Manastirea Hodos-Bodrog
Priveliste Biserica Densus
Am pornit apoi spre Arad, unde trebuia sa ne oprim la Catedrala. In Arad, pe una dintre stradute, soferul nostru a intampinat o mica problema. Strada fiind ingusta, autocarul mare si masinile parcate aiurea au facut ca soferul nostru sa nu poata trece. Dar s-a gasit repede o solutie, cativa tineri din autobuz au coborat si au impins masina. A fost destul de amuzant sa-i privesti , mai ales pentru un aradean care radea atat de tare incat a inceput sa-l doara burta. Datorita tinerilor nostri puternici si curajosi, am reusit sa trecem mai departe si am ajuns la Catedrala. In Arad era foarte, foarte cald. Ma simteam ca intr-un cuptor, la propriu. Desi nu am probleme atunci cand e mult prea cald, atunci nu prea puteam sa fac fata. Stateam si ma gandeam cu reusesc oamenii aia sa lucreze si sa traiasca in astfel de conditii.
Dupa un timp, am pornit spre Timisoara. Acolo am vizitat Catedrala si am avut iarasi program de voie. Am facut poze si ne-am plimbat un pic pe acolo, apoi ne-am intors la autocar. Mi-a placut Timisoara, un oras curat, civilizat, plin de flori, dar destul de aglomerat si obositor. Cred ca mi-ar fi placut aici sa stau vreo cateva zile, sa vizitez diferite obiective turistice si sa parcurg o bucata de oras insa...cam atat si aici :D
Am fost sa vizitam si cetatea Sarmisegetuza. Mi-a placut si acolo sa vad marturiile istorice ale stramosilor nostri. Chiar ma simteam in vremurile de demult si nu-mi venea sa cred ca ele mai exista si au atatia ani vechime, iar eu sunt acolo si le vad.
Am pornit apoi spre Biserica Densus. Minuat loc si acela. O biserica foarte veche, ce inca mai pastreaza picturi de demult ( nu in stare perfecta, desigur ). Nu am stat foarte mult timp aici pentru ca trebuia sa ajungem la Manastirea Prislop.
La Manastirea Prislop am gasit cu adevarat o poarta spre Rai. Amplasarea superba, peisaje de nedescris, maici cu inima curata si calda, blande si pline de dragoste. Aici se afla si un cimitir in care sunt inmormantate cateva maicute, precum si Parintele Arsenie Boca despre care trebuie neaparat sa cautati cateva informatii. De asemenea, va recomand cu caldura si cartile scrise de acesta in care veti gasi multe invataturi. Urcand mai sus, dupa cimitir, se gaseste si o pestera in care se retragea parintele adeseori pentru a se ruga. Drumul e anevoios, insa peisajul vazut de la pestera, precum si pestera in sine sunt simple si totusi atat de frumoase, pline de liniste si pace. Locul acela m-a facut sa-mi dau seama inca o data cat de placute sunt lucrurile simple, fara complicatii si griji. E tot ce ai nevoie, nimic mai mult. E adevarat ca era spre seara si ma gandeam ca singura nu as putea sa stau acolo, insa in compania cuiva e un loc minunat. Dupa contemplarea acelui loc, am pornit spre cazare la Manastirea Crisan. Aici am reusit sa prindem o camera cu patru persoane, astfel ca eu, Loredana, Oana si Mihaela am putut sta impreuna pana noaptea tarziu la povesti, dupa care ne-am culcat fiind foarte obosite dupa drum.
Cluj
Intrare in Pestera Ursilor
Am pornit apoi spre Cluj. Acolo am vizitat Catedrala, am facut poze si am avut ceva vreme la dispozitie pentru a ne plimba prin oras atat cat putem. E un oras dragut, insa nu se compara cu Iasi-ul meu. Stiu ca poate o sa-mi sara multi in cap si o sa vina cu tot felul de argumente prin care sa-mi demontreze ca e mult mai frumos in Cluj decat in Iasi, insa asta e parerea mea. M-am convins pentru a doua oara ca nu mi-as dori sa locuiesc in Cluj, pur si simplu nu am simtit ca acel oras sa aiba un farmec aparte. Este un oras curat, numai bun de vizitat daca vreti, insa pentru mine se limiteaza la atat si nimic mai mult.
In traseu scria ca vom vizita pesterile Scarisoara si Ursilor si apoi sa ajungem in Arad la o manastire pentru cazare. Dar datorita faptului ca erau foarte multi kilometri de parcurs si noi ne-am cam incurcat prin Cluj, a trebuit sa "sarim" peste Cheile Turzii si Pestera Scarisoara. Am ajuns totusi la Pestera Ursilor. Domnii de acolo au fost foarte draguti si ne-au asteptat inca o ora dupa inchiderea programului de vizita pentru e ne primi. Pot sa spun ca a fost deosebit. Nu mai intrasem niciodata pana atunci intr-o pestera, iar ce am vazut atunci a fost impresionant. Nu am cuvinte pentru a descrie minunatiile acelea. Stalagmite, stalactite cu diferite forme, povestea ursilor din pestera...fara cuvinte. Trebuie neaparat sa o vizitati, este o frumusete.
Am plecat de acolo si am ajuns la cazare la Manastirea Hodos-Bodrog. Am ajuns foarte tarziu, unde in jurul orelor 12 si cum a doua zi trebuia sa ne trezim iar devreme ne-am pus la somn.
Stiu ca trebuia sa fi povestit despre cum a fost acest pelerinaj cu mult, muult timp in urma dar, ca de obicei, am fost prinsa cu alte treburi si a trebuit sa aman subiectul. Vroiam sa povestesc in detaliu tot ce s-a petrecut in acele 6 zile, ca o marturie a celor ce s-au petrecut. Ma bazam pe faptul ca traseul si pozele facute imi vor aminti cu exactitate tot ce a fost, insa se pare ca timpul si memoria mea slaba ( de la o vreme incoace ) si-au pus amprenta, asa ca o sa incerc sa redau in linii mari ce s-a intamplat.
Duminica am ajuns in Iasi pe la ora 10. Am facut cumparaturile pentru pelerinaj in Billa si apoi m-am indreptat spre Copou pentru a ma intalni cu Loredana. Amandoua speram ca vom avea parte de vreme frumoasa si astfel, plimbandu-ne prin Iasi si pe la magazine, acea zi ar fi trecut mai usor, plecarea facandu-se luni dimineata la ora 5:30. Nu a fost asa, ne-a prins o ploaie groaznica, una din acele ploi care pe mine ma face sa-mi doresc sa stau in casa la caldurica si sa-mi ocup timpul cu diferite nimicuri. Am stat noi in diferite localuri pana spre seara cand am ajuns la sediul ASCOR, locul unde trebuia sa dormim. La inceput ne simteam un pic aiurea, insa in cele din urma eu am reusit sa adorm cateva ore dupa ce am stat o vreme la povesti.
Luni dimineata ne-am urcat cu totii in autocar, am facut cunostinta si am pornit la drum. Mi-a fost cam rau in prima zi, pana m-am obisnuit cu autocarul, asa ca pe parcursul drumului mai mult am dormit :D
Prima oprire am facut-o la Manastirea Sfantul Prooroc Ilie din Toplita, o manastire deosebit de frumoasa, plina de istorie. De asemenea, acolo am vazut cei mai frumosi trandafiri.
Apoi am vazut Biserica Vadului, ctitorie stefaniana si am aflat multe lucruri interesante despre istoria ei, cat si despre traditiile locului.
Ultima oprire a fost la Manastirea Nicula, unde am si ramas peste noapte. Ajungand foarte tarziu, am mancat si am mers direct la culcare. Urma ca a doua zi sa participam la slujba si sa ne povesteasca un parinte cate ceva despre manastire.
Am uitat sa mentionez ca in aceasta zi am inceput si un mic joculet in care fiecare dintre noi trebuia sa fim "ingerasul" cuiva si sa avem grija de el, trimitandu-i mici daruri sau orice avea nevoie.
Americanilor le place sa manance popcorn atunci cand stau in fata televizorului si se uita la un film. Mie imi place sa mananc cereale. De preferat cu ciocolata :D. Din cana mea mare cu Milka de Craciun. Si ma apuca cheful asta numai atunci cand urmaresc un serial. How weird is that? ;))
Ma asteptam sa fie american. Este korean. Nu-mi vine sa cred. Totusi, este adevarat. Filmul meu preferat, numarul unu, in capul listei se afla...Seducing Mr. Perfect. E o poveste nici prea siropoasa, nici plictisitoare, nici trista, nici excesiv de comica. Are doza perfecta din toate. Este povestea unei tinere aflata in cautarea dragostei adevarate. Este povestea unui tanar om de afaceri care in aparenta inaccesibil, este cuprins de farmecul acelei fete, naiva si inocenta. Care este ideea filmului? Ca dragostea adevarata exista si tocmai asta mi-a placut foarte mult. Atunci cand apare, mai devreme sau mai tarziu, e atat de naturala si atat de linistitoare, incat e imposibil sa nu crezi ca e adevarat.
Ceea ce se intreba fata: "Is it possible to find a love that won't make me lonely? That makes me warm and happy? And is this man the true love I'm looking for?"...
Afla baiatul: "True love is like being hit in the heart by a bullet. True love means to share your heart and not be lonely, to be warm, happy, that sort of thing."
O data cu acest film l-am descoperit si pe Daniel Henney si indiferent daca o sa fiu crezuta sau nu, prima data m-a atras la el faptul ca vorbeste foarte bine engleza si nu ca e very very very good lookind :D
Pana la urma care este cheia seducerii lui Mr. Perfect? Naturaletea sau "being yourself" cum zic americanii. Dragostea este adevarata atunci cand nu e nevoie de nici un sacrificiu pentru a fi pe placul celuilalt, cand iti doresti mai mult sa dai decat sa primesti, cand te ingrijorezi pentru cel de langa tine si iti doresti si faci tot posibilul pentru ca lui sa-i fie bine, cand nu te mai simti singur si inima iti tresalta de bucurie.
Va doresc tuturor nu sa stiti cum sa-l/s-o seduceti pe Mr./Mrs. Perfect, ci sa il/o intalniti si sa va bucurati de dragostea care o sa va inconjoare.
Ieri am terminat de vazut ultimul sezon din serialul Friends. Pentru a cincea oara :D De fapt, a cincea oara de cand am episoadele pe dvd-uri. Daca as lua in calcul si datile cand am vazut episoadele la tv...ar iesi un numar destul de mare. Nu, nu sunt nebuna ;)) Pur si simplu e un serial care imi place foarte mult si oricat de multe ori l-as urmari, nu reuseste sa ma plictiseasca deloc. Are de toate: comedie, prietenie, dragoste, povesti de viata, diferite caractere. E genul de serial in care gasesti tot ceea ce iti doresti.
Cand eram cazuta in butoiul cu melancolie sau cand pur si simplu nu eram in apele mele, cateva episoade din Friends erau de ajuns pentru a-mi readuce zambetul pe buze. Situatiile hilare in care se aflau "prietenii mei" mi se pareau atat de firesti si aduceau uneori atat de mult cu viata reala incat am ajuns la un moment dat sa imi doresc si eu sa am o astfel de gasca.
Eu as fi fost Monica pentru ca imi place foarte mult de ea, dar si pentru ca avem foarte multe lucruri in comun: obsesia pentru curatenie si perfectiune; suntem bune organizatoare, calculate si tinem cont pana si de cele mai mici detalii; nu suntem bune la confruntarile cu oamenii si avem chestia asta incontrolabila de a cauta a le face pe plac; avem o obsesie pentru nunta, maritis, casnicie si bebelusi. Si cam atat cu asemanarile ca dau prea mult afara din casa :D
La un moment dat mi-am gasit un Joey. Culmea e ca baiatul respectiv chiar semana fizic cu el si avea si magnet la fete. Dar l-am cam pierdut dupa un an si ceva...mi l-a furat o alta fata :P Ce am apreciat intotdeauna la Joey a fost faptul ca desi e cam "prostut", prietenia e un lucru foarte important pentru el. Pentru prietenii lui ar face orice si tine la onestitate.
Culmea e ca la un moment dat l-am gasit si pe Chandler. Pe Chandler al Monicai, pe Mr. X al meu, dar s-a intamplat sa nu stea nici el prea mult in viata mea. Insa in cazul lui sunt un pic mai optimista si sper sa revina in curand. La Chandler mi-a placut simtul umorului. Nu ai cum sa te plictisesti cu un om ca el, razi si razi si e numai veselie in jur. Am vazut cum s-a maturizat alaturi de Monica si cum a ajuns dintr-un instabil emotional intr-un barbat matur, iubitor si cu picioarele pe pamant.
Ross e omul care face parte din cercurile academice. Am gasit un Ross. Nu e fratele meu, insa e un prieten care se simte foarte apropiat de mine si care are foarte multe din caracterul lui Ross. Vorbeste ca el, arata un pic ca el. Ce mai, e un Ross adevarat. La Ross mi-a placut faptul ca are o pasiune in viata de care se ocupa zi de zi. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca e un adevarat familist si tine la aspectul asta. Stie sa se poarte cu o femeie si este un barbat adevarat cand vine vorba de asta.
Pheobe este o excentrica. Mi-a placut la ea ca, desi este un pic ciudata si total diferita de cei din jurul sau, are principii sanatoase ( este vegetariana, nu se da in vant dupa sistemul capitalist, duce o viata simpla si echilibrata ) si valori morale ( tine la prietenie, la familie si dragoste ). Nu am gasit inca o astfel de persoana care sa traiasca dupa cum crede ea si sa nu-i pese ca face lucrurile altfel decat cei din jurul sau. E o calitate deosebita sa incerci sa fii diferit de ceilalti si in acelasi timp sa fii vesel, amuzant si cu un suflet de copilas naiv, asa ca Pheobe. A fost uimitor sa vad cum s-a transformat intr-o femeie senzuala o data ce l-a cunoscut pe Mike si s-a maritat.
Pe Rachel as putea sa o descopar in orice fata pasionata de cumparaturi si care se pricepe la tot ceea ce tine de fashion. Daca la inceput era o rasfatata dependenta de cardurile lui taticu, pe parcurs s-a maturizat si a invatat sa se descurce singura, ajungand o femeie de succes in lumea modei. Am admirat la ea faptul ca desi era speriata de incercarile la care o supunea viata, niciodata nu se dadea inapoi ci inainta cu curaj si obtinea numai lucruri bune din tot ceea ce facea.
Impreuna formeaza o gasca vesela si distractiva. Se sprijineau mereu unii pe altii, se ajutau reciproc, erau ca o familie mare si unita. Ce iti poti dori mai mult decat prieteni care sa te lase sa dormi la ei atunci cand nu ai unde, care sa iti dea de mancare fara sa iti ceara nimic in schimb, care sa se trezeasca si la 3 dimineata pentru tine in caz de nevoie. Au fost impreuna si la bine si la rau si au adus in viata mea un strop de veselie. Recunosc ca acum nemaiavand episoade pe care sa le urmaresc ma simt un pic ca si cum ar lipsi ceva din viata mea. Oare o sa am vreodata sansa de a avea si eu o gasca precum aceea din Friends? Oare voi reusi sa am alaturi de mine oameni cu care sa imi petrec timpul, cu care sa impart lucrurile din viata mea, care sa imi fie alaturi mereu si pe care sa-i sprijin ori de cate ori este nevoie?
O sa-mi fie dor de gasca asta de nebunatici, cel putin pana data urmatoare cand o sa ma apuce cheful de a mai urmari inca o data aventurile lor. Pana atunci insa, Monica, Chandler, Joey, Ross, Pheobe si Rachel vor fi cei care au alcatuit cea mai frumoasa poveste despre prietenie pe care am auzit-o vreodata :)
Iata-ma din nou in fata laptopului ( care de aceasta data este conectat si la internet :D ). A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic pe blog. Desi am promis ultima data ca voi lipsi numai o saptamana, planurile s-au schimbat. Prin urmare, absenta mea este motivata de excursia in care am fost si apoi de plecarea mea la bunici din cauza renovarilor din casa. Am o multime de lucruri despre care vreau sa scriu. Imi pare rau ca nu am avut blogul tot timpul cu mine ca sa notez fiecare lucru important pe care l-am facut si fiecare sentiment care m-a incercat de-a lungul acestei perioade. Mi-as dori sa povestesc despre excursie si peripetiile de care am avut parte, sa atasez si ceva poze, apoi sa scriu despre ce s-a mai intamplat pe la bunici, poate si ceva legat de renovarea asta care are loc pe aici pe la mine ( desi poate credeti ca e un subiect plictisitor sau ca nu ai ceva interesant de zis despre asta va garantez ca va cam inselati ), precum si despre gandurile mele din ultima vreme. A, sa nu uit! Trebuie sa scriu si despre subiectele pe care mi-am propus sa le abordez, subiecte notate cu grija undeva intr-o agenda.
Imi doresc ca lucrurile sa revina la normal, desi vad ca e cam greu ca sa se intample asta. Imi doresc macar o luna de vacanta linistita. Acum traiesc intr-un adevarat haos si ma simt usor vulnerabila. As vrea sa povestesc despre ceva frumos, insa starea mea de acum e mai mult inclinata spre tristete si nu as vrea ca cei doi cititori ai mei ( despre care stiu sigur ca ma urmaresc ) sa fie si ei cuprinsi de acelasi sentiment. Se stie doar ca sentimentele se transmit usor de la unii la altii, dar asta e alta poveste.
Desi mi-am dorit ca pe acest blog sa vorbesc numai despre lucruri frumoase si sa amintesc numai lucrurile bune din aceasta lume, m-am hotarat ca in viitor sa abordez si subiecte care sa reflecte si partea intunecata a realitatii. De ce? Pentru ca eu consider ca discutand si despre acestea, vom vedea cat sunt de urate si poate vom incerca sa le evitam pe viitor.
Vreau sa inchei intr-un mod optimist: haideti sa incercam sa fim mai buni, mai blanzi, mai rabdatori si mai iubitori unii fata de altii. Asta este cheia unei vieti fericite si linistite. Haideti sa lasam greutatile si rautatile in urma si sa speram ca va fi mai bine pentru noi toti. Haideti sa facem ceva, sa porneasca acea mica schimbare de la fiecare dintre noi pentru ca impreuna sa schimbam ceva in lumea asta! :)
Manastirea Hodos-Bodrog
Priveliste Biserica Densus
