Lipsa de activitate de pe blog din ultima saptamana isi spune cuvantul. Pentru ca acum am ceva mai mult timp liber, o sa incerc sa recuperez si sa mai scriu cateva lucruri pe aici.
Dam startul cu sesiunea... si o sa incep prin a ma plange. Am trecut prin multe sesiuni, dar aceasta mi s-a parut pur si simplu stupida. Noul sistem de evaluare este cel mai prost inventat vreodata si tin sa precizez domnilor din Senatul Universitatii care au aprobat "chestia" asta ca au facut un mare rau studentilor. Lasati-ma sa va spun ca in acest mod nu ii veti stimula pe studenti sa invete mai mult, ci ii faceti sa isi smulga parul din cap cand vad ca au de citit peste 200 de pagini de la o zi la alta, cand stiu ca au multe proiecte de predat si pe langa asta trebuie sa se ocupe si de mult stimabila licenta... Ma bucur ca s-a terminat, nu stiu ce rezultate vor fi dar... mi-e groaza sa ma gandesc :| Cu siguranta ca aceasta va fi cea mai urata sesiune prin care am fost nevoita sa trec si sper din tot sufletul ca semestrul urmator lucrurile se vor schimba. Si mai sper ca totul sa nu ramana doar la stadiul de speranta.
Asa... continuam cu plecarea mea acasa. De obicei, simplul fapt ca trebuie sa calatoresc cu multe bagaje mi se pare o aventura. Habar n-aveam eu ce e aia aventura pana azi. Iata ce am patit: undeva in jur de ora 12 am zis sa merg pana la gara sa imi iau bilet ca sa nu fie nevoie sa stau la coada inainte de plecare. Zis si facut. Numai ca, fiind cam frig afara si avand abonament, am zis ca pot lua un tramvai pana pe Unirii, iar de acolo sa iau altul pana la gara. Bineinteles ca nu mai calatorisem niciodata cu acele tramvaie, dar asta nu m-a impiedicat sa incerc, gandindu-ma ca "ma descurc eu". Am oprit la prima statie, vazand ca tramvaiul o ia in directia gresita. Am preferat sa merg pe jos pana la gara. De la gara, am zis ca iau un tramvai pana pe Unirii si apoi altul pana in Copou. Doar ca... am luat un tramvai gresit care a luat-o prin Alexandru, Dacia... habar n-am pe unde m-a mai dus... eu stiam ca pot ajunge cu el in Targu Cucu. Surpriza: am ajuns undeva la capatul orasului ( asa mi se parea mie ). Ce e de facut? Ia-o inapoi. Primul tramvai mergea spre Tatarasi, dar eu trebuia sa ajung repede in camera sa imi termin bagajul si sa plec, asa ca l-am luat si am zis ca o sa cobor la prima statie care imi pare cunoscuta si de unde o sa pot lua un mijloc de transport spre Copou. Am mers prin zona industriala, habar nu aveam pe unde... mi s-a parut o zona sinistra si trista, dar am reusit sa ajung langa Carrefour Felicia si m-am dat jos, fericita ca totusi am dat de ceva cunoscut mie. Buuun... de acum asteapta un 13 care pur si simplu refuza sa apara. Am stat 30 de minute in asteptarea lui si rugandu-ma sa ajung in camin la timp, nu de alta, dar imi cumparasem deja biletul de tren si nu vroiam sa ma incurc. In cele din urma, am ajuns in Copou, alergand pana in C12 unde m-am intalnit cu o prietena care mi-a dat ultimul volum din Harry Potter :> si apoi in camin la mine. Fa-ti bagajul pe fuga, mananca repede... N-am mai avut timp sa fac tot ceea ce imi propusesem pe azi din cauza prostiei mele, asa ca am fugit la gara, am urcat in tren si am plecat spre casa. Poate par naive actiunile mele, dar imi pot gasi multe scuze si argumente pertinente in favoarea mea asa ca asta este. M-am gandit ca poate acolo a vrut Dumnezeu sa fiu. Poate asa a fost sa fie, sa traiesc si eu intens diferite sentimente. Acum, la finalul zilei, nu regret nimic. Sunt multumita ca am ajuns cu bine, mi s-a demonstrat inca o data ca Dumnezeu ne poarta de grija desi multi dintre noi Ii reprosam ca nu o face...
Pe tren, aproape de fiecare data intalnesc oameni interesanti de la care mai invat cate ceva. Poate o sa scriu despre asta altadata. Oricum calatoriile cu trenul sunt tare interesante. Descoperi multe lucruri.
Tot azi, am avut ocazia sa imi intalnesc o fosta colega de liceu, fosta colega de banca... M-am bucurat sa o reintalnesc, mai ales ca nu ne vazuseram de tare multa vreme si legatura noastra a inceput sa se piarda... Am observat cat de mult ne-am schimbat amandoua, am purtat discutiile noastre de alta data... off... amintiri ( putinele amintiri frumoase din liceu ).
Acum sunt acasa, e cald, mi-e bine. Am mancat bine, ca la tata acasa. M-am rasfatat si cu ceva bun, ca de obicei. Am ascultat muzica, m-am mai uitat pe la tv, am mai pierdut vremea pe net... Indata ne bagam la somnic, trebuie sa recuperam noptile pierdute, sa scapam de oboseala acumulata, sa ne reincarcam bateriile si sa profitam de timpul pe care il avem. Deci, ne odihnim, apoi ne putem pe treaba, da Anca? :))
Noapte buna, odihna si vise frumoase. Vacanta placuta tuturor si... liniste sufleteasca :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu