Doar atunci cand vine seara...

Intotdeauna mi-a placut sa ma uit la televizor la imaginile transmise prin webcam dintr-o anumita zona. Ma relaxeaza. Atunci cand eram acasa vroiam sa vad ce se intampla in Iasi sau in alt loc de pe glob unde era ora 10 dimineata si aici 9 seara. E interesanta chestia asta, te gandesti ca tu te bagi la somn si altii abia isi incep ziua. Plus ca imi plac melodiile pe care le baga pe fundal... creeaza o stare nostalgica... Cand era 3 a. m. la noi vedeam imagini din Bucuresti cu masini ce circulau la ora aia. Atunci cand erau multe ma gandeam ce fac oamenii aia la ora aia, unde merg, de unde vin, de ce nu dorm? Atunci cand trecea cate o masina ratacita ma gandeam, saracul om, e obosit si cred ca abia asteapta sa ajunga acasa la caldura, intr-un pat moale si sa se odihneasca... atunci imi dadeam seama cat de importanta e odihna, ce bine de cei care pot dormi de pe la 11 si ce fraiera sunt eu ca pierd noptile de aiurea...
Imi place sa privesc oamenii, sa-i vad cum alearga incoace si incolo, fiecare cu gandurile lui, cu treburile lui de rezolvat, cu griji si bucurii... cu o poveste de viata pe care mi-ar placea sa o cunosc. Daca as fi invizibila mi-as alege cate un om si l-as urma peste tot ( aproape ) ca sa vad cum decurge o zi din viata lui, cu ce se ocupa, ce griji are, cum le rezolva, ce il bucura...
E tare frumos ca la finalul unei zile sa ajungi acasa si alaturi de cei dragi sa impartasesti tot cei ai pe suflet. E raspalata pentru efortul de peste zi, e cel mai pretios dar.
Intotdeauna mi-am dorit ca dimineata sa ma trezesc cu zambetul pe buze, forte proaspete de o noua zi si cu energia necesara pentru a face fata provocarilor ce vor urma. La locul de munca, desi e greu, sa fac fata cu brio si sa imi placa ceea ce fac, iar gandul ca in curand voi ajunge acasa la cei dragi sa imi dea elanul necesar pentru a merge mai departe. Seara, cand ajung acasa, sa ma intampine familia, sa cinam impreuna, sa discutam despre ce s-a intamplat peste zi, sa impartasim fiecare ceea ce are pe suflet, pur si simplu sa stam impreuna si sa ne bucuram de o seara linistita in familie. Pare banal, simplu, fara adrenalina, entuziasm sau distractie dar, credeti-ma, aceste clipe sunt cele care conteaza, sufletul nostru pe acestea le cere, pe acestea le cauta. E acea stare de bine, totusi inexplicabila. E acel loc unde te simti in siguranta. E clipa in care vrei sa opresti timpul in loc pentru a te bucura de ea o eternitate.
Ma incanta imaginea aceasta care reflecta o seara obisnuita din viata unor oameni, fiecare facand cate ceva si totusi bucurandu-se ca exista...