N-am reusit sa profit la maxim de ultima zi. Dar pana la urma cred ca a fost bine si asa. In cele din urma, pe la ora doua am mai aruncat o ultima privire in casa, am luat bagajele si am pornit spre gara.
Imi pare rau ca nu am apucat sa fac niste poze in casa, ca la camin ( cand mi se face dor ) sa ma uit la biblioteca mea, la biroul meu, la canapeaua pe care dormeam, la pernuta pe care o aveam de strans in brate, la baia care arata atat de frumos, la bucataria care desi inca nu e gata, are acum tot ce am nevoie. Nu-i nimic, poate data viitoare.
Ajunsi in gara, bineinteles ca am mai avut de asteptat aproximativ vreo 30 de minute din cauza intarzierii trenului. Intre timp, ma gandeam cu groaza ca timp de un minut trebuie sa fug sa-mi gasesc vagonul si sa urc toate bagajele. Sunt momentele pe care le urasc cel mai mult. Dar pe la 3 deja eram in tren la locurile noastre. Pana la Suceava am atipit o ora, dupa Dolhasca am mai dormit un pic pentru ca au dat caldura si eu nu mai tremuram. Aproape de 7 am ajuns in Iasi la facultate. Pana la 12 cand am ajuns in camera, am stat la cozi foarte lungi la completarea contractelor, apoi la luarea dispozitiei, la camin la plata cazarii pe prima luna, la preluarea cazarmamentului si lasarea buletinelor pentru politie, intr-un final la luarea cheii. Eu am fost prima: prima care a iesit de la contracte, cea care a ales camera si a inaugurat-o. Am hotarat cu fetele sa luam aceeasi camera ca anul trecut si sa stam in aceeasi formula.
Deci iata-ma din nou in caminul 10, camera 92, la etajul al treilea care este si ultimul. Doua etaje pline de baieti la sport, chimie si alte specializari ( inca nu stiu care ) si alte doua etaje cu fete. Cand am ajuns in camera, tata a inceput sa puna la punct frigiderul, cablul pentru internet, sa fixeze dulapurile, apoi a mai stat un pic si a plecat la gara. Am fost si eu cu el si am stat un pic, dupa care m-am intors in camera si am inceput sa sterg dulapurile si sa-mi aranjez lucrurile. Pe la vreo 8 am mers sa iau o cafea de la dozator cu Loredana ( desi eu nu beau cafea, i-am facut ei pe plac ), apoi am venit in camera si am terminat curatenia cu exceptia patului si a mesei care nu erau inca aranjate, ceea ce urma sa fac a doua zi.
Am ramas in camera numai cu Loredana si tare bine a mai fost. Am stat la povesti, a fost liniste, nu am avut agitatie sau factori disturbatori. Am fost doar noi doua in camera si a fost ok. Pe la 12 ne-am culcat si pot sa spun ca am dormit destul de bine. Am avut asa un fel de deja-vu datorita faptului ca am mai stat in acest camin. Imi cunosteam bine camera, patul, dulapul si raftul pentru carti. La fel de familiare imi erau holul, baia, bucataria, precum si balconul in care mi-am promis sa vin mai des anul acesta, sa stau pe un scaun la aer, admirand privelistea si meditand la...
A fost un sentiment cald, placut, de siguranta. Nu pot explica in cuvinte exact ce sentimente m-au incercat, dar stiu ca a fost o senzatie placuta de bine.
Dimineata m-am trezit intai la 7:30 si nu-mi era somn, dar am mai adormit o ora si abia apoi m-am desteptat cu totul. In camin inca nu e agitatie, ci liniste si bine, ceea ce e perfect pentru mine. Chiar vorbeam cu Loredana si am fost gand la gand cand am spus ca e foarte bine sa fie numai doua persoane in camera. Ar fi o atmosfera mai placuta, mai linistita, cand ar fi chef ar fi chef, cand ar fi studiu ar fi studiu. Dupa cum ziceam, cand m-am trezit m-am uitat pe geam si am vazut ca era innorat, ceea ce inseamna ca astazi avem o zi tipica de toamna care mi-a dat iarasi un sentiment placut. E atat de frumos, eu sunt linistita, inca nu am motive mari de ingrijorare, am timp pana luni sa pun totul la punct ( sper sa reusesc ) pentru ca vreau sa incep o new me. Asta trebuia sa fie prin februarie, dar... asa a fost sa fie. Poate nu era atunci momentul. Am lucruri la care sa renunt, lucruri de care sa ma ocup, am multe de facut. Sper ca toate sa fie bine. Dupa o scurta leneveala in pat am decis sa merg in Carrefour cu Loredana pentru a mai face cateva cumparaturi de care aveam nevoie. Asa am petrecut prima jumatate a zilei, prin magazine.
Apoi, am vorbit cu Cris la telefon si am stabilit sa ne intalnim ( asa cum ne promiseseram de mult timp ). Prima data am fost in Moldova Mall la o cafea si a fost foarte frumos, asa ca in filme cand doua prietene ies impreuna sa bea o cafea si sa povesteasca ce au mai facut. In cazul nostru a fost si mai placut, tinand cont ca nu ne mai vazuseram de trei luni de zile, deci aveam multe de recuperat. De la masa la care am stat am vazut foarte frumos Iasi-ul de sus. Cladirile se vedeau foarte frumos si mi-am dorit sa fac multe poze. Dupa ce am terminat cafeluta, am luat un 41 si am ajuns prin Cug la Cris a mea acasa. Tin sa precizez ca inainte de a ajunge acasa la ea am facut si cateva cumparaturi. Asa cum am promis, precizez ca a mea Cris a exploatat un copil prin munca, adica pe mine, punandu-ma sa o ajut la facutul gogosilor cu ciocolata ( glumesc Cris, stii ca mi-a placut foarte mult sa petrecem impreuna timpul in bucatarie ca gospodinele :P ). Gogosile au fost delicioase, iar spre seara Cris mi-a facut si un ceai atat de buuun ca n-am sa uit niciodata gustul lui. Pana la 4 dimineata am vorbit foarte mult si despre foarte multe. Intr-un final ne-a razbit somnul si cum am pus capul pe perna am si adormit.
Dimineata m-am trezit mai tarziu decat as fi vrut pentru ca imi doream sa petrec cat mai mult timp alaturi de Cris ( nu ne intalnim prea des si atunci cand se intampla, vreau sa profit la maxim ), dar oboseala din ultimele zile si-a spus cuvantul. Am mai stat un pic si pe la amiaza a trebuit sa ma intorc in camin.
Vreau sa-i multumesc pe aceasta cale Cristinei din tot corasonul meu ( :P ) pentru seara "intre fete" petrecuta. M-am simtit minunat, a fost deosebit de placut si sper sa mai repetam experienta. A! Sa nu uit, Cris mi-a oferit o bratara albastra foarte draguta cu iz de mare ( adica mi-a luat-o de la mare si m-am bucurat foarte mult pentru ca vara aceasta eu nu am reusit sa ajung acolo :( ).
Sambata si duminica le-am petrecut in camin, pregatindu-ma pentru noul inceput de an. N-am facut mare lucru, duminica m-am "jucat" cu agendele mele, apoi m-am uitat la un film si cam atat imi amintesc :D

II. Din nou la facultate

Nu m-am dus la deschiderea cea mare a universitatii. Intr-un fel imi pare rau pentru ca e ultimul an. Am vazut programul si nu prea m-a atras :D Am mers, in schimb, la deschiderea de la mine la facultate, la ora 14 unde am avut surpriza sa gasesc o sala plina de studenti ( ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum de cand particip eu la festivitatea de deschidere ). Acolo am avut si surpriza de a afla ca am primit premiul al doilea, ceea ce m-a bucurat foarte, foarte mult, macar acum in ultimul an, cand plec, sa stiu ca am primit ceva de la universitatea la care am tinut atat de mult. Dupa festivitate am mers sa-mi ridic premiul de la domnul Stan si a fost un moment deosebit, lucru stiut ca e profesorul meu preferat caruia ii voi dedica o postare speciala. M-a felicitat, mi-a strans mana si si-a amintit ca am fost studenta lui la cursul de Sociologie generala. A fost un moment emotionant pentru mine care imi va ramane mereu ca amintire.
Tot luni am vazut-o si pe mon louise ( cum ii zic eu ), am stabilit sa iesim impreuna si sper sa fie asa. Apoi am mers in Kaufland la cumparaturi cu Carmen si am trecut si pe la Mitropolie, in concluzie am reinceput cu multele si lungile mele drumuri, astfel ca atunci cand ajung in camera sunt super epuizata si nu mai apuc sa fac nimic. Sper, totusi, sa reintru la normal. Un singur lucru as vrea sa mai mentionez, acela ca am aflat ca ne asteapta un an greu, atat cu facultatea, cat si cu licenta si nah... iar am ore de la 8, deci sper sa fie ok. Doamne ajuta!
In weekend, daca nu am terminat tot ce am de facut si nu incep o "new me" n-o sa fie de bine...
Cam atat cu peripetiile mele din ultima perioada. Cand mai apuc, o sa mai scriu. Nu vreau sa-mi neglijez blogul ( ha! ), mai ales acum cand am atat de multe de povestit. Si gata! Ajunge! Ne mai auzim :)
(...)
Ce am observat anul asta este ca o sa fim foarte, foarte, foarte ( de multe ori foarte ) aglomerati. In anul doi mi s-a zis la fel, anul acesta e la fel. Pe langa faptul ca avem licenta, s-a mai modificat si structura anului ( in limbaj comun ni s-a dublat sesiunea ) si suntem mai ceva ca la liceu. Prezenta la fiecare curs si seminar daca vrei sa intelegi ceva. ( stim noi cum e cu colegii care iti spun pe urma ce s-a facut ), teme la toate seminariile de la o saptamana la alta, plus de invatat, documentat, citit... da, dom'le, mult :| Insasi profii au recunoscut ca pentru cei care lucreza e imposibil, iar pentru noi ceilalti o sa fie foarte greu. In fine, pana una alta, azi e 1 Octombrie, a doua luna de toamna. Copacul din fata geamului nostru are deja frunze multicolore, rosii si galbene si... agitatia in Iasi a reinceput. Saptamana asta este mai lejera, dar de next week am intrat in focuri! Doamne ajuta sa fie bine!!!
(...)
Noaptea am fost in Master dupa 3 luni de pauza. A fost in general ok, se putea si mai bine dar merge si asa. Dimineata nu m-am trezit obosita, ci destul de bine. As fi vrut sa mai dorm, sa mai stau in pat la caldurica, dar m-am ridicat si am mers la seminar la Lupu care m-a surprins si el in mod placut, reusind sa nu ma enerveze, ci sa fie glumet si cat de cat ok ( cei care il cunosc pe Lupusor stiu despre ce e vorba ). Dupa seminar am fost la cantina si Catalina ne-a facut cinste cu un ceai mie si Floarei. Am mai stat cu Raluca, Ioana si Teo. Am povestit asa ca intre colege, am ras si ne-am simtit super. Am mers apoi in MK la cursul de familie unde Mihalache a inlocuit-o pe Irimescu, ne-a spus in ce v-a consta cursul si ne-a dat drumul. Eu am ramas sa vad cum va fi cursul de diagnoza si apoi am vorbit un pic cu profesoara despre un subiect dureros pe anul acesta, licenta :| Ce ne-a spus profa se anunta a fi super dificil si mult de lucrat, dar cred ca daca ii respectam cerintele o sa iasa bine. E o femeie super, pe care o admir mult si am incredere ca va fi ok. Am ajuns in camin, am stat un pic, am vrut sa dorm dar n-am putut asa ca mi-am facut curat la lucrurile mele, am maturat in camera, am spalat niste haine, am facut mancare, ce mai, o adevarata gospodina :)) Apoi am mai stat un pic si m-a sunat Alina, rugandu-ma sa ies cu ea la cumparaturi. Am fost de acord si am mers in Billa. Cu ocazia asta am revazut-o pe urata mea, am facut ceva cumparaturi, am povestit si am ras cum numai noi stim sa facem ( de fapt Alinutza a ras mai mult si de fiecare data cand o intrebam de ce rade, incepea si mai tare :| ), ne-am distrat si ne-am simtit bine. Drumul inapoi spre Copou pe la Rapa Galbena a fost suuuper. Vreme frumoasa, usor racoroasa, dar numai buna de plimbare. M-am simtit grozav! Am ajuns apoi in camera, mi-am aranjat lucrurile si apoi am stat iarasi la povesti cu Alinutza pentru ca a venit la mine la camin. A fost o zi superba. M-am simtit bine, totul a fost bine. Am fost foarte multumita. Sa dea Domnul ca toate zilele sa fie atat de linistite si frumoase. Dar acum ma bag la nani ca maine ma asteapta o noua zi plina. Noapte buna! :)

III. Super Special Saturday 3 oct 2009

M-am trezit la 8:35. Imi pusesem telefoanele sa sune unul la 8:30, celalalt la 9:00, dar le-am dezactivat pentru ca se trezisera fetele, a inceput agitatia, asa ca m-am dat jos din pat si eu. M-am imbracat si am mers cu Loredana in Kenvelo si la alte doua magazine cu pantofi in ideea de a ne lua ceva hainute. Nu am gasit mai nimic, asa ca pana la urma am ajuns sa-i cumparam cadou colegei noastre, Carmen. Speram sa-i placa ( i-am luat o bluzita roz cu pisicute si o icoana; stim ca-i place rozul si iubeste pisicile asa ca... ). Cu ocazia asta am descoperit si cateva magazine noi. Cand ne intorceam spre camin, am primit un telefon de la Cris cu care stabilisem sa ma intalnesc azi, asa ca am cazut de acord asupra orei si locului potrivit de intalnire. Cu ideea de a merge in parcul Copou, urcand si povestind, am primit un pliant de la Familly Pizza si am hotarat sa intram pentru o cafea si o pizza. Ei, ne-am luat altceva: eu tiramisu si latte machiatto, ea inghetata si cafea ( se putea oare fara, Cris??? :)) ). Mie mi-a ramas gandul la pizza aia si mai ales la miros ( ceea ce inseamna ca trebuie neaparat sa mai merg o data acolo si sa iau una ). Am mai fost la Familly Pizza o data, dar nu m-a impresionat, poate pentru ca era seara si prea aglomerat. Noi am intrat pe la amiaza, nu era multa lume, am dat peste o ospatarita foarte draguta, asa ca a fost ok. Eu, una, m-am simtit foarte bine intr-un local familial, dragut ( nice and cozy ) cu o companie de invidiat. Am petrecut un timp acolo, am vorbit, am ras, a fost totul bine. I-am dat Cristinei o carte ( care asteapta sa fie terminata Cris, pune-te pe treaba!!! ), apoi am mers la Casa Cartii ( luv it ) si mi-am luat un ursulet simpatic rau de tot ( daca nu imi cumparati voi, imi iau eu, ce sa fac :P ). Acum avem amandoua ursuleti la fel, doar ca al meu e verde, iar al ei e galben. Pe al meu il cheama Cristinel, iar pe al ei asteptam sa-l botezam ( ne-am inteles, Cris? ). Toata ziua am mers cu el in brate, am facut poze langa primarie, flori, la Rapa Galbena, in parcul Copou ( peste tot pe unde am mers ). Un baiat mi-a zis si "La multi ani!" :)) Nu va zic ca am vazut 9 mirese foarte foarte foarte frumoase ( le doresc celor proaspat casatoriti casa de piatra si ani multi, fericiti si prosperi de la Dumnezeu ). In parc am admirat peisajul de toamna de vis. Am stat un pic si acolo, am facut si cateva poze. Daca nu era Cris a mea, cu cine mai ieseam eu intr-o superba sambata de toamna? Cu cine mai papam eu ceva bun, imi cumparam ceva frumos, faceam poze, cu cine radeam si povesteam? Alaturi de cine simteam ca sunt studenta si ca am o prietena alaturi de care pot sa fac tot ceea ce imi doresc? Iti multumesc Cris pentru aceasta zi minunata. A fost superba si a insemnat pentru mine mai mult decat iti poti imagina. Inceputul meu in Iasi e superb, sa dea Domnul sa fie in continuare la fel. Uneori, pentru lucrurile bune chiar merita sa astepti un timp. Ii mai multumesc Cuiva pentru ca a creat ocazia asta de care ne-am putut bucura. Acum simt ca pot sa ma ocup de facultate fara sila. A! Maine seara am invitatie la teatru asa ca... happy, happy, happy! Dau detalii maine seara despre ce s-a intamplat, de acum ma apuc de treaba!
P. S. 3 Octombrie este Ziua Mondiala a Mersului Pe Jos, faceti bine si renuntati ( pe cat posibil ) la mijloacele de transport care nu fac bine nici naturii, nici sanatatii noastre ( ma refer aici la poluare ). Eu, una, am mers azi pe jos foarte mult si nu regret deloc. Dimpotriva, ma simt excelent!
(...)
Iata ca a mai trecut inca o saptamana din anul acesta, din anul universitar, din viata mea. La ora la care scriu aceste randuri ( trecut de 12 noaptea ), ma aflu acasa la mine, in patutul meu, comod imbracata, acoperita cu o paturica moale si calduroasa, afara plouand... A fost o saptamana plina de invataminte, experiente... Pot sa spun ca invatamantul o ia usor si sigur la vale, noul sistem impus studentilor de la Cuza e absolut imposibil. Vor sa faca din noi niste roboti tocilari, cu surplus de teorie si 0 practica... Ne-au dublat sesiunea ( cica desfiinteaza sesiunea si baga doua evaluari semestriale /:) totusi... ), asta pe langa pregatirea continua la fiecare seminar + proiecte + pentru cei de anul 3 licenta. Dumnezeu cu mila... Apoi, gandindu-ma la euforia ce m-a cuprins peste vara pentru medicina, avand ocazia sa intru in contact cu sistemul medical vreau sa spun ca nu sunt doar dezamagita, ci si dezgustata. Spitale necorespunzatoare, slab dotate din punct de vedere al aparaturii, medici incompetenti ( exemplu: " Domnisoara, ce stii tu ce e aia boala?" ca mai apoi sa zica: "De ce nu ai venit la mine mai din timp?") care nu au pic de dragoste pentru pacientii lor... Sa ne fereasca Dumnezeu sa ajungem la mana medicilor ca acolo sigur ne gasim capatul, nu salvarea... Nu zic ca toti sunt la fel, mai exista si doctori buni, doar ca eu nu i-am intalnit inca.
Anyway, mai am inca o plangere de facut si termin deocamdata, Dupa nenumaratele planuri facute si intorsaturi de situatie, am decis sa plec acasa ( in principal pentru ca am nevoie de niste chestii pentru facultate ). A fost amuzanta ziua de azi: dimineata la un seminar pe care Lupusor nu l-a servit ( din cauza lui nu am mers in Master, chipurile, ca sa ma pot trezi la 7 ), apoi un curs de care sunt indragostita ( Asistenta Sociala a familiei si a copilului ) dar la care am un mare stres ( stiu eu din ce cauza... ), apoi fuguta in camin, fa bagajul si du-te la gara. Cum niciodata nu am mai mers acasa decat la vacante, habar nu aveam c-o sa fie coada la bilete, ca o sa ma tem ca nu apuc sa-mi iau bilet si ca o sa pierd trenul. Am reusit insa si am trecut cu bine. In tren am asistat la un eveniment nefericit in momentul in care o batranica a intrat in compartiment sa-si ocupe locul iar o domnisoara cu ifose a apostrofat-o, s-a luat de ea ca de ce ridica un om din locul ei si i-a zis sa mearga in alt vagon. I-a vorbit urat, fara respect... saraca batranica, si bolnava si luata "tare" de o intelectuala a inceput sa planga. In fine, nu detaliez tot ce a fost, dar m-am gandit in ce hal am ajuns noi tinerii, noi oamenii in general. Nu mai avem pic de iubire pentru aproapele nostru, de respect nici nu mai vorbesc. Saracii batrani, au ajuns de batjocura tuturor... trist, trist, foarte trist. Calatoria mea de patru ore mi s-a parut lunga mai ales ca eram si eu obosita, dar am ajuns cu bine acasa. Timp de o ora m-am uitat pe Minimax la Franklin si la Zambetul lui Sharon. A fost atat de bine, ca in vremurile bune de demult cand eram acasa, nu aveam griji, ma uitam la desene animate si eram un copil fericit din pricina asta.
Totul a fost perfect: vineri seara, acasa, frigut afara, foc in soba, cald in casa, eu pe canapea si desene animate. Ce mai, un vis :P M-am uitat apoi un pic la Nora pentru mama, ma cam dezamageste emisiunea asta dar, in fine. De atunci si pana a ma apuca sa scriu aceste randuri m-am delectat cu o carte foarte buna si draga mie in acelasi timp: "Despre problemele tinerilor" de Danion Vasile. Am numai cuvinte de lauda la adresa ei. E scrisa pentru noi, tinerii, e plina de invataminte, o recomand cu drag si din suflet. Veti gasi acolo multe raspunsuri la intrebarile voastre, e mult folositoare. Imi place si formatul cartii ( e foarte dragut ) si tema abordata, ceea ce ma face sa incerc sa fac rost si de celelalte carti pentru tineri scrise de acest autor. Sunt sigura ca nu o sa regret.
Pana una alta, sunt acasa si e bine. Weekendul asta no stres! Cam atat pentru azi sa vedem ce va aduce ziua de maine.

Cam asta am avut scris in caietul meu... astea sunt amintirile mele din acea perioada. De atunci si pana acum am cautat sa plec in weekenduri pe unde puteam ca sa nu raman in camin, am fost in Bucuresti pentru prima data si Botosani si inca intr-un loc, am trecut cu brio de saptamana de foc ( aka saptamana primei evaluari partiale si credeti-ma, sa ai 5 examene intr-o saptamana dintre care doua in aceeasi zi, unul dupa altul plus vreo doua proiecte, ain't that easy ), am reusit sa termin razboiul tacerii, l-am inceput pe al meu si inca lucrez la el ( asta cand nu ma las dusa de val ), am trecut prin multe situatii, am invatat multe lucruri ( partea grea vine cand trebuie sa le pun in aplicare ( ca tot ma plangeam eu de lipsa practicii ) ) si... multe, multe altele pe care momentan nu mi le amintesc. Daca nu mi le amintesc acum inseamna ca nu trebuiesc impartasite :P
Imi amintesc, in schimb, ca nu am avut timp sa fac multe lucruri din cele pe care le-am dorit, ca nu am mai facut voluntariat la nici o organizatie la care eram inscrisa, ca am pierdut foarte multe evenimente frumoase, ca am facut multe greseli ce nu isi aveau rostul...
Acestea sunt lucrurile pe care trebuia de atata timp sa le povestesc si nu am apucat. In acest moment mi-am terminat restantele. Ce va urma pe viitor, nu stiu. Mi-as dori doar ca sa nu mai aman atat de mult timp sa povestesc anumite lucruri. Se pare ca asta poate fi un lucru pe care sa mi-l propun pentru 2010 si la care sa incep sa lucrez chiar de acum :)