Despre studentie

Ma aflu la jumatatea drumului meu din studentie. Inca un an si jumatate si va fi gata facultatea. Vor mai fi doi ani de master, dar nu cred ca se compara cu cei trei ani de licenta.

Privesc in urma si ma gandesc la cum eram eu in clasa a XII-a cand aveam o multime de visuri si sperante legate de Iasi, de facultate, de studentie si de noua viata pe care o urma sa o incep si la cum sunt acum, studenta si...atat.

In clasa a XII-a, pe langa stresul legat de bacalaureat, lipsa chefului de "a ma apuca o data serios de invatat" si nostalgia ca se mai incheie o etapa din viata mea, mi-am facut o multime de sperante legate de ce urma sa vina: studentia. Sunt multi care considera perioada liceului ca fiind cei mai frumosi ani, insa pentru mine simteam ca studentia va fi perioada plina de aventuri, experiente si distractie. Mi-a luat ceva timp pana sa hotarasc definitiv ce facultate vreau sa fac. La oras a fost foarte simplu: in Bucuresti ar fi fost prea departe, Clujul nu mi-a placut foarte mult si eu vroiam sa imi placa si orasul si facultatea ca deh, era cea mai importanta perioada din viata mea si nu vroiam sa am niciun regret. Asa ca am ales Iasi-ul...nu paraseam Moldova, Alexandru Ioan Cuza era cea mai buna universitate din tara si orasul...mi-a placut foarte mult. A fost atractie la prima vedere, dragostea a urmat mai tarziu. Dupa ce m-am hotarat si asupra facultatii au urmat nenumarate accesari pe site-ul universitatii Cuza, download de poze cu Iasi si chiar si o excursie facuta cu fetele pentru a vedea daca imi place cu adevarat. Asta era pretextul pentru parinti, pentru noi era o escapada, o zi departe de casa, pornite in descoperirea unui nou loc. Drumul e lung, 4 ore de mers cu trenul, insa e superb. Peisajele sunt de nedescris...

Nu pot sa explic in cuvinte ce am simtit prima data cand am ajuns, dar parea ireal. Cand am ajuns in gara tin minte ca am intrebat: "Asta e Iasi-ul?" putin dezamagita ca nu avea nimic deosebit ( desi eram abia in gara!). Insa pe masura ce inaintam spre Copou...am inceput sa-l descopar, usor,usor, in toata splendoarea lui. La Rapa Galbena imi imaginam ca o sa vin cu prietenul meu. E un loc retras si totusi placut, cu bancute si micile balconase in care ma vedeam o Julieta moderna. Biblioteca Centrala mi s-a parut impunatoare iar Casa de Cultura a Studentilor, nu imi venea sa cred ca exista :)) Copoul mi s-a parut un loc de vis iar Universitatea...nu pot reda sentimentele ce m-au cuprins atunci cand am vazut-o si cand am intrat acolo pentru prima data... Pe atunci vroiam sa dau la jurnalism...insa cat ne-am invartit noi prin facultate si ne-am si ratacit ( cine e student la Cuza stie ca holurile alea sunt intortocheate) nimeream numai pe la Facultatea de Filosofie ( de unde era sa stiu ca exact aici voi si ajunge? ). Am intrat prin salile de curs, am facut poze...am vorbit chiar si cu un profesor care m-a impresionat foarte tare prin masura cuvintelor, calmitatea din glas si modul sau de a ne explica ceea ce l-am intrebat. Am ajuns apoi la Mitropolie, iar in parcul din fata teatrului Vasile Alecsandri ma vedeam invatand cursurile. Palatul Culturii m-a facut sa-mi tin respiratia pret de cateva secunde si sa-mi promit ca ma voi plimba pe acolo ori de cate ori voi putea si voi avea ocazia... Prima mea intalnire cu Iasi-ul a fost un vis, e nebunie...Si din acel moment, am conceput nenumarate planuri referitoare la ce voi face eu cand voi ajunge sa fiu studenta in Iasi la Alexandru Ioan Cuza.

Perioada bac-inscriere-loc la camin mi-o amintesc cu drag, insa stiu ca am fost foarte stresata. Dar a trecut...

Iata-ma acum exact la jumatatea studentiei mele. S-a incheiat un an si jumatate din aceasta perioada si simt... ca as vrea sa pot da timpul inapoi. Sa fiu iar in vacanta de vara dinainte de inceperea facultatii. Nu stiu exact de ce, poate pentru ca as vrea sa ma aflu la inceput de drum si sa mi se para mult 3 ani si nu asa putin un an si jumatate, poate pentru a avea iarasi aceleasi sentimente de necunoscut, de inceput, de a fi pe cont propriu la propriu, poate pentru a profita si mai mult de timpul care a trecut si pe care stiu ca nu l-am valorificat la maximum...

Nu am gasit la facultate ceea ce ma asteptam, am descoperit in schimb multe lucruri la care nu ma asteptam. Deocamdata unele din visurile mele nu s-au indeplinit, dar eu nu vreau sa renunt sa sper. Poate ca nu a fost totul asa cum mi-am dorit sau mi-am inchipuit, insa stiu ca a fost cu un rost. Aceasta perioada m-a schimbat intr-o masura sau alta si acum am si alte idei pe langa cele cu care am venit in Iasi. E normal sa se intample asa, stiu. Recunosc ca sunt un pic dezamagita de multe lucruri pe care le-am aflat in ultima perioada, insa voi incerca sa trec peste ele si sa nu le las sa ma schimbe atat de mult incat sa ajung sa zic ca eu nu eram "asa".

In ciuda tuturor lucrurilor care s-au intamlat, inca afirm ca studentia este cea mai frumoasa perioada din viata mea si desi nu mai am aceleasi sentimente si iluzii ca la inceput nu imi pierd speranta ca intr-o zi...cat de curand poate...visele mele vor deveni realitate si eu voi putea fi si simti la fel ca odinioara...