Cel mai frumos mesaj primit de ziua mea

"Pentru ca numai o persoana ambitioasa, perseverenta, sincera, altruista, cu simtul umorului, cu un suflet curat...o persoana care stie sa se bucure si de lucrurile marunte, sa vada doar partea frumoasa a lucrurilor, a oamenilor, a vietii in general...o persoana a carei suflet zambeste la auzul vocii lui Cristi ( stim noi care ;) ), a melodiilor de la Voltaj, Taxi si Proconsul dar si a ritmului house...NUMAI O PERSOANA CA TINE POATE AVEA REZULTATE MAXIME IN TOT CE FACE!!!
Sa fii iubita de toti, iar tu sa iubesti numai pe cine merita!!!

Dis-de-morning

Am cel mai amuzant orar din totii anii mei de facultate ( unu si jumatate de abia :D ). Luni, marti, miercuri ( in saptamana impara) si vineri cursurile si seminariile incep de la 8. Practica e programata joi si tot de la 8 incepe. De ce e amuzant? Pentru ca eu nu sunt genul de persoana matinala, dimineata e somnul cel mai dulce si ma odihnesc cel mai bine, mi-e de 3 ori mai greu sa ma trezesc dis-de-morning (vorba profesoarei mele de franceza ) in comparatie cu ceilalti oameni normali.
Si totusi, pe de o parte imi pare bine. Desi o sa imi fie un pic greu sa ma obisnuiesc cu programul de dimineata si cu bagatul la nani cat de devreme posibil...e totusi bine. Altfel trece ziua. Nu degeaba se spune "cine se scoala de dimineata departe ajunge". Fiecare poate interpreta asta cum vrea, eu cred ca asa am mai mult timp la dispozitie si pot sa fac mai multe lucruri.
Dar cand ma gandesc cum stateam eu pana la ore tarzii in noapte si cat de usor rezistam somnului si oboselii...se pare ca de la o varsta se incheie si "distractia asta"...
In alta ordine de idei, reincep activitatea de voluntariat la Salvati Copiii si la Children On The Edge si nu in ultimul rand, reincep intalnirile la ASALT. Deci busy, busy, busy again!
De asemenea, am mai promis ca va avea loc si o schimbare si ca va fi "a new me"... Well, work in progress...ceea ce e un lucru bun zic eu, pentru ca nu am renuntat. Infrant esti numai atunci cand te declari invins si eu nu am de gand sa fac asta. Incapatanata deh...
Se pare ca nu mai am acelasi entuziasm de la inceput si dorinta mea de a schimba ceva nu mai e atat de mare, insa curand o sa-mi revin. E doar o problema de re-adaptare. In plus, presimt ca multele dintre evenimentele la care voi participa si simplul fapt ca locuiesc in camera 92 o sa imi confere suficiente subiecte de a scrie...

Happy Valentine's Day!

Chiar daca esti sau nu de acord cu sarbatorirea dragostei pe 14 sau pe 24 februarie, chiar daca esti de parere ca dragostea trebuie sarbatorita in fiecare zi, nu numai o data pe an, chiar daca nu esti pro cadouri cu aceasta ocazie, priveste aceasta zi ca pe inca una in care sa-i arati jumatatii tale cat de mult o pretuiesti.

Asa cum exista ziua copilului, ziua femeii, ziua ta de nastere, zilele orasului, mie mi se pare frumos sa existe si ziua indragostitilor. E adevarat ca in ultima vreme se pune accent pe aspectul comercial al acestei zile, dar nimeni nu trebuie sa urmeze spiritul de turma. Sarbatoriti ziua indragostitilor asa cum vreti si simtiti voi. Dar totusi sarbatoriti-o si azi si maine si poimaine si in restul zilelor de peste an.

Nu stiu ce au facut altii, insa eu am petrecut ziua indragostitilor in cel mai romantic mod posibil: o calatorie de 4 ore cu trenul Cluj-Iasi. Da, am revenit in "mandra cetate", dar despre asta dau detalii mai tarziu. Acum vreau sa vorbesc despre "calatoria mea". Pana la Suceva a fost perfect. Singura in compartiment, cald, deci foarte bine. De la Suceva au urcat 3 tigani( ei insisi s-au prezentat asa) care au inceput sa vorbeasca despre cat de misto e telenovela "Regina", despre faptul ca nevasta nu te impiedica sa mai ai o aventura din cand in cand si mai ales despre femei si diferenta dintre cele de la oras si cele de la tara. Slava Domnului ca au coborat la Dolhasca. Pana la Pascani am calatorit cu un barbat si o femeie de varsta medie, iar restul drumului am ramas iar singura. Am fost intampinata de doua prietene care m-au ajutata cu bagajul si iata-ma ajunsa cu bine. Recunosc, nu ma dau in vant dupa surplusul de bagaj pe care, nu stiu cum se face, dar de fiecare data tinde sa ma copleseasca. Nu conteaza acum, ce a fost mai greu a trecut.

Dupa cum ziceam, am ajuns iar in Iasi. Am un sentiment ciudat de fiecare data cand trec dintr-un judet in altul. Altfel ma simt cand sunt in Campulung, altfel ma simt ca sunt in Iasi. Trecerea de la o zona la alta e ciudata, parca as intra in alta dimensiune. Dar nu-i nimic, trecem si peste asta.

In noaptea asta am ocazia sa-mi aranjez toate lucrurile, sa fac curat, sa petrec cu cei de la Partydul Kiss Fm. Macar ei sa-mi tina companie, tinand cont ca sunt singura in camera...

O data terminata si treaba asta, o sa ma pot concentra asupra noului semestru si...asupra mea :D Asta pentru ca "a new me is comming soon". Sa vedem ce o sa iasa.

S-a incheiat sezonul de lenevit- ultima zi acasa

Azi a fost ultima zi petrecuta acasa la mine. Maine la ora doua ma voi urca in trenul ce vine dinspre Cluj, cu destinatia Iasi. S-a terminat si vacanta asta. Pe cat de greu a venit, pe atat de repede a si trecut.
Vacanta asta a fost...plina cu de toate. M-am odihnit, am lenevit, m-am uitat la multe filme, m-am intalnit cu o prietena si am petrecut o zi cu o cunostinta apropiata, am facut o mica schimbare de look ( :D ), am avut parte de zapada muuulta si am stat la caldurica, m-am relaxat si m-am rasfatat cu tot felul de bunatati. But it's over! S-au dus vremurile bune, vorba poetului.
Maine ma asteapta 4 ore de mers cu trenul, carat bagaje, gasit taxi, ajuns la camin, urcat cu tot cu bagaje pana la etajul 3, apoi despachetat si...start all over again. Un nou semestru, un nou orar, cursuri, seminarii si asa mai departe.
Imi vine greu sa las tot ceea ce am aici "acasa". Ma simt atat de bine, fara griji, fara stres, fara probleme. E liniste si pace. Cum sa dau eu toate astea pe agitatia din Iasi? Dar, asta e viata, luam tot ce e mai frumos si mergem mai departe...
Asa ca voi considera ca mi se ofera ocazia unor noi...aventuri. O sa am sansa de a ma ocupa de lucrurile pe care le-am amanat datorita sesiunii, lucruri pe care sper, sper, SPER sa nu le mai aman! Chiar vreau sa imi pun la punct toate treburile and start a new life as I wish! Dar sa vedem..pana una alta trebuie sa ma concentrez asupra ultimei nopti in patutul meu calduros si moale si apoi asupra zilei de maine.
So, good bye home sweet home. I'm gonna miss you, hope to be back soon.

Some test results

Rezultate obtinute in urma efectuarii unor teste psihologice:
1. Nu faci compromisuri in privinta frumosului, afisand deopotriva exigenta si generozitate in alegerile pe care le faci. Te atrage noul, iti place sa traiesti bine, sa iubesti, sa te hranesti cu sentimentele celor dragi si sa gusti viata la maxim. Dai dovada de suficienta tarie de caracter pentru a-ti sustine punctul de vedere, chiar daca esti constienta de faptul ca opinia ta ti-ar importuna partenerul de discutie. Esti o prietena de nadejde. Genul de relatii pe care il dezvolti cu barbatii este de tip amical. Stii sa le atragi atentia prin stilul tau deschis si nonconformist. In general, iti sunt destul de clare lucrurile, dar ai dubii in ceea ce priveste barbatul ideal. Este greu sa te pronunti cand iti place ceva. Esti indecisa si oscilanta: nu stii cand sau cum sa abordezi o relatie intima, cum sa faci pentru a atrage sau a mentine o relatie. Cum pot barbatii sa-ti fie pe plac? Trebuie sa fie performanti in toate planurile: profesional, sexual si chiar amical. O amica poate fi cel mai dur critic pentru un barbat deoarce poate sa spuna destul de deschis ce vrea, ce asteapta... si de ce nu, sa spuna sincer cand ceva nu ii place.
Dezavantaj: adesea inhibi barbatii fara sa iti dai seama.
Avantaj: iti faci multi prieteni.
2. Esti echilibrata in tot ceea ce faci, dand dovada de o doza mare de ambitie. In acelasi timp insa ai principii solide care nu iti permit sa strivesti sau sa neglijezi pe altii pentru atingerea scopului vizat. Pui pret pe urmatoarele lucruri: cateva ore de destindere, daca se poate in aer liber, raporturi bune cu familia si cei apropiati, activitati recreative care sa iti imbogateasca spiritul. Banii nu iti aduc fericirea.
3. Ce deget esti? Esti degetul mijlociu. Uneori fragil si dependent de prieteni, nu esti nici pe departe asa ostil cum pari. Esti echilibrat, comunici bine cu oamenii si esti de multe ori chiar serios. Totusi te enervezi din cand in cand si te saturi de cei din jurul tau. Si nu iti e deloc teama sa arati asta.
4. Ce anotimp ti se potriveste? Anotimpul tau preferat este toamna. Esti o persoana tandra si preferi culorile calde. Iti plac plimbarile in parc si adori linistea si mirosul de toamna. Pentru tine este cea mai fericita perioada a anului.
5. Ce emoticon ti se potriveste? Emoticonul cel mai potrivit pentru tine este ":P" pentru ca esti amuzanta indiferent de situatie. Oamenii iau viata prea in serios, insa tu gasesti ceva amuzant in absolut tot.
6. Ce sarut ti se potriveste? Pasional- e ceva natural, placut si fermecator in felul cu care tratezi sarutul.
7. Cand vine vorba de petreceri, esti prezenta la fiecare!

Ningeee!!!

Azi a nins ca in povesti! Cand m-am trezit si m-am uitat pe fereastra, nu mi-a venit sa cred ochilor...ningea! Ningea mai ceva ca in decembrie! Ningea de parca eram la jumatatea iernii! Am admirat un pic fulgii mari si desi, apoi am facut focul si m-am bagat in patut la caldurica.
Undeva dupa ora 14 am iesit in oras. M-am intalnit cu o fosta colega de clasa si o persoana draga mie. Vazand ca nu era chip sa ne plimbam in oras pe vremea respectiva, am hotarat sa mergem la ea la apartament unde am servit cate un 3 in 1, respectiv un ceai si cateva felii gustoase de chec. Am stat la povesti dupa o lunga perioada in care nu ne-am mai vazut. A fost placut...
Apoi am mers la cumparaturi cu tata si am revenit acasa.
Ce sentiment minunat ma invaluie cand stiu ca afara e frig si ninge tare, iar eu sunt in casa, e cald si bine si...imi ocup timpul cu diverse nimicuri ( atat cat mai pot, cat mai sunt acasa...)
Astfel de momente cred ca ar trebui pretuite. Sunt cele care ne dau puterea de a merge mai departe cu zambetul pe buze...
P.S. ma simt o norocoasa stiind ca la mine ninge atat de frumos, iar in Iasi ploua, ploua, ploua...

Despre prietenie ( 6 ) Citate

"In singuratate, boala, deruta- simplul gand ca exista prietenie iti da putere sa induri, chiar daca prietenul nu poate sa te ajute. E suficient ca el exista. Prietenia nu se micsoreaza cu distanta sau timpul, din cauza detentiei sau a razboiului, datorita suferintei sau a tacerii. Tocmai in aceste lucruri isi are ea cele mai adanci radacini. Tocmai din asemenea lucruri rasare."

"Nu conteaza atat de mult ajutorul prietenilor, cat increderea ca ne vor ajuta."

"Prietenii pe care-i poti suna la patru dimineata sunt cei care conteaza."

"Cand un prieten te roaga, nu exista maine!"

"Prietenul adevarat este cel care vine cand toti ceilalti pleaca."

"Pentru ce traim, daca nu pentru a ne face viata mai usoara, unul altuia?"

Campania anti-copiat

Pe undeva pe la jumatatea semestrului intai, in camin au venit niste baieti de la facultatea de Geografie si Geologie care ne-au rugat sa completam niste chestionare. Intrebarile erau legate de copiat. Daca am copiat vreodata, ce metode sunt cele mai eficiente, daca profesorii iau atitudine in privinta acestui fenomen si asa mai departe.
Eu una sunt total impotriva copiatului la facultate. Dupa cum spunea un profesor din liceu, macar la facultate sa incercam sa invatam pentru ca aici ne formam ca viitori profesionisti.
Cei care sunt impotriva acestei campanii declara ca a fost initiata de niste tocilari. Eu nu cred ca esti tocilar daca nu copii la un examen si daca te straduiesti sa inveti in general. Dimpotriva, cred ca esti corect si nu incerci sa te furi nici pe tine, nici pe profesori.
Exista alte voci care considera ca "daca altii copie si au note mari, eu de ce sa nu fac la fel?"
Raspunsul pe care il gasesc eu e urmatorul: ca sa nu urmezi spiritul de turma. Pentru ca ulciorul nu merge de multe ori la apa. Pentru ca nu e corect fata de ceilalti colegi care considera facultatea o treaba serioasa si chiar invata ( nu tocesc! ). Pentru ca o nota nu reflecta cunostintele unui elev/student. Pentru ca daca te pretezi la copiat, inseamna ca nu esti in stare sa inveti ceva, faci facultatea degeaba si nu iei nimic in serios, nici macar viata. Mai este necesar sa continui?
De la problema copiatului se poate ajunge la alte discutii, de genul "sistemul prost de invatamant din Romania" sau "ne-am invatat numai sa furam" dar mi-ar trebui o noapte intreaga ca sa vorbesc si despre astea si nu numai.
Vorba cuiva: "Prefer sa fiu cel mai bun dintre cei buni, decat cel mai bun dintre cei slabi" si din punctul meu de vedere, asta nu se va face niciodata copiind.

Cristinei, cu drag

Cristina este o fata minunata si cine o cunoaste, stie ca este adevarat.

Am cunoscut-o in anul I de facultate, pe vremea cand eram noua in marele oras ( Iasi ) si nu cunosteam aproape pe nimeni. A fost la un seminar, cand am observat ca are niste materiale de care aveam si eu nevoie pentru pregatirea unui referat. Am mers la ea si am rugat-o sa mi le imprumute si mie sa le xeroxez. A fost de acord, insa ma gandeam ca dupa seminar va uita. Nu a fost asa. A venit cu mine, mi-a aratat care era cel mai apropiat xerox si m-a ajutat cu materialele. Mi-a aratat drumul spre Copou, apoi fiecare a luat-o pe drumul ei...

Culmea e ca dupa aceea nu-mi mai pot aminti cu exactitate ce s-a intamplat si cum anume s-a legat prietenia noastra. Tin minte ca am fost impreuna la un concert cu Voltaj si Proconsul la care pentru prima data in viata declar cu mana pe inima ca m-am distrat grozav. Am gasit in ea partenera perfecta pentru concerte. Numai alaturi de ea poti sa canti, sa dansezi, sa sari, sa razi, sa tipi si sa nu iti pese de ceea ce vor spune cei din jurul tau. A urmat apoi un concert cu Directia 5 la care am avut ocazia pentru prima data sa fiu aproape de Cristi si sa-i cer un autograf. Iar Cristina a fost alaturi de mine si mi-a creat dispozitia necesara de a ma distra si de a ma bucura din plin de acest eveniment. Imi mai amintesc si de o frumoasa dupa-amiaza de sambata cand eu si Cristina am iesit la o plimbare. A venit in Copou si de acolo am colindat impreuna o bucata buna din Iasi. Am avut timp sa vorbim, sa ne cunoastem mai bine, sa radem. Eu una stiu ca am intrat cu zambetul pe buze in camera din camin si ca a fost una din cele mai frumoase zile din studentie petrecute alaturi de ea. Ca sa nu mai povestesc de ziua cand m-a invitat la ea acasa. A organizat o mica petrecere intre fete: a luat suc si eclere si am stat impreuna, am vorbit, am ascultat muzica, am navigat pe internet, iar in final m-a condus in statia de autobuz. Mi-e dor de ziua aceea...a fost cea mai grozava mini-petrecere la care am participat vreodata. De ziua mea mi-a daruit cei mai frumosi crini pe care i-am primit vreodata si o carte despre prietenie. Tot de la ea am o bratara care mi-e draga si o bluza care sa-mi tina de cald in iernile geroase.

Imi place faptul ca avem pasiuni comune, cum ar fi cititul. Daca vreau sa vorbesc cu cineva despre o carte, daca e cineva dispus sa-mi imprumute sau sa-mi recomande ceva interesant de citit, la ea ma duc. Ne confruntam si cu o problema: aceea ca nu dispunem de atata timp pe cat am vrea sa acordam lecturii.

Recent am descoperit ca desi amandoua adoptam stilul sport, vrem sa aducem o nota de feminitate tinutei noastre. E o coincidenta, tinand cont de faptul ca noi nu am vorbit niciodata despre asta.

Alaturi de ea ma pot bucura cu adevarat de o zi de toamna si de o plimbare in parc. Stie sa pretuiasca astfel de momente, considerate aiureli de altii.

Intotdeauna am admirat la ea curajul de care dispune si care mie imi lipseste adesea, faptul ca nu a renuntat niciodata sa creada ca visul ei va deveni realitate ( stim noi care ), ca e atenta la detalii si ca apreciaza lucrurile cu adevarat importante.

Chiar daca nu e aproape de mine, Cristina e deocamdata singura persoana care ma cunoaste cu adevarat, spre deosebire de altii, care desi petrec 24/24 si 7/7 cu mine, nu cunosc decat o singura latura a mea. Ea stie exact cum sunt, ce sunt, ce vreau si cum vreau, ce mi se potriveste si ce nu.

Am avut, la un moment dat, momentul nostru de dificultate. O mica neintelegere din partea fiecareia era sa puna capat unei prietenii valoroase. Insa renuntarea la orgoliu, o discutie sincera si deschisa, tot raul de atunci au avut un rezultat extraordinar: acela ca prietenia noastra s-a consolidat, am inteles fiecare ce si unde am gresit si am reusit sa depasim anumite "copilarii" ( stim noi care ).

Cristina ma face sa ma simt cea mai buna persoana de pe pamant. Ma iubeste si ma accepta asa cum sunt. Vede in mine lucruri pe care altii poate ca nici nu le-ar observa. Ma incurajeaza mereu, ma face sa am incredere in mine si sa cred ca orice e posibil.

E omul pe care vrei sa-l ai mereu in preajma. Intotdeauna va gasi cuvintele potrivite pentru a-ti readuce zambetul pe buze sau pentru a alina suferinta care te copleseste.

Cristina e omul de la care am invatat foarte multe lucruri: cum sa am puterea sa depasesc orice obstacol, cum sa fac fata oboselii, cum sa nu renunt niciodata sa cred in ceea ce imi doresc. Desi nu stie, e una dintre persoanele pe care le admir si le iau ca exemplu.

Cristina a reusit sa ma faca sa pot spune dupa 10 ani ca am "cea mai buna prietena de pe pamant" si ca sunt o norocoasa ca am cunoscut-o si ca face parte din viata mea. E o binecuvantare de la Dumnezeu faptul ca imi e prietena si ca imi e mereu alaturi, dupa puterile ei.

M-a impresionat faptul ca a reusit sa intre in inima mea foarte usor, desi se stie cat de greu e lucrul acesta. Mi-a castigat increderea si a stiut cum sa faca sa nu regret ca face parte din viata mea.

Cristina e singura persoana la care stiu ca pot apela in caz ca am nevoie de ceva fara sa primesc un refuz. Intotdeauna m-am gandit la ea ca la persoana pe care daca o suni si la 3 dimineata, va fi dispusa sa te ajute. Eu stiu ca asa as face pentru ea.

Dintotdeauna mi-am dorit o prietena careia sa simt ca-i pot impartasi tot ce ma bucura si tot ce ma apasa, care sa fie neconditionat alaturi de mine, sa ma sprijine si alaturi de care sa am parte de clipe minunate. O prietena in care sa am incredere deplina si sa stiu ca nu ma va dezamagi sau trada vreodata. Toate aceste lucruri le-am gasit la Cristina.

Ea e prima care ma intreaba ce am cand observa ca sunt suparata si nu asteapta sa-mi treaca de la sine. Imi asculta of-urile si apoi incearca sa-mi dea cel mai bun sfat. E singura care imi ureaza noapte buna si dimineti, amiezi sau seri frumoase chiar daca nu am vorbit deloc. E atenta sa faca asta mai tot timpul inainte sa iasa de pe mess.

Abia astept ziua cand vom putea fi numai noi doua si cand vom avea timp numai si numai pentru noi. Cand vom putea sa povestim, sa radem, sa petrecem timpul impreuna ca pe vremuri, sa facem poze in timp ce strabatem iar o parte din Iasi. Sa mergem prin magazine sau pur si simplu intr-un parc. Ma gandesc cu nerabdare la ziua aceea si astept...

Nu stiu daca am sa-i pot multumi vreodata indeajuns pentru tot ce a facut pentru mine si mai ales pentru faptul ca imi este o prietena adevarata, asa cum mi-am dorit intotdeauna. Stiu insa ca ea ocupa un loc deosebit in inima mea si ca nimic si nimeni nu va putea sa o scoata de acolo.

Cristina ma face sa ma simt apreciata si cu adevarat speciala. E prietena mea si o iubesc mult, mult, mult de tot!

Cristina se numara printre putinele persoane din viata mea despre care as putea sa scriu atatea randuri cu atata usurinta.

E speciala, e deosebita, e minunata...e...nici nu mai am cuvinte...asa ca, sper ca nu-mi va cere drepturi de autor, insa trebuie sa consult dex-ul...

Capricorn

Capricornii se afla sub protectia lui Saturn, planeta UNICA prin frumusetea si marimea ei. Esti deci sensibila si ti se poate intampla sa nu gasesti intelegere la cei din jur si sa te insingurezi. Iti suna cunoscut? Unii pot crede ca esti o fire rece, distanta, indiferenta la tot, dar nu-i deloc asa! Cauti cu disperare caldura sufleteasca la cei din jur, dar nu stii cum sa arati acest lucru. Fata-saturniana nu suporta superficialitatea, dar adora ordinea si apreciaza bunastarea materiala. In general, obtii totul cu multa truda si numai prin propriile forte. Statornicia si stabilitatea materiala sunt lucrurile care te fac mai deosebita de altii. Daca esti dispusa sa astepti, pe la 30-40 de ani ti se vor implini toate visurile frumoase legate de o vila si un iaht pe malul unui ocean insorit...Incapatanarea, dar si un realism deosebit sunt trasaturile tale specifice. Pentru nimic in lume nu vei incalca vreo regula sau genera conflicte cu sefii. Esti inteleapta, grijulie, punctuala, predestinata unei situatii materiale deosebite, trebuie doar sa ai incredere in ziua de maine. Ai o predispozitie spre melancolie, dar si o calitate nepretuita- increderea absoluta. Nu iti vei trada partenerul...

Vreau

Vreau sa te fac sa vrei sa te privesc,
sa ma privesti, sa ma apropii,
sa simti firoul, sa te ating sa tremuri,
sa te sarut, sa-nnebunesti, sa iti vorbesc,
sa-mi zambesti, sa te alint- sa ma doresti.
Mangaierea simtindu-mi sa vrei sa respiri
si sa nu poti fara rasuflarea mea.

15 motive pentru care te iubesc

1. Pentru ca pot fi eu insami doar cand sunt cu tine.

2. Pentru ca ma faci sa ma simt asa cum nu m-am mai simtit vreodata.

3. Pentru ca simt ca pot sa-ti spun orice fara ca tu sa ramai socat.

4. Pentru ca, pur si simplu, ne potrivim perfect.

5. Pentru ca atunci cand ma gandesc la tine ma inconjoara un sentiment atat de minunat.

6. Pentru ca dragostea imi spune ca tot ce este mai bun abia de-acum mi se va intampla.

7. Si, pentru ca, bineinteles, ai fost suficient de inteligent sa te indragostesti de mine.

8. Te iubesc si asta scoate la iveala tot ce e mai bun in mine.

9. Pentru ca ai un simt al umorului asa cum nu am mai intalnit.

10. Pentru ca de fiecare data cand ma uit la tine, inima mea uita sa bata pentru o clipa.

11. Pentru ca reusesti sa-mi spui de fiecare data ceea ce vreau sa aud ( esti perfect ).

12. Pentru ca mi-ai aratat ce inseamna dragostea adevarata.

13. Tu esti visul meu preferat.

14. Pentru ca nu m-am simtit niciodata mai bine si asta nu ti-o datorez decat tie.

15. Pentru ca esti pur si simplu irezistibil!

Despre prietenie ( 5 )

Amintiri din copilarie

Ori de cate ori sunt acasa, micul dejun tinde sa devina masa de pranz. Asta pentru ca somnul e mult prea dulce dimineata si mai ales pentru ca trebuie sa recuperez orele de nesomn din timpul facultatii. Ajung sa ma trezesc nu mai devreme de 10, dar nici mai tarziu de 11:30 ( asta in zilele bune, pentru ca in primele 3-4 zile cand ajung acasa ma trezesc pe la 12:30 sau 1 ). De mancat reusesc pe la orele 13, 14. Deci la amiaza!
Astazi mi-am facut pentru prima data dupa o perioada luuunga de timp oua prajite ( ochiuri ). Nu aveam chef sa-mi fac altceva pentru ca mi-ar fi luat mai mult timp. Asa ca am hotarat sa-mi pregatesc cea mai simpla mancare cu putinta. Probabil ca ar fi trebuit sa-mi mai fac si un ceai si meniul ar fi fost complet ;))
In timp ce-mi pregateam masa, mi-am adus aminte de verile cand eram la bunici si dimineata de dimineata faceam ochiuri pentru mine si pentru verisorul meu. Asta era specialitatea casei, asta stiam eu sa pregatesc cel mai bine. Ce vremuri...era vara, eram in vacanta, eram la bunici, nu aveam nici o grija...
Asa cum o melodie, un articol de imbracaminte, un fel de mancare, un parfum ne aminteste de un anumit moment din viata noastra si ne creeaza un sentiment placut, ori de cate ori voi avea ocazia voi apela la aceste mici placeri si voi profita de cele "5 minute de fericire" care desi sunt scurte au o putere mare. Noi singuri ne putem infrumuseta ziua, lasand la o parte gandurile apasatoare si avand grija ca macar cateva minute din cele 24 de ore sa ne permitem sa facem ceva care sa ne bucure.

Despre prietenie ( 4 ) Forever friends

Anotimpurile sufletului meu

Mi-e dor de zilele de primavara...Atunci cand natura, deopotriva cu oamenii renasc, se trezesc din amorteala si se bucura de o noua etapa din viata. In aer se simte un miros de prospetime si in jur totul incepe sa inverzeasca. Ochii sunt invaluiti de spectacolul naturii si incalziti de primele raze caldute ale soarelui...

Mi-e dor de zilele de vara...Atunci cand caldura este potolita savurand o inghetata in timp ce faci o plimbare in parc si admiri jocul copiilor lipsiti de griji. Cand poti privi un rasarit magic sau un apus visator, cand valurile marii mangaie usor nisipul fin, cand muntele te imbie sa faci o expeditie pentru contemplarea naturii si cand mirosul de iarba proaspat cosita iti aminteste de copilarie si de bunici...

Mi-e dor de zilele de toamna...Atunci cand o plimbare in parc nu e nicicand mai romantica si cand nebunia de culori a frunzelor iti mangaie ochii. Cand zilele ploioase sunt momentul perfect de a petrece o zi in casa, privind dansul picaturilor de ploaie si apoi sa scoti la iveala din cufarul cu amintiri poze, scrisori, carti sau orice iti poate aduce aminte de clipele fericite din viata ta...

Mi-e dor de zilele de iarna...Atunci cand afara ninge linistit si e atat de frig incat nu ai curajul sa iesi afara, dar ramai in casa langa foc si te incalzesti cu o cana de ciocolata calda sau un ceai fierbinte si o carte buna. Cand toata familia se reuneste si petrec impreuna momente minunate...

Mi-e dor de farmecul pe care il are fiecare anotimp in parte si care ma face sa ma simt norocoasa ca mi s-a oferit sansa de a ma naste si de a ma bucura de fiecare minune...

Despre prietenie ( 3 )

Dreamy again

Dupa fiecare furtuna apare soarele. Stralucitor si puternic ca si cum nu ar fi fost acoperit niciodata de vreun nor. Exact asa ma simt si eu dupa ce depasesc un moment dificil din viata. Chiar daca gandurile negre ajungeau sa ma copleseasca si sa ma faca sa cred ca nu exista nici o sansa de salvare, chiar daca nefericirea dura mai mult de 3, 7 sau 14 zile, in final, cand totul se reaseaza la locul sau si lucrurile intra iar in normal, cand mi se ia marea greutate de pe inima si cand necazurile se pierd in vazduh ca un fum, ma regasesc pe mine exact asa cum eram. Singura urma care ramane este gustul amar pe care mi-l lasa comportamentul, atitudinea sau vorbele unor oameni. In rest, o data scapata de griji, intru iar in hora viselor si indraznesc din nou sa sper si sa cred ca toate gandurile mele se vor concretiza intr-o zi si ca nimic nu imi poate sta in cale. Sunt momentele care ma fac sa cred ca absolut orice imi pun in minte este posibil si ca am puterea necesara de a-mi pune in aplicare planurile...
Anul asta e cu totul si cu totul deosebit si diferit. Pentru ca sunt mai optimista, pentru ca de abia acum cred cu adevarat ca ce e bun si frumos urmeaza sa se intample, pentru ca simt ca asta e anul meu. Si sper sa fie asa. Sper ca acesta sa fie anul care sa aduca schimbari in bine in viata mea si multe lucruri bifate pe lista.
Ma simt oarecum usurata, pentru ca am depasit o perioada stresanta. Si am depasit-o destul de bine. M-am si odihnit suficient. Tot ce am de facut in continuare e sa-mi organizez un pic gandurile si apoi sa-mi pun in aplicare ideile. Nu stiu de ce ma simt asa de bine si cum de sunt atat de optimista, insa sigur e de bine. Nici un lucru nu e intamplator in viata, asa ca probabil ca si sentimentele care ne incearca la un moment dat isi au rostul lor...

Despre prietenie ( 2 ) Best friends

De sambata noaptea...

Unul din multele efecte pe care le-a avut asupra mea sesiunea care tocmai s-a incheiat este acela ca mi s-a dereglat total programul de somn. Si uite asa de o luna si mai bine observ ca nu pot sa adorm inainte de 3 dimineata. Si asta inca e bine, daca ma gandesc ca in prima saptamana cand am ajuns acasa ma culcam mai tot timpul pe la 4, 5. Dar nu asta e important, ma gandesc ca treptat,treptat o sa pot sa adorm undeva in jurul orei 12, 1 noaptea cel tarziu.
Cu exceptia sambetelor bineinteles. Sambata e declarata oficial zi de destrabalre totala aka clubbing. Nu imi pot imagina o seara de sambata in care daca nu merg intr-un club, macar sa fac orice altceva distractiv. Care sa ma ajute sa scap de stresul acumulat in ultima saptamana si sa-mi reincarce bateriile pentru saptamana ce va urma. Cat am fost in clasa a XI-a, sambata de sambata ma gaseai in discoteca. Acum ca sunt la facultate, nu mai am ocazia sa merg prin cluburi atat de des. Culmea! Studentia fiind perioada de care ar trebui sa profit la maxim...Dar si asta e alta poveste...
Am gasit insa alternativa la faptul ca exista sambete in care nu pot sa merg in club si aceea se numeste Kiss FM station, emisiunea Partydul Kiss Fm. Imi pare rau ca nu am descoperit-o mai demult, insa nici acum nu e prea tarziu. Adevarul e ca baietii stiu sa-si faca meseria si muzica pe care o pun creeaza intr-adevar o atmosfera incredibila. De fiecare data cand ascult emisiunea, ma simt ca si cum as fi in club. Am imaginea celorlalti oameni care se distreaza in fata ochilor si sentimentul ca dansez si eu de cateva ore bune si nu vreau sa se opreasca.
O sa sune ciudat ce zic, dar de fiecare data cand sunt in club, in timp ce dansez si-i privesc pe ceilalti imi vin o multime de idei in minte si tot felul de ganduri incurajatoare care ma motiveaza sa fac o multime de lucruri. Interesant loc de inspiratie :))
Asa ca, daca nu e alba, e neagra si tot acolo ajungem. Fie ca o sa merg in cluburi sa ma distrez, fie ca o sa stau in camera sa-mi fac cine stie ce proiect pentru facultate, o sa am sursa de energie de care am nevoie: muzica de club.
E 3 dimineata, ascult emisiunea mea preferata de sambata noaptea si ma simt super!

Despre prietenie

Horoscop

De-o sesiune-ncoace, munca nu-ti mai place. Nici o grija, fara cei ca tine n-ar avea statul bani de atatea burse.

So very true :))

License to Wedding

Tocmai am terminat de vazut filmul pentru a doua oara. L-am descoperit vara trecuta si de atunci a devenit unul din preferatele mele. O poveste de dragoste care implica si o nunta, film care se incadreaza in genul comediilor romantice, preferatele mele. Ce m-a impresionat in mod deosebit a fost faptul ca dupa ce s-au despartit si au anulat nunta, Ben a plecat dupa Sadie si i-a scris pe plaja juramintele pentru nunta:

" I promise to fight fair and always make up. I vow to trust you no matter how jealous I get. I promise to be out of the ordinary. I vow to tell you what I feel without waiting for you to ask. I promise to be the best dad to however many kids we have. I vow to never ever let you go again."

Mi-a mai placut si faptul ca au reusit amandoi sa inteleaga fiecare ce si unde au gresit si ca au hotarat sa lase unul de la altul pentru a face ca relatia sa mearga. Si-au demonstrat ca se iubesc cu adevarat, pentru ca numai atunci cand reusesti sa treci peste defectele celuilalt, ba mai mult, sa-l iubesti tocmai pentru acele lucruri care pot fi considerate defecte, de abia atunci e vorba de ceva real, de dragoste eterna si de incredere ca totul va fi bine...no matter what!

Despre studentie

Ma aflu la jumatatea drumului meu din studentie. Inca un an si jumatate si va fi gata facultatea. Vor mai fi doi ani de master, dar nu cred ca se compara cu cei trei ani de licenta.

Privesc in urma si ma gandesc la cum eram eu in clasa a XII-a cand aveam o multime de visuri si sperante legate de Iasi, de facultate, de studentie si de noua viata pe care o urma sa o incep si la cum sunt acum, studenta si...atat.

In clasa a XII-a, pe langa stresul legat de bacalaureat, lipsa chefului de "a ma apuca o data serios de invatat" si nostalgia ca se mai incheie o etapa din viata mea, mi-am facut o multime de sperante legate de ce urma sa vina: studentia. Sunt multi care considera perioada liceului ca fiind cei mai frumosi ani, insa pentru mine simteam ca studentia va fi perioada plina de aventuri, experiente si distractie. Mi-a luat ceva timp pana sa hotarasc definitiv ce facultate vreau sa fac. La oras a fost foarte simplu: in Bucuresti ar fi fost prea departe, Clujul nu mi-a placut foarte mult si eu vroiam sa imi placa si orasul si facultatea ca deh, era cea mai importanta perioada din viata mea si nu vroiam sa am niciun regret. Asa ca am ales Iasi-ul...nu paraseam Moldova, Alexandru Ioan Cuza era cea mai buna universitate din tara si orasul...mi-a placut foarte mult. A fost atractie la prima vedere, dragostea a urmat mai tarziu. Dupa ce m-am hotarat si asupra facultatii au urmat nenumarate accesari pe site-ul universitatii Cuza, download de poze cu Iasi si chiar si o excursie facuta cu fetele pentru a vedea daca imi place cu adevarat. Asta era pretextul pentru parinti, pentru noi era o escapada, o zi departe de casa, pornite in descoperirea unui nou loc. Drumul e lung, 4 ore de mers cu trenul, insa e superb. Peisajele sunt de nedescris...

Nu pot sa explic in cuvinte ce am simtit prima data cand am ajuns, dar parea ireal. Cand am ajuns in gara tin minte ca am intrebat: "Asta e Iasi-ul?" putin dezamagita ca nu avea nimic deosebit ( desi eram abia in gara!). Insa pe masura ce inaintam spre Copou...am inceput sa-l descopar, usor,usor, in toata splendoarea lui. La Rapa Galbena imi imaginam ca o sa vin cu prietenul meu. E un loc retras si totusi placut, cu bancute si micile balconase in care ma vedeam o Julieta moderna. Biblioteca Centrala mi s-a parut impunatoare iar Casa de Cultura a Studentilor, nu imi venea sa cred ca exista :)) Copoul mi s-a parut un loc de vis iar Universitatea...nu pot reda sentimentele ce m-au cuprins atunci cand am vazut-o si cand am intrat acolo pentru prima data... Pe atunci vroiam sa dau la jurnalism...insa cat ne-am invartit noi prin facultate si ne-am si ratacit ( cine e student la Cuza stie ca holurile alea sunt intortocheate) nimeream numai pe la Facultatea de Filosofie ( de unde era sa stiu ca exact aici voi si ajunge? ). Am intrat prin salile de curs, am facut poze...am vorbit chiar si cu un profesor care m-a impresionat foarte tare prin masura cuvintelor, calmitatea din glas si modul sau de a ne explica ceea ce l-am intrebat. Am ajuns apoi la Mitropolie, iar in parcul din fata teatrului Vasile Alecsandri ma vedeam invatand cursurile. Palatul Culturii m-a facut sa-mi tin respiratia pret de cateva secunde si sa-mi promit ca ma voi plimba pe acolo ori de cate ori voi putea si voi avea ocazia... Prima mea intalnire cu Iasi-ul a fost un vis, e nebunie...Si din acel moment, am conceput nenumarate planuri referitoare la ce voi face eu cand voi ajunge sa fiu studenta in Iasi la Alexandru Ioan Cuza.

Perioada bac-inscriere-loc la camin mi-o amintesc cu drag, insa stiu ca am fost foarte stresata. Dar a trecut...

Iata-ma acum exact la jumatatea studentiei mele. S-a incheiat un an si jumatate din aceasta perioada si simt... ca as vrea sa pot da timpul inapoi. Sa fiu iar in vacanta de vara dinainte de inceperea facultatii. Nu stiu exact de ce, poate pentru ca as vrea sa ma aflu la inceput de drum si sa mi se para mult 3 ani si nu asa putin un an si jumatate, poate pentru a avea iarasi aceleasi sentimente de necunoscut, de inceput, de a fi pe cont propriu la propriu, poate pentru a profita si mai mult de timpul care a trecut si pe care stiu ca nu l-am valorificat la maximum...

Nu am gasit la facultate ceea ce ma asteptam, am descoperit in schimb multe lucruri la care nu ma asteptam. Deocamdata unele din visurile mele nu s-au indeplinit, dar eu nu vreau sa renunt sa sper. Poate ca nu a fost totul asa cum mi-am dorit sau mi-am inchipuit, insa stiu ca a fost cu un rost. Aceasta perioada m-a schimbat intr-o masura sau alta si acum am si alte idei pe langa cele cu care am venit in Iasi. E normal sa se intample asa, stiu. Recunosc ca sunt un pic dezamagita de multe lucruri pe care le-am aflat in ultima perioada, insa voi incerca sa trec peste ele si sa nu le las sa ma schimbe atat de mult incat sa ajung sa zic ca eu nu eram "asa".

In ciuda tuturor lucrurilor care s-au intamlat, inca afirm ca studentia este cea mai frumoasa perioada din viata mea si desi nu mai am aceleasi sentimente si iluzii ca la inceput nu imi pierd speranta ca intr-o zi...cat de curand poate...visele mele vor deveni realitate si eu voi putea fi si simti la fel ca odinioara...

Despre egoism

N-am sa reusesc niciodata sa inteleg de ce sunt unii oameni atat de egoisti, oricat de bine mi-ar explica cineva. Argumente de genul: "asa e firea naturala a omului" sau "omul lupta ca sa supravietuiasca" nu mi se par absolut deloc credibile. Cum poate un om sa fie cu constiinta impacata stiind ca face totul numai pentru el, ca ii este numai lui bine, iar acest "bine" este cladit pe nefericirea altcuiva? Nu ma refer la oamenii care au simtul proprietatii bine dezvoltat si refuza sa imparta mancarea, locuinta sau lucrurile personale ( desi si aici este discutabila problema). Ma deranjeaza oamenii care nu tin cont si de sentimentele celorlalti cand fac ceva. Ca nu iau in seama faptul ca poate ceea ce fac ei pentru ei, poate afecta o alta persoana. Nu cred ca asta e cheia fericirii: sa faci ce vrei tu, cand vrei tu, cum vrei tu si de celalalt sa nu iti pese. Nu merge chiar asa treaba.
Cel mai trist e ca descopar ca sunt prea putine persoane care gandesc asa. Atata vreme cat nu invatam sa ne respectam unii pe altii, sa fim mai buni unii cu ceilalti, sa ne intelegem si sa incercam sa facem sa ne fie bine atat noua, cat si celor din jurul nostru, nu vad cum am putea evolua si cum ne-am mai putea chema "o societate moderna si civilizata".
Probabil ca ce zic eu aici reprezinta tampenii pentru unii. Dar pentru mine sunt lucruri importante. Pentru ca atata timp cat eu incerc sa nu-i deranjez pe ceilalti, am pretentia ca si ceilalti sa fie atenti la comportamentul lor. Nu degeaba se zice: "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face". Nu spun ca ar trebui ca la fiecare miscare pe care o facem sa fim atenti daca deranjam pe cineva sau nu, insa ar trebui sa incepem cu cei apropiati noua: colegi, prieteni, cei cu care traim si interactionam zi de zi. Cine a trait, traieste sau va trai la camin va intelege perfect la ce ma refer.
Nu stiu daca asta tine de educatie sau de bunul simt, insa stiu sigur ca pe zi ce trece sunt tot mai dezamagita de oamenii din jurul meu.

Filmele animate

Mi-am descoperit cu ceva timp in urma o noua pasiune si anume, aceea pentru filmele animate. Impatimita fiind dupa desene animate in general, mi s-a parut geniala ideea de a se produce si filmele animate. Ce poate fi mai frumos decat o ora si jumatate de poveste, aventura si comedie in acelasi timp si un happy ending menit sa aduca zambetul pe buze si nostalgia in suflet ca nu mai suntem copii? Oricum, aceste filme sunt facute atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari si de aceea cred ca au mare succes. Abia astept si alte productii de acest gen :)

Maraton movie-over

S-au incheiat cele trei zile in care mi-am propus sa nu fac absolut nimic in afara de a dormi si de a ma uita la filme, ocazional si la televizor. Am mai recuperat ceva din somnul pierdut in sesiune. Ce bine e sa poti sa te culci la orice ora vrei, constient fiind ca poti dormi oricat de mult a doua zi si ca nu ai niciun motiv sa te trezesti devreme...Uitasem ce sentiment placut e acela cand nu ai nicio grija si cand esti liber sa faci orice iti trece prin cap, fara niciun regret ca a mai trecut o zi din viata ta in care nu ai facut nimic productiv, dar ai avut timp pentru tine si te-ai simtit bine.
Sa vedem, stergem de pe lista urmatoarele filme: Open Season2, The Long Weekend, The Tale of Despereaux, The Bucket List, Love and Other Disasters, Heartbreakers si Naufragiatul.
Dar gata, cred ca e cazul sa ma mobilizez si sa mai fac si eu ceva util. Asa ca de maine sper sa fac curatenie in camera ( arata ca dupa o revolutie :D ), sa ies prin oras si sa ma bucur de aerul tare de munte si de zapada care e din plin pe aici si sa ma reapuc de citit. Nu cursuri, ci carti pline de aventuri. Carti care sa ma faca sa nu le las din mana. Nici la filme nu renunt, dar o sa reduc din numarul de filme pe care le pot vedea intr-o zi. Deocamdata recordul meu se limiteaza la sase filme/zi.
Si daca tot sunt acasa, vreau sa ma uit la desene animate si la cat mai multe documentare. Mai trebuie sa ma gandesc si la un plan de actiune pe semestrul doi, pentru ca am invatat cu adevarat ceva din sesiunea care tocmai a trecut si anume sa-mi administrez muuult mai bine timpul, lucru pe care trebuie sa incep sa-l fac cand sunt mai libera, calma, linistita, adica acum!
Pana una,alta...cred ca o sa imi inchei seara cu Bolt. Imi doream de mult sa il vad si daca tot il am...ii dau drumul!

Interviu cu Dumnezeu, Octavian Paler

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci...zise Dumnezeu.
- Daca ai timp...i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea...Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, ca se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul, nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca un parinte, care sunt cateva din lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii Tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat...am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a zis:
- Doar faptul ca sunt aici...intotdeauna...

Ai grija ce iti doresti, caci s-ar putea indeplini...

De fiecare data cand auzeam aceasta expresie radeam in sinea mea, constienta fiind ca nu e adevarata. Asta pentru ca au fost atatea lucruri pe care mi le-am dorit la un moment dat si mi le-am dorit atat de mult...dar tot nu le-am obtinut. Am aflat mai tarziu ca o posibila explicatie ar fi aceea ca poate lucrurile respective nu mi-ar fi fost de folos...Si poate ca asa e. Stiu sigur insa ca nu mi-am dorit niciodata ceva rau si ca as fi fost foarte fericita daca as fi avut macar o parte din tot ceea ce mi-am dorit atunci.

Au fost si lucruri pe care ziceam ca le vreau insa in sufletul si in subconstientul meu nu imi doream ca ele sa se indeplineasca. Dar culmea, tocmai alea se indeplineau si nu tot timpul in favoarea mea. Am ajuns sa cred la un moment dat ca soarta nu tine cu mine cand vine vorba de pus si indeplint dorinte si ca trebuia sa ma pliez eu pe ceea ce are de gand ea sa imi ofere. Ceva de genul: "take it or leave it". Iar eu trebuia sa accept, pentru ca altfel nu as mai fi avut nimic. Si uite asa am invatat lucruri noi atat despre mine cat si despre viata. Si am realizat ca atunci cand imi doream sa fiu curajoasa, optimista, capabila sa trec peste greutati, viata nu intarzia sa imi arunce in fata noi si noi provocari pe care eu sa le infrunt.

Acum ma aflu din nou in fata unei astfel de situatii. Suna bine atunci cand imi zic ca va trece si asta, ca vor veni vremuri mai bune, ca voi reusi iar sa rad si sa fiu fericita, ca soarele va rasari si pe strada mea reusind sa imprastie norii care au adus numai ploi de lacrimi in ultima vreme. Ca tot ceea ce se intampla acum e doar o alta lectie de la viata pe care trebuie sa o invat stiind ca imi va fi folositoare la un moment dat. Sunt constienta de asta, insa cand e sa aplic practic toata teoria...parca nu mai e asa de simplu precum pare. Tocmai astfel de momente ma impiedica pe mine sa fiu asa cum vreau sa fiu, sa fac ceea ce vreau sa fac, sa am parte de ceea ce imi doresc. Pentru ca ma complic muuult prea tare si pentru ca ma gandesc incontinuu la consecinte...

Si pentru ca mi-am promis ca anul acesta voi incerca sa fiu mai optimista, pana la a vedea rezultate concrete in acest sens, o sa imi pun inca o dorinta:

Imi doresc ca lumea sa fie un loc mai bun in care oamenii sa se conduca dupa principii si valori morale corecte, nu dupa egoism, interes si minciuna. Sa se ajute unii pe altii, sa se respecte si sa puna accent pe calitatile, nu pe defectele celuilalt. Sa aiba zilnic motive de a se trezi cu zambetul pe buze, fericiti ca au o noua zi in fata. Sa...sa...sa...si lista ar putea continua. Eu una stiu sigur ca as vrea sa contribui la crearea unei lumi perfecte, insa si conceptul de "perfectiune"este unul relativ si asta e deja alta poveste...

Imnul Vietii

Viata este singura ta sansa- ia-o in serios!
Viata este frumusete- admir-o!
Viata este bucurie- savureaz-o!
Viata este provocare- raspunde!
Viata este un vis- transforma-l in realitate!
Viata este datorie- indeplineste-o!
Viata este un joc- joaca-l!
Viata este un pret- pretuieste-o!
Viata este o avere- foloseste-o!
Viata este dragoste- daruieste-o!
Viata este un secret- dezleaga-l!
Viata este o promisiune- infaptuieste-o!
Viata este un necaz- invinge-l!
Viata este un cantec- canta-l!
Viata este o batalie- lupta!
Viata este o aventura- accept-o!
Viata este o recompensa- merit-o!
Viata este viata- traieste-o!
Maica Teresa din Calcutta

Keep on keeping on

Hold on in the darkness though no gleam of light breaks through.
Keep on dreaming dreams although they never quite come true.
Keep on moving forward though you don't know what's ahead.
Keep on keeping on though it's a lonely road ahead.

Keep on looking up towards the goal you have in view.
Keep on at the task God has given you to do.
Keep on in the hope that there are better times in store.
Keep on praying for the thing that you are waiting for.

Blessing come to those who in the turmoil of events.
Seek to see the goodness of the will of Providence.
Hold to this and never doubt.
Keep head and spirits high
You'll discover that the storm was only passing by.

Seek Love in the pity of another's woe,
In the gentle relief of another's care,
In the darkness of night and the winter's snow,
In the naked and outcast- seek Love there.

Ce bine!

Ce bine ca ochii tai nu sunt albastri.
As crede ca te uiti la mine de sus,
Te-as confunda cu cerul.

Ce bine ca ochii tai nu sunt verzi.
As crede ca te uiti la mine doar din cand in cand,
Te-as confunda cu iarba.

Ce bine ca ochii tai nu sunt negri.
As crede ca te uiti la mine pe furis,
Te-as confunda cu noaptea.

Ce bine ca ochii tai sunt caprui!
Asa cred ca esti pamant, te uiti la mine de jos
Si esti la picioarele mele.

Cu maine zilele-ti adaogi...Mihai Eminescu

Cu maine zilele-ti adaogi
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi.

Cand unul trece, altul vine
In asta lume a-l urma,
Precum cand soarele apune
El si rasare undeva.

Se pare cum ca-n alte valuri
Cobor mereu pe-acelasi vad,
Se pare cum ca-i alta toamna,
Ci-n veci aceleasi frunze cad.

Ianuarie, Duiliu Zamfirescu

Frigul, scriitor de geamuri
Cu zapezile se joaca
Si la schimba-n promoroaca
Atarnand ciucuri pe ramuri.

Din fereastra-mi inghetata
Stau uitandu-ma la cer:
Norii, plumbuiti de ger,
S-au strans pata langa pata.

Trist si singur ca un greier
Valul timpului rupandu-l,
Eu astept sa-mi toarca gandul
Intr-un colt mai cald de creier.

Iar afara numai fumul
Subtiratec isi ia zborul;
Eu imi leg de dansul dorul
Si-n vazduhuri ii dau drumul.

Ia-ti Crucea ta in fiecare zi!

Inainte de a-ti trimite Crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Sai atotvazatori, a examinat-o cu ratiunea Sa dumnezeiasca, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsa, a incalzit-o in inima Sa cea plina de iubire, a cantarit-o in mainile Sale pline de afectiune, ca nu cumva sa fie mai grea decat o poti duce.
Si dupa ce a masurat curajul tau, a binecuvantat-o si ti-a pus-o pe umeri. Deci este a ta! S-o porti cu demnitate!
Roaga-te ca Dumnezeu sa-ti intareasca umerii credintei si cu virtutea dragostei pentru Hristos, urcand Golgota cu rabdare si nadejde sa ajungi sa te bucuri de Inviere si Inaltare in Duhul Sfant.

Ceea ce conteaza in viata

"In viata nu conteaza sa tii o evidenta. Nu conteaza cati oameni te cauta, nici cu cine ai avut, ai sau n-ai avut intalnire niciodata. Nu conteaza cu cine te-ai sarutat, ce sporturi faci sau ce tip sau tipa te place. Nu conteaza ce pantofi porti, cum ai parul ori ce culoare are pielea ta, unde stai sau la ce scoala mergi. Nu conteaza ce calificative ai, banii, hainele sau colegii care te accepta sau nu. Nu conteaza cati prieteni ai sau daca esti singur, nici cat esti de acceptat sau neacceptat. Nu asta conteaza in viata.

In viata conteaza insa pe cine iubesti si pe cine necajesti. Conteaza ce parere ai despre tine. Conteaza sa fii alaturi de prietenii tai si sa inlocuiesti ura din tine cu dragostea. Conteaza sa ocolesti gelozia, sa infrangi prostia si sa cladesti increderea. Conteaza ce spui si ceea ce vrei sa spui. Conteaza sa judeci oamenii dupa ceea ce sunt, nu dupa ceea ce au. Si, mai presus de orice, conteaza daca prin viata ta influentezi in bine viata altcuiva, asa cum n-a reusit nimeni altcineva s-o faca pe alta cale. Toate acestea conteaza in viata."

( Fragment din "Supa de pui pentru suflete tinere")

Lectia fluturelui

Intr-o zi, intr-un cocon a aparut o mica gaura.
Un om care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa.
Dupa multe incercari, se parea ca fluturele a abandonat spatiul acela prin care se straduia sa iasa care ramasese la fel de ingust. Parea ca fluturele a facut tot ceea ce putea si nu mai era in stare de mai mult. Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul.
Fluturele a iesit imediat. Insa corpul lui era slab si anemic. Aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.
Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea acestuia pentru a putea zbura.
Acest lucru nu s-a intamplat...
Fluturele si-a trait tot restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite. Nu a mai putut zbura NICIODATA.
Ceea ce Omul, prin gestul sau de Bunatate si prin intentia sa de a Ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin spatiul acela stramt era Efortul Necesar pentru ca fluturele sa poate Zbura!
Era chinul pe care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se putea dezvolta!
Uneori, EFORTUL este exact lucrul de care avem nevoie in viata!
Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati.
Nu am putea fi atat de puternici cum suntem, nu am putea zbura niciodata!
Am cerut PUTERE si Viata mi-a dat dificultati pentru a ma face PUTERNIC...
Am cerut INTELEPCIUNE si Viata mi-a dat probleme ca sa le REZOLV...
Am cerut PROSPERITATE si Viata mi-a dat creier si forta pentru a MUNCI...
Am cerut sa pot ZBURA si Viata mi-a dat obstacole pentru a le DEPASI...
Am cerut IUBIRE si Viata mi-a dat oameni pe care sa-i ajut in PROBLEMELE lor...
Am cerut FAVORURI si Viata mi-a dat POTENTIAL...
Nu am primit nimic din ce am cerut...dar am primit tot ce aveam nevoie!
TRAIESTE VIATA CU CURAJ, INFRUNTA OBSTACOLELE SI DEMONSTREAZA CA LE POTI DEPASI!

RISCA!

Daca razi, poti parea nebun
Daca lacrimezi, poti parea sentimental
Daca vrei sa cunosti pe cineva, risti sa te implici
Daca iti exprimi sentimentele, risti sa te expui
Daca iti impartasesti ideile si visurile in fata altora, risti sa le pierzi
Daca iubesti, risti sa nu fie dragoste impartasita
Daca traiesti, risti sa mori
Daca speri, risti sa fi disperat
Daca incerci ceva, risti sa dai gres.

RISCA!!!

Dar trebuie sa risti, pentru ca cel mai mare risc in viata este sa nu risti nimic.
Persoana care nu risc nimic, nu face nimic, nu are nimic si este un nimeni.
Ar putea evita suferinta si necazurile, dar nu ar putea invata, simti, schimba, creste sau trai.
Incorsetat de certitudini, este un sclav: si-a ingradit libertatea.
Numai o persoana care isi asuma riscul este libera.

A inceput sezonul de lenevit

Vineri s-a incheiat oficial pentru mine sesiunea de iarna, cand am scapat si de ultimul examen. Iuhu! Ceea ce inseamna ca s-a deschis sezonul de lenevire intensa :D Dupa o luna plina de proiecte si examene, la care s-au adaugat nopti nedormite, stres si nervi intinsi la maximum, ma simt ajunsa la capatul puterilor. Stiam ca luna Ianuarie va fi un pic cam aglomerata datorita unor teme restante si a sesiunii, insa nici prin cap nu mi-a trecut ca va fi chiar asa...

Am realizat pentru a nu stiu cata oara ca lucrurile nerezolvate la timp ajung sa-ti incurce planurile, ca trecutul iti poate afecta destul de serios prezentul si chiar viitorul, ca nu imi place sa lucrez in conditii stresante( desi atunci termin ce am de facut mai repede decat de obicei), ca exista muuulta nedreptate, marlanie si nesimtire si ca nimic nu e imposibil.

Luna aceasta s-a desfasurat pentru mine in felul urmator: am revenit in Iasi, mi-am facut proiectele, am dat examene (perioada in care am am avut parte de foarte multe nopti nedormite), am implinit 21 de ani ( serbandu-mi ziua de nastere in club), am fost la un concert de Ziua Unirii Principatelor, m-am stresat intens, am acumulat multa oboseala si m-am ocupat superficial de alte lucruri importante pentru mine.

Nu pot sa zic ca sunt multumita, insa ma bucur ca totul a luat sfarsit. Nici macar nu vreau sa-mi mai amintesc ce m-a nemultumit si asta deoarece mi s-ar strica iar dispozitia si nici macar nu mai are rost. Tot ce pot sa fac e sa consider cele petrecute o experienta neplacuta din care sa trag multe invataturi si sa ma concentrez asupra altor lucruri.Am pus punct lunii Ianuarie si merg mai departe.

De acum sunt in vacanta. Am ajuns acasa si am dat drumul la sezonul de lenevit. Cel putin 3 zile o sa mi le acord numai mie, timp in care o sa dorm ca sa pot sa recuperez somnul lipsa din ultima perioada, o sa imi inchid telefoanele si pe messenger o sa stau numai pe invisible iar patul, televizorul, filmele, cartile, muzica si tata vor fi cei mai buni prieteni ai mei si singurii care imi vor sta prin preajma. In cazul meu, singura uniforma pe care o voi purta va fi pijamaua :P

Dupa care sper sa ma reapuc de treaba si sa pun la punct lucrurile lasate deoparte in ultima perioada, asupra carora nu m-am concentrat aproape deloc. Nu de alta, dar ar fi cazul sa ma mobilizez si sa castig si eu macar cateva batalii in lupta cu timpul pentru ca pana acum am avut numai de pierdut si se stie ca mie nu imi place sa pierd.

So, am downloadat cateva filme de pe odc si declar deschis sezonul de lenevit si maratonul filmelor :)

Ganduri de inceput...

Imi imaginez ca o data ajuns(a) pe acest blog iti inchipui ca vei gasi ceva extraordinar, iesit din comun, care sa te surprinda si sa te faca sa zici: "Asta chiar ca e unic". Nu pot nici sa confirm, nici sa infirm cele anterior spuse si asta datorita faptului ca totul este relativ. Este foarte posibil sa te regasesti in ideile mele si sa iti placa ceea ce gasesti aici, precum este la fel de sigur ca vei putea sa razi si sa gandesti ca nu ai mai citit niciodata pana acum asemenea "prostii".

Pot sa iti spun ca vei intra in lumea mea, o sa ai acces la gandurile si ideile mele, o sa vezi cu ce imi ocup timpul, ce imi convine si ce nu. O sa ma cunosti asa cum sunt si poate o sa iti dai seama de ce imi place sa cred ca sunt "unica". Sunt multe de zis despre mine, dar o sa le descoperi pe parcurs(daca esti interesat si daca ti se pare ca merita).

E alegerea ta, singura mea pretentie este sa nu ai ganduri rautacioase, facand apel la toleranta.

Stiu ce ai putea sa gandesti: "Oh nu, inca un blog." Si ai dreptate, sunt o multime. Insa iti propun sa ne largim orizontul si sa consideram asta o oportunitate. O sansa de a lua in considerare si un alt punct de vedere si de a invata din experienta altcuiva.

Sper ca macar un rand scris aici sau o idee exprimata sa iti foloseasca, astfel incat sa nu consideri vizita pe acest blog un timp pierdut. Iar daca ai gasit ceva ce te-a atras aici si ti-a placut in mod deosebit, te astept cu mare drag sa mai revi si cu alte ocazii.