10 februarie 2009

Amintiri din copilarie

Ori de cate ori sunt acasa, micul dejun tinde sa devina masa de pranz. Asta pentru ca somnul e mult prea dulce dimineata si mai ales pentru ca trebuie sa recuperez orele de nesomn din timpul facultatii. Ajung sa ma trezesc nu mai devreme de 10, dar nici mai tarziu de 11:30 ( asta in zilele bune, pentru ca in primele 3-4 zile cand ajung acasa ma trezesc pe la 12:30 sau 1 ). De mancat reusesc pe la orele 13, 14. Deci la amiaza!
Astazi mi-am facut pentru prima data dupa o perioada luuunga de timp oua prajite ( ochiuri ). Nu aveam chef sa-mi fac altceva pentru ca mi-ar fi luat mai mult timp. Asa ca am hotarat sa-mi pregatesc cea mai simpla mancare cu putinta. Probabil ca ar fi trebuit sa-mi mai fac si un ceai si meniul ar fi fost complet ;))
In timp ce-mi pregateam masa, mi-am adus aminte de verile cand eram la bunici si dimineata de dimineata faceam ochiuri pentru mine si pentru verisorul meu. Asta era specialitatea casei, asta stiam eu sa pregatesc cel mai bine. Ce vremuri...era vara, eram in vacanta, eram la bunici, nu aveam nici o grija...
Asa cum o melodie, un articol de imbracaminte, un fel de mancare, un parfum ne aminteste de un anumit moment din viata noastra si ne creeaza un sentiment placut, ori de cate ori voi avea ocazia voi apela la aceste mici placeri si voi profita de cele "5 minute de fericire" care desi sunt scurte au o putere mare. Noi singuri ne putem infrumuseta ziua, lasand la o parte gandurile apasatoare si avand grija ca macar cateva minute din cele 24 de ore sa ne permitem sa facem ceva care sa ne bucure.

Niciun comentariu: