Zilele in care nu s-a mai oprit din nins

Mi-am format un obicei ( cam prost as putea zice ) ca de fiecare data cand ajung acasa sa-mi petrec cel putin 3 zile in pat, lenevind de dimineata pana seara in fata tv-ului, a laptopului, citind sau dormind. Il consider momentul meu de respiro, cand nu ma interesez de absolut nimic ce ar putea sa imi distruga linistea. Telefoanele sunt inchise, grijile si problemele ce trebuiesc rezolvate le pun pe stand by si ma ocup doar de mine. Ma relaxez si incerc sa-mi reincarc bateriile ( care au fost suprasolicitate in ultima vreme ). Asta am tot facut la inceputul fiecarei vacante dupa ce ma intorceam din Iasi. Bineinteles ca nici in vacanta asta nu m-am abatut de la regula, asa ca de joi incoace nu pot sa zic ca am facut ceva productiv. Am ajuns insa la zi cu site-urile pe care obisnuiam sa le urmaresc si chiar am descoperit cateva lucruri noi.
Aceasta stare a mea a fost cu atat mai mult incurajata de vremea de afara. Nici nu mai tin minte cand a nins ultima data atat de mult. De marti dimineata pana sambata dimineata a nins fara incetare si nu glumesc! S-a asezat multa, multa zapada. Peisajul e de vis. Imi place foarte mult si ma bucur ca a nins. Cu toate acestea, exista si multe dezavantaje... E foarte frig si vai de bietii oameni care sunt nevoiti sa mearga prin oras pe o astfel de vreme ( eu am patit-o marti, miercuri si joi dimineata si stiu ce inseamna ). Vai de cei care au ramas blocati pe strazi cu masinile. Se pare ca vremea asta ne-a luat iarasi pe nepregatite si mai mult de atat nu mai zic. Restul se stie si am vorbi fara rost. Inca un talk-show pe tema asta nu e necesar sa se mai faca.
In schimbul frigului indurat in zilele de care am pomenit mai sus am primit alte 4 zile in care am stat in casa la caldurica, uitandu-ma pe geam la fulgii mari care cadeau din cer si se asezau pe pamantul rece, acoperindu-l cu o patura alba. De fiecare data cand ma uit inspre cer cand ninge, am impresia ca privesc infinitul si imi retrag repede privirea pentru ca nu o pot tine mult asa. E un lucru pe care il fac de cand eram mic copil si niciodata nu mi-am explicat acest mister. Poate e pentru ca noi nu suntem curati ca zapada si vrednici de a privi inspre culmi atat de inalte.
Iata ca natura a tinut cu noi. Ne-a oferit atmosfera de basm pentru un Craciun magic. Toate orasele, vitrinele magazinelor, casele sunt impodobite cu luminite si ornamente specifice sezonului. Din exterior totul arata atat de frumos si de bine, insa ma intreb: interiorul cum arata? Multi au impresia ca in aceasta perioada oamenii sunt mai buni, mai veseli, mai calzi... dar oare asa e? Eu nu am observat acest lucru. Poate ca aparent zambim un pic mai mult cand vedem primii fulgi de nea, cu toate acestea multe voci rasuna impotriva zapezii si a frigului cerand cu disperare caldura verii. Poate ca facem poze langa un bradut frumos impodobit, dar dupa ce plecam de langa el ne pastram aceeasi bucurie? Eu una nu am vazut mari schimbari. La magazine nu avem rabdare sa stam la cozi, nu am ceda cu nici un chip locul nostru altcuiva ca si asa avem mult de stat. Cand ne calca cineva pe picior ne enervam. Unde mai e atunci spiritul Craciunului care ne invata sa fim mai buni, mai zambitori, mai veseli, mai iertatori? Am impresia ca totul a devenit atat de comercial. Alergam de colo-colo ca sa ne cumparam podoabe pentru casa, mancare, facem curat ( de ochii lumii ). In loc sa consideram sarbatoarea care se apropie ca o bucurie, o renastere a noastra, o privim ca pe un stres in plus. In loc sa promovam solidaritatea, fiecare face totul pentru el. In loc sa fim impreuna, suntem de fapt singuri. Si e trist. Spun lucruri urate, stiu, dar asta e realitatea. Haideti sa fim sinceri si sa nu ne mai mintim singuri cum ca nu e adevarat ce am zis. Ca nu vrem sa vedem toate astea, e deja altceva.
Exteriorul e frumos impodobit, haideti totusi sa lucram mai mult la interior. Sufletul nostru cum il pregatim de sarbatoare?
Sa lasam zapada sa ne curete tot si sa nu uitam ca Iisus s-a nascut intr-o iesle, nu intr-un palat. Nu a avut nici luminite si nici masa bogata, cu toate acestea, insa, sarbatoarea a fost mare. E suficienta lumina unei singure stele si glasul colindatorilor care sa ne aduca linistea pe care o cautam, dragostea de care avem nevoie si bucuria adevarata a Craciunului.
Anul acesta lansez o provocare: sa ne ocupam 50%+1 de sufletul nostru si restul de exterior. Sa ne spalam haina sufletului, sa o impodobim cu fapte bune, sa iertam ca si noi la randul nostru sa fim iertati, sa nu tinem minte raul, sa promovam binele si sa ne pregatim pentru nasterea lui Hristos si de renasterea noastra, a unui om mai simplu dar mai bun, mai bland, mai intelegator, mai iubitor, mai curat si mai frumos.