Poza este facuta chiar la lacul care l-a inspirat pe Eminescu sa scrie aceasta poezie. In ziua cand am fost acolo, ploua foarte tare, drumul era plin de noroi, eu eram incaltata cu sandale, dar cu toate acestea a meritat sa fac acest drum pentru ca privelistea descoperita este superba! E un loc de vis pentru indragostiti, pentru o plimbare de duminica dupa-amiaza sau pentru o escapada romantica. Nadajduiesc sa mai ajung o data in acest loc de vis si poate sa ma bucur un pic mai mult de cinci minute de aceasta minune a naturii.Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim in luntrea mica
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma,
Si lopetile sa-mi scape.
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!
Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu