Cristina este o fata minunata si cine o cunoaste, stie ca este adevarat.
Am cunoscut-o in anul I de facultate, pe vremea cand eram noua in marele oras ( Iasi ) si nu cunosteam aproape pe nimeni. A fost la un seminar, cand am observat ca are niste materiale de care aveam si eu nevoie pentru pregatirea unui referat. Am mers la ea si am rugat-o sa mi le imprumute si mie sa le xeroxez. A fost de acord, insa ma gandeam ca dupa seminar va uita. Nu a fost asa. A venit cu mine, mi-a aratat care era cel mai apropiat xerox si m-a ajutat cu materialele. Mi-a aratat drumul spre Copou, apoi fiecare a luat-o pe drumul ei...
Culmea e ca dupa aceea nu-mi mai pot aminti cu exactitate ce s-a intamplat si cum anume s-a legat prietenia noastra. Tin minte ca am fost impreuna la un concert cu Voltaj si Proconsul la care pentru prima data in viata declar cu mana pe inima ca m-am distrat grozav. Am gasit in ea partenera perfecta pentru concerte. Numai alaturi de ea poti sa canti, sa dansezi, sa sari, sa razi, sa tipi si sa nu iti pese de ceea ce vor spune cei din jurul tau. A urmat apoi un concert cu Directia 5 la care am avut ocazia pentru prima data sa fiu aproape de Cristi si sa-i cer un autograf. Iar Cristina a fost alaturi de mine si mi-a creat dispozitia necesara de a ma distra si de a ma bucura din plin de acest eveniment. Imi mai amintesc si de o frumoasa dupa-amiaza de sambata cand eu si Cristina am iesit la o plimbare. A venit in Copou si de acolo am colindat impreuna o bucata buna din Iasi. Am avut timp sa vorbim, sa ne cunoastem mai bine, sa radem. Eu una stiu ca am intrat cu zambetul pe buze in camera din camin si ca a fost una din cele mai frumoase zile din studentie petrecute alaturi de ea. Ca sa nu mai povestesc de ziua cand m-a invitat la ea acasa. A organizat o mica petrecere intre fete: a luat suc si eclere si am stat impreuna, am vorbit, am ascultat muzica, am navigat pe internet, iar in final m-a condus in statia de autobuz. Mi-e dor de ziua aceea...a fost cea mai grozava mini-petrecere la care am participat vreodata. De ziua mea mi-a daruit cei mai frumosi crini pe care i-am primit vreodata si o carte despre prietenie. Tot de la ea am o bratara care mi-e draga si o bluza care sa-mi tina de cald in iernile geroase.
Imi place faptul ca avem pasiuni comune, cum ar fi cititul. Daca vreau sa vorbesc cu cineva despre o carte, daca e cineva dispus sa-mi imprumute sau sa-mi recomande ceva interesant de citit, la ea ma duc. Ne confruntam si cu o problema: aceea ca nu dispunem de atata timp pe cat am vrea sa acordam lecturii.
Recent am descoperit ca desi amandoua adoptam stilul sport, vrem sa aducem o nota de feminitate tinutei noastre. E o coincidenta, tinand cont de faptul ca noi nu am vorbit niciodata despre asta.
Alaturi de ea ma pot bucura cu adevarat de o zi de toamna si de o plimbare in parc. Stie sa pretuiasca astfel de momente, considerate aiureli de altii.
Intotdeauna am admirat la ea curajul de care dispune si care mie imi lipseste adesea, faptul ca nu a renuntat niciodata sa creada ca visul ei va deveni realitate ( stim noi care ), ca e atenta la detalii si ca apreciaza lucrurile cu adevarat importante.
Chiar daca nu e aproape de mine, Cristina e deocamdata singura persoana care ma cunoaste cu adevarat, spre deosebire de altii, care desi petrec 24/24 si 7/7 cu mine, nu cunosc decat o singura latura a mea. Ea stie exact cum sunt, ce sunt, ce vreau si cum vreau, ce mi se potriveste si ce nu.
Am avut, la un moment dat, momentul nostru de dificultate. O mica neintelegere din partea fiecareia era sa puna capat unei prietenii valoroase. Insa renuntarea la orgoliu, o discutie sincera si deschisa, tot raul de atunci au avut un rezultat extraordinar: acela ca prietenia noastra s-a consolidat, am inteles fiecare ce si unde am gresit si am reusit sa depasim anumite "copilarii" ( stim noi care ).
Cristina ma face sa ma simt cea mai buna persoana de pe pamant. Ma iubeste si ma accepta asa cum sunt. Vede in mine lucruri pe care altii poate ca nici nu le-ar observa. Ma incurajeaza mereu, ma face sa am incredere in mine si sa cred ca orice e posibil.
E omul pe care vrei sa-l ai mereu in preajma. Intotdeauna va gasi cuvintele potrivite pentru a-ti readuce zambetul pe buze sau pentru a alina suferinta care te copleseste.
Cristina e omul de la care am invatat foarte multe lucruri: cum sa am puterea sa depasesc orice obstacol, cum sa fac fata oboselii, cum sa nu renunt niciodata sa cred in ceea ce imi doresc. Desi nu stie, e una dintre persoanele pe care le admir si le iau ca exemplu.
Cristina a reusit sa ma faca sa pot spune dupa 10 ani ca am "cea mai buna prietena de pe pamant" si ca sunt o norocoasa ca am cunoscut-o si ca face parte din viata mea. E o binecuvantare de la Dumnezeu faptul ca imi e prietena si ca imi e mereu alaturi, dupa puterile ei.
M-a impresionat faptul ca a reusit sa intre in inima mea foarte usor, desi se stie cat de greu e lucrul acesta. Mi-a castigat increderea si a stiut cum sa faca sa nu regret ca face parte din viata mea.
Cristina e singura persoana la care stiu ca pot apela in caz ca am nevoie de ceva fara sa primesc un refuz. Intotdeauna m-am gandit la ea ca la persoana pe care daca o suni si la 3 dimineata, va fi dispusa sa te ajute. Eu stiu ca asa as face pentru ea.
Dintotdeauna mi-am dorit o prietena careia sa simt ca-i pot impartasi tot ce ma bucura si tot ce ma apasa, care sa fie neconditionat alaturi de mine, sa ma sprijine si alaturi de care sa am parte de clipe minunate. O prietena in care sa am incredere deplina si sa stiu ca nu ma va dezamagi sau trada vreodata. Toate aceste lucruri le-am gasit la Cristina.
Ea e prima care ma intreaba ce am cand observa ca sunt suparata si nu asteapta sa-mi treaca de la sine. Imi asculta of-urile si apoi incearca sa-mi dea cel mai bun sfat. E singura care imi ureaza noapte buna si dimineti, amiezi sau seri frumoase chiar daca nu am vorbit deloc. E atenta sa faca asta mai tot timpul inainte sa iasa de pe mess.
Abia astept ziua cand vom putea fi numai noi doua si cand vom avea timp numai si numai pentru noi. Cand vom putea sa povestim, sa radem, sa petrecem timpul impreuna ca pe vremuri, sa facem poze in timp ce strabatem iar o parte din Iasi. Sa mergem prin magazine sau pur si simplu intr-un parc. Ma gandesc cu nerabdare la ziua aceea si astept...
Nu stiu daca am sa-i pot multumi vreodata indeajuns pentru tot ce a facut pentru mine si mai ales pentru faptul ca imi este o prietena adevarata, asa cum mi-am dorit intotdeauna. Stiu insa ca ea ocupa un loc deosebit in inima mea si ca nimic si nimeni nu va putea sa o scoata de acolo.
Cristina ma face sa ma simt apreciata si cu adevarat speciala. E prietena mea si o iubesc mult, mult, mult de tot!
Cristina se numara printre putinele persoane din viata mea despre care as putea sa scriu atatea randuri cu atata usurinta.
E speciala, e deosebita, e minunata...e...nici nu mai am cuvinte...asa ca, sper ca nu-mi va cere drepturi de autor, insa trebuie sa consult dex-ul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu