Manastirea Hodos-Bodrog
Priveliste Biserica DensusAm pornit apoi spre Arad, unde trebuia sa ne oprim la Catedrala. In Arad, pe una dintre stradute, soferul nostru a intampinat o mica problema. Strada fiind ingusta, autocarul mare si masinile parcate aiurea au facut ca soferul nostru sa nu poata trece. Dar s-a gasit repede o solutie, cativa tineri din autobuz au coborat si au impins masina. A fost destul de amuzant sa-i privesti , mai ales pentru un aradean care radea atat de tare incat a inceput sa-l doara burta. Datorita tinerilor nostri puternici si curajosi, am reusit sa trecem mai departe si am ajuns la Catedrala. In Arad era foarte, foarte cald. Ma simteam ca intr-un cuptor, la propriu. Desi nu am probleme atunci cand e mult prea cald, atunci nu prea puteam sa fac fata. Stateam si ma gandeam cu reusesc oamenii aia sa lucreze si sa traiasca in astfel de conditii.
Dupa un timp, am pornit spre Timisoara. Acolo am vizitat Catedrala si am avut iarasi program de voie. Am facut poze si ne-am plimbat un pic pe acolo, apoi ne-am intors la autocar. Mi-a placut Timisoara, un oras curat, civilizat, plin de flori, dar destul de aglomerat si obositor. Cred ca mi-ar fi placut aici sa stau vreo cateva zile, sa vizitez diferite obiective turistice si sa parcurg o bucata de oras insa...cam atat si aici :D
Am fost sa vizitam si cetatea Sarmisegetuza. Mi-a placut si acolo sa vad marturiile istorice ale stramosilor nostri. Chiar ma simteam in vremurile de demult si nu-mi venea sa cred ca ele mai exista si au atatia ani vechime, iar eu sunt acolo si le vad.
Am pornit apoi spre Biserica Densus. Minuat loc si acela. O biserica foarte veche, ce inca mai pastreaza picturi de demult ( nu in stare perfecta, desigur ). Nu am stat foarte mult timp aici pentru ca trebuia sa ajungem la Manastirea Prislop.
La Manastirea Prislop am gasit cu adevarat o poarta spre Rai. Amplasarea superba, peisaje de nedescris, maici cu inima curata si calda, blande si pline de dragoste. Aici se afla si un cimitir in care sunt inmormantate cateva maicute, precum si Parintele Arsenie Boca despre care trebuie neaparat sa cautati cateva informatii. De asemenea, va recomand cu caldura si cartile scrise de acesta in care veti gasi multe invataturi. Urcand mai sus, dupa cimitir, se gaseste si o pestera in care se retragea parintele adeseori pentru a se ruga. Drumul e anevoios, insa peisajul vazut de la pestera, precum si pestera in sine sunt simple si totusi atat de frumoase, pline de liniste si pace. Locul acela m-a facut sa-mi dau seama inca o data cat de placute sunt lucrurile simple, fara complicatii si griji. E tot ce ai nevoie, nimic mai mult. E adevarat ca era spre seara si ma gandeam ca singura nu as putea sa stau acolo, insa in compania cuiva e un loc minunat. Dupa contemplarea acelui loc, am pornit spre cazare la Manastirea Crisan. Aici am reusit sa prindem o camera cu patru persoane, astfel ca eu, Loredana, Oana si Mihaela am putut sta impreuna pana noaptea tarziu la povesti, dupa care ne-am culcat fiind foarte obosite dupa drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu