22 ianuarie 2010

Mici/mari frustrari de moment

Am realizat ca cele mai bune postari le fac chiar in momentul in care imi trece o idee, un gand prin minte sau cand ma aflu in plina desfasurare a unor evenimente ( fie fac sau iau parte la ceva deosebit, fie traiesc anumite sentimente ).
Momentul cand scriu aceste randuri este unul de acest fel. Nu cred insa ca va fi o postare reusita pentru ca nu am ganduri frumoase in minte si nici o priveliste prea placuta.
Observ in ultima vreme, cu multa durere, cata falsitate, interes, individualism, rautate exista in jurul meu. Stau cateodata si ma intreb: toate acestea pentru ce?
Nu se poate, oare, sa renuntam la falsitate si sa fim prieteni in adevaratul sens al cuvantului? Sa fie din inima orice gest, nu din politete sau "pentru ca trebuie"? Sa fie faptele cele care vorbesc, nu niste simple cuvinte mult prea usor de zis?
Nu se poate, oare, sa renuntam a ne da pe langa cineva, urmarindu-ne propriul interes iar pentru aceasta scopul sa scuze mijloacele?
Nu putem renunta, oare, un pic la noi, la egoismul nostru, si a ne arunca privirea si asupra celorlalti care au nevoie de noi? Astazi mergem pe principiul "intai eu si daca am chef ma mai gandesc si la altul". Intai sa am eu, sa fac eu, sa imi rezolv eu si pe urma poate am timp si de tine. De ce trebuie sa-i facem pe altii sa depinda de noi, sa stea dupa noi si dupa bunul nostru plac, cand am putea sa-i ajutam pur si simplu si apoi atat noi, cat si celalalt sa-si fructifice timpul mai bine. Timpul asta neiertator care atat de repede trece si noi atat de naivi il pierdem cu nimicuri...
Nu putem, oare, sa inlocuim ura, prostia si rautatea din lume cu dragostea? E chiar atat de complicat? De ce nu incercam sa gasim bucuria in persoana celuilalt si nu in a noastra?
Da... mici frustrari de moment pe care nu am cum sa le rezolv... si inca nu am inceput cu frustrarile la locul de muna :)) momentan ma ocup cu cele de la facultate :-j
Stiu ca viata nu e roz, stiu ca trebuie sa induram necazuri, ispite, sa ducem lupte grele, sa avem parte de suferinte... dar mai stiu ca noi putem fi altfel, dar cred ca nu vrem. Din comoditate? Fiecare cu ale lui... ideea e ca pe zi ce trece imi dau seama unde am ajuns, realizez unde o sa ajungem daca o tinem tot asa... si nu imi place!!!

Niciun comentariu: