Apreciem lucrurile importante cu adevarat abia in momentul cand suntem pe punctul de a le pierde, cand ne sunt luate pentru o perioada din viata noastra sau cand le-am pierdut definitiv.
Ce prostie, nu? Parca o cautam cu lumanarea. Desi ni se spune, ni se explica, ni se arata, vedem greselile altora, daca nu o facem noi insine nu suntem pe deplin convinsi ca ni se poate intampla asta tocmai noua. De abia cand suntem constransi, atunci apreciem cu adevarat ceea ce avem.
Sa ne gandim... cati dintre noi apreciaza sincer faptul ca seara, dupa o zi istovitoare de munca, au o familie la care sa se intoarca, au un acoperis deasupra capului, se bucura de o masa calda, de un pat moale, de un somn odihnitor? Cati dintre noi se bucura dimineata cand vad soarele si multumesc pentru ca s-au trezit sa-l vada? Cati dintre noi apreciem simturile astea pe care ne-am obisnuit sa le avem ca pe un drept ce nu ne poate fi luat? Cati apreciem faptul ca putem vedea, ca putem auzi, ca putem simti gustul, ca putem atinge, ca putem mirosi?
Prea putini sunt cei care se gandesc la lucrurile acestea... iar cei care sunt privati de aceste "drepturi" le considera drept cele mai mari bogatii. Noi, ceilalti, care deja ne bucuram de toate astea, nu le mai acordam importanta cuvenita, vrem mereu din ce in ce mai mult. O data obtinut insa lucrurl mult dorit, nu ne oprim sa-l apreciem, sa ne bucuram de el, sa multumim ca ne-a fost daruit... deja trecem la urmatorul obiectiv ce trebuie atins...
Sunt momente in care as vrea sa prelungesc clipele acestea in care realizez ce e cu adevarat important la nesfarsit. Sa nu uit nicicand cat de importante sunt si zi de zi sa ma opresc 3 minute si sa multumesc pentru ca le am.
In perioada sesiunii, a predarii vreunor proiecte, atunci cand pierd noptile ( cu sau fara voia mea ) imi amintesc de un pat moale, de o perna pufoasa si de odihnitorul somn. Sunt ore nepretuite. Insa cand nu ma preseaza nimic, timpul acela in folosesc altfel, reduc din ceea ce e important si il pierd cu ceea ce este nefolositor. Cat de important este sa stim aceste lucruri, sa le constietizam. Sa fim crescuti cu toate acestea, sa ne devina ca a doua natura.
Intotdeauna gasim cate un motiv de nemultumire in viata noastra si ne concentram atat de tare pe acela, incat uitam cu desarvarsire orice altceva. Avem nevoie de o schimbare, de educatie, de un impuls... si mai ales, avem nevoie de motivatie, ca putere si sprijin vine de Sus din belsug!
Sa nu uitam, lucrurile care trebuie pretuite, cele care sunt importante cu adevarat, cele de care avem nevoie sunt lucrurile simple. Cele de care avem parte zi de zi, dar nu le observam. Cele pe care deja le avem, dar nu le valorificam. E nevoie de exercitiu, insa cu vointa se poate face orice.
Nu stiu ce-si propun altii, ce gandesc legat de toate aceste "nimicuri" dar tare m-as bucura sa aflu ca pe lume exista mult mai multi oameni care sa aprecieze toate acestea decat cred eu.
Asa ca, de azi inainte, imi propun cateva lucruri. Dupa ce o sa imi fac listuta, o sa o postez. Aman un pic acest moment pentru ca vreau sa fiu sigura ca o sa cuprind absolut tot si cine stie... poate ca intre timp o sa apara si ceva nou ce trebuie adaugat :) Deci keep your eyes on...
what's really important in life ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu