Saptamana in care a nins ca in povesti

Am observat ca din ce in ce mai multa lume uraste iarna, zapada, luna ianuarie ( considerata ca fiind miezul iernii ). De parca lucrurile astea ar fi cel mai mare rau de pe planeta. Anyway...
Saptamana trecuta am avut parte de ceea ce mi-am dorit: de multa, muuulta zapada. Cred ca doar sambata s-a oprit din nins, in rest... fulgi mari si pufosi cadeau cuminti din cer pe pamant. Ca sa vezi ce inseamna munca in echipa: s-au unit si au creat o paturica mare si alba, au impodobit si copacii, au bucurat si copiii nerabdatori de o bulgareala, de un om zapada sau de un ingeras. M-au bucurat si pe mine: ca de obicei, cand vad ca ninge fug repede, repede la geam si contemplu. Intai ma uit spre cer, poate, poate reusesc sa vad de unde vin minunatiile astea. Apoi ma uit la fulgi, la cat de multi apuc, sa vad ce forme au, ce traiectorie urmeaza. Pe urma arunc o privire de ansamblu sa vad peisajul. Timp de cinci minute ( aproximativ ) ma cuprinde o pace interioara atat de intensa incat am impresia ca as putea ramane asa o vesnicie si nu m-as plictisi deloc.
Am vrut zapada, zapada am avut. Am avut parte de cateva zile magice si mi-am amintit de copilarie. De cand eram mica nu am mai prins o iarna atat de friguroasa si in care sa ninga atat de frumos. Imi pare rau ca nu am avut aparatul de fotografiat la mine :( E in Anglia, captureaza imagini pe care imi doresc sa le vad si eu in realitate.
In alta ordine de idei, stiu ca e nasol sa trebuiasca sa iesi pe vreme din asta din casa, stiu ca e groaznic sa ramai undeva inzapezit, stiu ca e de nedescris sentimentul celor care nu au un acoperis deasupra capului. Dar credeti-ma, pentru fiecare dintre aceste motive pot gasi contra-argumente la fel de serioase. O sa exemplific numai unul: oare cei care nu au o casa unde sa locuiasca, nu au un loc de munca si care sunt nevoiti sa se descurce asa cum pot, de la o zi la alta, traind in cele mai mizere conditii, chiar nu merita un pic mai mult decat compasiunea noastra? Nu merita sa le oferim ajutorul nostru, sa punem mana de la mana si sa-i ajutam sa se puna pe picioare? Chiar credeti ca e numai vina lor pentru ca au ajuns asa cum au ajuns? Nimic nu e intamplator, de aceea cred cu convingere ca astfel de persoane nu se afla intamplator in astfel de situatii. E semnalul de alarma tras pentru ca noi sa ne uitam in ograda vecinului cu folos si sa facem ceva. Sa dam un pic din ce-i al nostru si ce mult va face. Ati vazut doar ce mici sunt fulgii, dar cand se unesc... ehehee... cat de mult fac ;)
Eu ador iarna, iubesc luna ianuarie, imi place cand afara e frig si in casa e cald, e minunat sa vii de afara inghetat si sa gasesti in casa atata bine. Inca astept iarna in care va ninge la fel de mult si de tare si eu voi iesi afara, voi avea parte de o bulgareala zdravana, voi face ingerasi in zapada, voi face un om de zapada, apoi voi intra in casa, voi schimba hainele ude cu unele uscate si ma voi incalzi langa soba cu o cana de ciocolata calda sau de ceai in mana. Nu-i asa ca am creionat un peisaj frumos?
Oricat de putin ar suporta unii aceasta perioada, e pacat ca nu pot privi partea frumoasa a lucrurilor si ca nu se pot bucura de ea. La urma urmei, daca tot ne-a fost data, e clar ca avem si un folos din ea. Dar numai cei suficient de isteti isi pot da seama de asta ;)