Prima data am fost la Putna cand eram mica, intr-o excursie organizata de educatoarele de la gradinita. Ulterior nu am mai avut ocazia si a trecut multa vreme pana sa revin.
S-a intamplat in 2008 in ajunul sarbatorii Sfantului Andrei. Emotionata, cu sufletul cat un purice si in acelasi timp nerabdatoare, am pornit cu Carmen, colega mea de grupa si de camera spre Putna. M-am trezit la 4 dimineata si la 5 : 20 eram urcate in personalul Iasi - Putna. Dupa o calatorie de 5 ore cu trenul am ajuns. Ma simteam un pic ciudat pentru ca de aceasta data nu eram intr-o simpla vizita de cateva ore, ci trebuia sa-mi petrec un weekend intreg acolo. Parca nici nu mai vroiam sa intru, nu stiam cum voi fi intampinata, ce parere isi vor face oamenii despre mine, ma simteam ca o straina care nu avea ce cauta acolo. Daca as fi avut cu ce, cred ca m-as fi intors imediat inapoi in Iasi. Nu aveam si incurajata de Carmen, am intrat.
Primul meu weekend la Putna a fost...dificil si in acelasi timp extraordinar. Dificil din cauza unor anumite evenimente peste care, Slava Domnului, am trecut cu bine si extraordinar pentru ca am gasit liniste, pace, caldura, prietenie si dragoste.
Eu, in general, atunci cand ma aflu intr-un loc necunoscut sau in preajma unor persoane straine am tendinta de a nu vorbi mai deloc, ma retrag in coltisorul meu si observ. Cam asa am facut si atunci. Nu ca acum ar fi altfel, dar sufleteste ma simt altfel.
Am avut ocazia sa intru in contact cu lumea monahala, sa vad cum decurge viata la o manastire. Si am ramas impresionata. In primul rand, manastirea este foarte frumoasa, ca sa nu mai vorbesc despre peisajul dimprejur. Nu degeaba este atat de renumita Bucovina. Apoi, viata linistita a calugarilor care isi impart ziua intre slujbe, ascultare prin indeplinirea anumitor sarcini si rugaciune. Iar mancarea este atat de buna, incat nu am cuvinte sa o descriu. Pot spune cu mana pe inima ca niciodata, niciunde nu am mai mancat mancare atat de buna. Este deosebit de gustoasa si mai ales satioasa. Nu trebuie sa mananci mult ca sa fii satul. Slujbele de la manastire sunt foarte frumoase, iar cantarile calugarilor se aseamana unui cor ingeresc. Nu in ultimul rand, trebuie sa amintesc despre calugarii de acolo: blanzi, cu dragoste de Dumnezeu, rabdatori, calmi si intotdeauna dispusi sa ajute pe oricine le cere ajutorul.
Mi-e dor de Putna. Mi-e dor de parintii de acolo. Mi-e dor de slujbele tinute acolo. Mi-e dor de mancarea de acolo. Mi-e dor de linistea de acolo. Mi-e dor de pacea care imi invaluie sufletul cand ma aflu acolo si care ma face sa-mi uit toate grijile. Mi-e dor si abia astept sa revin. Sa spun ce am pe suflet celor ce ma asculta si sa ma linistesc. Sa ma redescopar. Sa fiu mai aproape de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu