Dupa fiecare furtuna apare soarele. Stralucitor si puternic ca si cum nu ar fi fost acoperit niciodata de vreun nor. Exact asa ma simt si eu dupa ce depasesc un moment dificil din viata. Chiar daca gandurile negre ajungeau sa ma copleseasca si sa ma faca sa cred ca nu exista nici o sansa de salvare, chiar daca nefericirea dura mai mult de 3, 7 sau 14 zile, in final, cand totul se reaseaza la locul sau si lucrurile intra iar in normal, cand mi se ia marea greutate de pe inima si cand necazurile se pierd in vazduh ca un fum, ma regasesc pe mine exact asa cum eram. Singura urma care ramane este gustul amar pe care mi-l lasa comportamentul, atitudinea sau vorbele unor oameni. In rest, o data scapata de griji, intru iar in hora viselor si indraznesc din nou sa sper si sa cred ca toate gandurile mele se vor concretiza intr-o zi si ca nimic nu imi poate sta in cale. Sunt momentele care ma fac sa cred ca absolut orice imi pun in minte este posibil si ca am puterea necesara de a-mi pune in aplicare planurile...
Anul asta e cu totul si cu totul deosebit si diferit. Pentru ca sunt mai optimista, pentru ca de abia acum cred cu adevarat ca ce e bun si frumos urmeaza sa se intample, pentru ca simt ca asta e anul meu. Si sper sa fie asa. Sper ca acesta sa fie anul care sa aduca schimbari in bine in viata mea si multe lucruri bifate pe lista.
Ma simt oarecum usurata, pentru ca am depasit o perioada stresanta. Si am depasit-o destul de bine. M-am si odihnit suficient. Tot ce am de facut in continuare e sa-mi organizez un pic gandurile si apoi sa-mi pun in aplicare ideile. Nu stiu de ce ma simt asa de bine si cum de sunt atat de optimista, insa sigur e de bine. Nici un lucru nu e intamplator in viata, asa ca probabil ca si sentimentele care ne incearca la un moment dat isi au rostul lor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu