29 august 2009
Pelerinaj in Ardeal si Banat, day four
A patra dimineata din pelerinaj ne-a gasit la Manastirea Crisan. E un alt loc mirific. Manastirea este foarte frumoasa, bine ingrijita si primitoare, nu mai vorbesc de peisajele din jur. Absolut magnifice. Am stat si aici la slujba, apoi am mers la pangar si mi-am lucat cateva carti si alte mici obiecte religioase. Mi-a placut atat de mult, de nu-mi venea sa ma dezlipesc de acel loc magic.
Insa a trebuit sa ne continuam drumul, asa ca am luat-o spre Hunedoara si ne-am oprit la Castelul Corvinilor. Un ghid ne-a povestit totul despre istoria castelului, despre cei care au locuit in el, dandu-ne detalii despre fiecare camera in parte. Lucrurile pe care le-am auzit de la acel om mi se pareau incredibile. Aveam impresia ca asa ceva exista numai in romane gen Ivanhoe, insa era adevarat. Mi-am inchipuit pret de cateva clipe cum ar fi fost sa traiesc in acea epoca. Nu stiu cat de bine m-s fi simtit, insa povestea castelului si imaginea de ansamblu a fost atragatoare. Am zabovit si aici la magazinul cu suveniruri, dupa care am pornit spre urmatorul obiectiv.
Am ajuns in Alba Iulia, la Catedrala Reintregirii Neamului. Eram foarte curioasa sa vad ce impresie imi va crea acest oras. La fiecare 1 decembrie mi-as fi dorit sa fiu la Alba Iulia pentru a asista la evenimentele corespunzatoare acestei zile si nu mi-am inchipuit niciodata ca voi reusi sa ajung aici. Catedrala este deosebit de frumoasa si impresionanta, atat ca marime, cat si ca arhitectura. Dupa ce am zabovit putin timp pe acolo, am pornit in explorarea orasului. Am vazut un parc foarte frumos cu o fantana arteziana. Am intrat in cateva magazine ca sa ne cumparam de mancare. Apoi am luat-o pe una dintre stradutele acelea fermecatoare ce pareau ca de epoca si am descoperit o biserica catolica. Am intrat si acolo, insa era in constructie si era pustie si rece. Ne-am intorsc in parc si am mancat stand pe banci pana am fost toti gata si am hotarat sa mergem mai departe.
Ultima oprire din acea zi inainte de cazare a fost la Aiud. Aici un calugar ne-a vorbit despre Schitul "Inaltarea Sfintei Cruci", ridicat in cinstea marilor eroi ai neamului romanesc care au murit in urma persecutiilor din perioada comunista. Am aflat adevaruri dureroase despre care nu as vrea sa vorbesc. Ideea e ca ni se prezinta atat de multe lucruri, in atat de multe variante incat nici nu mai stim care sunt corecte sau nu. Calugarul ne-a vorbit despre cat de greu le-a fost sa ridice acel monument, precum si despre toate dificultatile intampinate. Recunosc ca m-a impresionat forma monumentului, cu acele cruci. Am intrat si inauntru si am vazut oasele martirilor. Calugarul ne-a dat si mir izvorat de la Sfintele Moaste. Recunosc ca acel loc m-a impresionat profund, insa m-a lasat si cu un gust amar datorita tuturor acelor fapte pline de suferinta. Inauntrul monumentului erau numele tuturor celor martirizati. Am intalnit acolo oameni din toate categoriile sociale, de la studenti pana la invatatori, profesori si medici. Am trecut si pe langa inchisoarea de la Aiud. Initial am crezut ca e un simplu camin, insa avea la geamuri gratii. Fiind seara in unele celule erau luminile aprinse si am vazut si cativa detinuti. M-a lasat un pic rece acea priveliste, insa tot as fi vrut sa intru ca sa observ mai multe.
In momentul in care calugarul a isparivit povestea, am pornit spre locul de cazare si anume la Manastirea Ramet.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu