Cu cat te implici mai mult sau cu cat investesti mai mult in ceva, cu atat e mai mare rasplata. Dar trebuie sa fi dispus sa risti si in acelasi timp sa intelegi ca ai putea sa pierzi totul. Daca iti asumi riscul, daca te implici ( investesti ) cu intelepciune, rasplata s-ar putea sa te uimeasca. Cel putin asa se zice. Asa sa fie oare?
Nu mi-a placut niciodata sa risc pentru ca de fiecare data cand am indraznit sa risc, am pierdut. Nu-mi place sa pierd, mai ales ceva ce imi doresc foarte mult sa am. Nu sunt o rasfata, nu vreau sa am totul. Imi selectez bine lucrurile pe care mi le doresc. Iar atunci cand stiu ca imi doresc ceva si acel ceva e in fata mea, daca nu vine el la mine, nu merg nici eu la el. De ce? Foarte simplu: ca sa nu-l pierd. E dureros sa vrei ceva si sa nu ai, dar cred ca e si mai dureros sa risti sa atingi ceva, iar apoi acel ceva sa dispara definitiv din viata ta. De multe ori prefer sa ma complac in aceasta stare: nici nu am, dar nici nu alung. E un gand chinuitor care, culmea, ma ajuta sa trec de la o zi la alta. Asta, cel putin, pana gasesc alta solutie mai putin dureroasa.
Noi oamenii, investim in multe lucruri. Vrem sa obtinem absolut tot ceea ce se poate de la viata. Ma intreb, insa, are vreun rost? Pentru unii poate ca da, pentru altii poate ca nu. Am aflat insa ca singura si cea mai valoroasa comoara care nu se sfarseste niciodata si care ramane cu noi vesnic e dragostea. Nu ma refer aici la dragostea aia care azi vine pentru ca mi-a facut un bine si maine pleaca pentru ca nu mi-a mai facut pe plac. Vorbesc despre acea dragoste care creste pe zi ce trece desi nu are motive sa o faca. Evoc acea dragoste care te face sa simti o secunda ca pe o eternitate, care iti face inima sa tresalte ca un copilas in fata unui cadou de Craciun, care te face sa zambesti mereu desi nu ai avea motive concrete sa o faci, care te face sa uiti de toate grijile, necazurile, greutatile si supararile numai pentru simplul fapt ca o ai pe ea... dragostea.
Fiecare o percep in mod diferit: dragostea de parinti, dragostea de frati, dragostea de rude, dragostea de colegi si profesori, dragostea de prieteni, dragostea de tara, dragostea de natura, dragostea de iubit/iubita, dragostea de sot/sotie, dragostea de copilul tau, dragostea de Dumnezeu. La un moment dat, avem parte de fiecare forma a dragostei, insa trebuie sa ne folosim intelepciunea pentru a sti sa o primim si cel mai important, sa o daruim.
Pana la urma, singura investitie care nu te va lasa cu buzunarele goale e dragostea. Merita! Chiar daca o pierzi, nu-ti ia totul. Iti lasa amintirea... amintirea ca ai avut-o, ai simtit-o, te-ai bucurat de ea... dar n-ai stiut sa o faci sa ramana!
E un risc si acesta, a investi in dragoste. Cat de mult oferi, cat de mult astepti sa primesti... Ma intreb, oare mai exista oameni care sa iubeasca pur si simplu, fara sa isi afiseze iubirea peste tot, fara sa-i faca reclama in gura mare, fara sa astepte ca efortul acesta sa-i fie rasplatit? Care doar sa iubeasca si sa se bucure de faptul ca iubesc? Mai sunt... dar putini...
Sa nu va fie frica sa investiti in dragoste. E cel mai frumos lucru, cel mai fin, cel mai gingas, cel mai minunat... e oxigenul nostru, e hrana noastra, e totul!
Dragostea se dovedeste prin fapte, nu prin cuvinte! Dragostea se descopera singura, nu i se face reclama gratuita. Dragostea adevarata trebuie pusa mai presus de orice pentru ca ea ne indruma pe calea cea buna.
Iubiti-va mult! Iubiti-va frumos! Iubiti-va curat! Iubiti-va asa cum o fac copiii inocenti! Sacrificati-va pentru iubire! La un moment dat... va veti convinge ca totul a meritat ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu