Anul trecut pe vremea asta eram inca la mare. Era ultima zi petrecuta pe litoralul romanesc. Anul acesta sunt acasa, in fata laptopului, uitandu-ma la pozele de anul trecut si amintindu-mi de tot ce s-a petrecut atunci.
Pe 28 august 2008 am pornit cu trenul spre Constanta. Nu mai fusesem niciodata acolo si eram tare incantata. Abia asteptam sa vad orasul, dar mai ales imi doream nespus sa ajung la mare, sa vad si eu de ce e atata agitatie pe litoral in sezonul estival. Am urcat in tren la ora 6 din Campulung si am ajuns in Constanta a doua zi la 8 dimineata. Cand eram mica il invidiam pe verisorul meu ca putea sa mearga atat de mult cu trenul si vroiam si eu. Dorinta mi s-a indeplinit si nici nu mai stiu cate drumuri si mai ales cate ore petrecute in tren am de cand sunt studenta si fac drumul spre casa si retur. Inca imi mai place sa calatoresc cu trenul, dar nu si atunci cand am multe bagaje. Ele imi fac drumul stresant.
Pe 29 august, iata, ma aflam pentru prima data in viata mea la mare. Am fost la Mamaia, de acolo am vazut pentru prima data plaja si mai ales marea. Nu pot sa exprim in cuvinte ce sentiment m-a incercat. Parca as fi atins infinitul cu mana. Mi-a placut atat de mult sa privesc marea, sa compar albastrul ei cu cel al cerului, sa ma uit pana departe in zare, unde marea dadea mana cu cerul si se uneau intr-o linie continua...Tot in aceasta zi am mers pe faleza si am vazut vestitul Cazinou. Tot ce am vrut atunci era sa stau pe o banca de acolo si sa privesc marea si sa-mi las gandurile sa zboare departe. M-am gandit ca daca as fi locuit in Constanta, cu siguranta as fi facut adesea plimbari pe faleza si acolo ar fi fost micul meu loc de meditatie. Era o liniste profunda, de nedescris, simtind doar adierea brizei marine ( pe care am perceput-o ca fiind umeda si deloc racoroasa ) si suntetul valurilor. A urmat o vizita la acvariu si o plimbare cu telegondola, prilej cu care am putut vedea statiunea, marea si plaja de sus. Parca eram plimbata cu un norisor deasupra infinitului.
Ziua urmatoare am fost la Costinesti. De cand ma stiu mi-am dorit sa ajung aici. M-am plimbat eu pe plaja, insa pana m-am hotarat ce sa fac in continuare, m-a prins o furtuna de nisip. Am vazut salvamari grabiti sa-i scoata pe oameni afara din apa si multimea de turisti care au invadat localurile din apropiere. Am reusit sa prind si eu un loc intr-o pizzerie, asa ca am mancat si o pizza la mare. Furtuna mi-a scurtat vizita la Costinesti, asa ca la intoarcere am mai mers o data pe faleza, am stat aproape de mare si am facut poze pana s-a lasat seara si m-am intors acasa la matusa mea.
Pe 31 august am mers la Mamaia si am prins loc la terasa unui mic hotel cu gandul de a urmari vestita cursa de pe lacul Sutghiol, care are loc an de an. Am vazut ambarcatiunile cum se pregateau, apoi cursa si am ramas putin dezamagita ca nu a castigat concurentul cu care tineam eu. Apoi am mai facut o plimbare pe plaja si m-am bucurat de aerul proaspat al marii.
Prima zi de toamna, 1 Septembrie, am petrecut-o prin oras, mergand prin diferite magazine si chiar in mall, putand astfel compara Iasi-ul cu Constanta. Tot ce pot sa spun e ca am gasit de toate: preturi acceptabile si preturi usturatoare. Dar dupa o lunga plimbare am reusit sa-mi cumar cate ceva, ajutata de cea mai simpatica vanzatoare de acolo. A fost atat de amabila si draguta, incat mi-as fi dorit sa o iau cu mine peste tot si sa o dau drept exemplu tuturor celorlalte vanzatoare care inteleg printr-o meserie in care lucreaza cu publicul mutre acre si sictir in loc de a acorda ajutor clientului.
Pe 2 Septembrie am fost din nou la Mamaia si tin minte ca m-am plimbat dintr-un capat al statiunii in celalalt cu picioarele goale pe plaja si prin apa pana am ajuns iarasi la telegondole. M-am urcat pentru ultima data in telegondola si am mai admirat inca o data marea de sus, din cer. M-am plimbat prin satul de vacanta, incercand sa gasesc cateva suveniruri pentru mine care sa-mi aminteasca de vacanta mea la mare, dar si pentru cei dragi mie care ma asteptau acasa. In aceasta zi am avut parte si de o aventura, incercand sa ajung pe faleza pentru ultima data in acel an, am incurcat autobuzul si am luat-o in directia opusa. In cele din urma am reusit sa ajung pe faleza, am mai facut un set de poze, am filmat marea cu valurile ei si am descoperit o alta plaja la care mi-am promis sa ajung undeva in viitor.
Ultima zi la mare a fost pe 3 septembrie, zi in care am fost la Corbu si am stat pe o plaja inca nedescoperita de turisti, unde am gasit apa limpede, multe scoici si cel ma fin nisip. Seara la ora 10 ma aflam in trenul spre Suceava, intr-un fel nerabdatoare sa ajung acasa, la munte si in acelasi timp incantata de tot ceea ce am vazut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu